Care a fost scopul final al celor şapte ani petrecuţi în concentrare şi pe front?
Să luptăm să refacem România Mare!
După ce aţi fost rănit şi lăsat la vatră cu ce v-aţi ales?
Am scăpat de la Stalingrad, de la Cotul Donului şi când s-a întors frontul, n-am mai ajuns până în Ungaria, am fost împuşcat la Oarba de Mureş. Cu ce m-am ales? Cu o pereche de haine şi cu o pensie de 250 de lei… La un an de zile ne-au luat comuniştii pensiile. În rest, muncă şi voie-bună. Acum sunt boier (râde)… Am aproape trei milioane pensia de veteran. Am avut noroc că am fugit de la ţară, am lăsat dogăria şi m-am dus la „Electronica”… portar, că mai am o pensie şi de-acolo.
Şi pământurile?
Le-au luat, bineînţeles. Dar dacă stăteam acasă era mai rău, că acum aş fi fost mort la câţi bani mi-a dat statul român, la cât de mult m-a ajutat!
Cum a „evoluat” societatea românească după război?
Domnule… ce să spun, a fost cam greu. S-au pierdut oameni mulţi şi deştepţi, de calitate. A venit partidul ăsta comunist şi i-a terminat pe toţi. Le-a luat toată agoniseala de o viaţă şi a dat-o unor pârliţi.
Aveţi aproape 100 de ani, mai exact 97 împliniţi. Aţi „schimbat” de-a lungul timpului o grămadă de şefi de stat. Să le facem câte un scurt portret… Mareşalul Antonescu?
Mare om… mare caracter!
Trecem peste perioada rusească cu Groza şi Dej… Ceauşescu?
Începuse bine, dar ce naşte din pisică şoareci mănâncă! Ăştia de după el au aruncat ce-a fost bun şi-au păstrat obiceiurile proaste.
Iliescu?
Ce să spun, dacă a fost şcolarizat în Rusia opt ani de zile… A avut capacitate într-un fel, dar i-a lucrat, i-a „evaporat” pe toţi ca să poată rezista el şi trupa lui.
Constantinescu?
Un profesor, un intelectual, a mers binişor, dar până la urmă a venit iară ăstălaltu’ (n.r. – Iliescu) de nu se mai dădea dus! Dom’le, am trecut prin multe perioade, mai mult grele decât bune… Aia-i!
Băsescu…
Băsescu, după mine, a fost bun… dar a început să facă mari prostii, s-a cam terminat, nu-l mai vor oamenii… vedeţi şi cu votarea asta…
Cum am putea ieşi din criza asta morală şi economică?
Domnule, am ajuns, văd, să fie mai mulţi oameni răi decât buni în această ţară. Ne-ar trebui intelectuali cinstiţi care să poată să ducă ţara mai departe. Iar oamenii să-şi vadă de treabă, că uite cum ne bate Dumnezeu cu seceta asta… Ştiţi ceva? Nu vă spun mai multe, da’ cred că o întâmplare de la Cotul Donului merită să fie luată în seamă. În faţa tranşeelor noastre, un camarad neamţ a fost lovit de un obuz. Un sergent de la noi s-a dus repede să-i ia cizmele şi ceasul. N-a apucat să mai facă doi paşi înapoi că a fost sfârtecat de un alt obuz căzut lângă el. Credeţi că după aia s-a mai atins cineva de la noi de ceasuri şi cizme de la alţii?
Şi cu ce m-aţi întrebat… E greu… Vorba aia, e lupta cu tigrii şi cu zmeii. Şi să nu ne mai creştem copiii învăţându-i şmecherii. România deocamdată mai trăieşte, că mai are încă rezerve, dar nu ştiu mai departe…
Ne împrumutăm…
He!.. da, da, împrumut până când? Până când o viaţă-amară şi-un trai plin de chin? Mai bine-o gâscă friptă şi-o vadră cu vin!
