Complot şi sabotaj împotriva lui Chris Froome?

Chris Froome a rezistat de unul singur împotriva tuturor. Niciunul dintre colegii de echipă nu l-a ajutat. Cine a fost primul tricou galben forţat să abandoneze. Un mare campion s-a sinucis din cauza Turului Franţei.

Toată lumea a stat cu ochii pe etapa cu numărul 9. Se aştepta o replică a lui Alberto Contador pentru a reduce diferenţa faţă de tricoul galben. Se întrevedea chiar şi un „complot” împotriva lui Froome. Ceea ce s-a şi întâmplat. Plutonul favoriţilor l-a carotat la maxim pe deţinătorul tricoului galben. O alianţă nefirească între anumite echipe a încercat să-l izoleze pe Froome de coechipierii săi – obiectiv atins – şi să-l facă să piadă timpi preţioşi. 7 evadări „strategice” am înregistrat de la începutul etapei, toate cu menirea de a-l izola pe Froome. La un moment dat, pe la mijlocul cursei, fără niciun coechipier în jurul lui – situaţie rarisimă pentru un mare favorit –, deci total neprotejat, Froome se afla la 3,5 minute în spatele unor evadaţi. Dar ceea ce au vrut unii nu s-a potrivit. Contador nu a putut să treacă în faţa lui Froome, deşi la un moment dat a avut şi o înţelegere cu conaţionalul său, Valverde, dar de la o echipă rivală. Până la urmă, văzând că Froome nu poate fi doborât, Valverde şi locotenenţii săi de la Movistar Team şi-au văzut de treaba lor, încercând să fructifice toate avantajele generate de etapă.

Froome nu doar că nu a fost distanţat de favoriţi, dar la un moment dat avea el 40 de secunde în faţa lui Contador şi a altor favoriţi, şi până la urmă a trecut linia de sosire în plutonul celor cu pretenţii. Dar, atenţie, nu a avut niciun coechipier. Cel mai bine (dar parcurs mizerabil pentru valoarea lui) Richie Porte, pe locul 60, la 18 minute faţă de învingător. Enorm! Un al doilea rutier de la Sky Team a venit la 22 de minute întârziere, iar alţii 5, la 26 de minute, cu „ultimul autobuz”, iar Vails Kiryienka a fost ajuns de „maşina mătură” şi a fost eliminat din competiţie pentru depăşirea timpului limită de sosire. Unii comentatori din caravana Turului au postat pe net speculaţii privind un eventual sabotaj la adresa lui Froome din partea colegilor săi. Sigur, este foarte greu de crezul aşa ceva, dar nu putem exclude această variantă, mai ales dacă ţinem cont că Sky Team este una dintre cele mai redutabile echipe din ciclismul mondial. Un fel de Real Madrid din fotbal. Niciodată 8 din cei 9 rutieri nu au terminat o etapă cu întârzieri între 18 şi 26 de minute. Se vorbeşte de o serie de riovalităţi interne, se vorbeşte de o influenţă asupra rutierilor a lui Bradley Wiggins (accidentat şi absent acum), cel care a câştigat turul din 2012 la luptă cu… Froome. Nu ar fi pentru prima oară când într-o echipă apar astfel de probleme. S-au mai înregistrat la Astana, când sub aceeaşi umbrelă erau Amstrong şi Contador. Luni probabil se vor afla mai multe.

Clasament etapa a IX-a: Saint-Girons – Bagneres-de-Bigorre (168,5 km)

1. Daniel Martin (Garmin-Sharp) – 04h, 43’, 03”
2. Jakob Fuglsang (Astana Pro Team) + a.t
3. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 00’20”

Un grup de 19 rutieri a ajuns în acelaşi timp cu ocupantul locului 3, printre aceştia, cu mici excepţii, toţi oameni de clasament general. O cursă foarte proastă au făcut Thomas Voeckler (Team Europcar), David Millar (Garmin-Sharp), Thibaut Pineau (FDJ.FR), Juan Antonio Flecha (Vacansoleil-DCM) ş.a., rutieri obişnuiţi cu chiar buni căţărători, care au venit la 25 de minute şi peste faţă de învingător. Fapt foarte puţin obişnuit, căţărători să vină cu „ultimul autobuz” cot la cot cu sprinterii, care nu au nicio treabă şi abia îşi trag sufletul pe orice căţărare de categoria a II-a, I şi specială.

Clasament general – „tricoul galben”

1. Chris Froome (Team Sky) – 36h, 59’, 18”
2. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 01’, 25”
3. Bauke Mollema (Belkin Pro Cycling) + 01’, 44”
4. Laurens Ten Dam (Belkin Pro Cycling) + 01’, 50”
5. Roman Kreuziger (Team Saxo-Kinkhoff) + 01’,51”
6. Alberto Contador (Team Saxo-Tinkoff) + 01’, 51”
7. Nairo Quintana (Movistar Team) + 02’, 02”
8. Daniel Martin (Garmin-Sharp) + 02’, 28”
9. Joaquin Rodriguez (Katusha Team) + 02’, 31”
10. Rui Costa (Movistar Team) + 02’, 45”

Chris Froome şi-a păstrat avansul faţă de principalul său rival, Alberto Contador, deşi se pare că Alejandro Valverde s-ar putea să devină principalul său contracandidat la victoria finală în Turul Franţei cu numărul 100. Valverde este în formă maximă şi, surprinzător, beneficiază şi de suportul echipei sale, care până în acest moment a demonstrat că este pusă pe fapte (foarte) mari. În top 10 după primele 9 etape avem un singur „intrus”, Laurens Ten Dam, ajuns pe locul 4 probabil datorită conjuncturii. Chiar şi Mollema, colegul său de echipă, nu este un rutier de podium, dar de top 10 este capabil. A cam ieşit dramatic din orice poziţie de top 10 şi poate chiar de top 20 fostul loc 2 Richie Porte, care a avut un parcurs mizerabil duminică. Chiar dacă se află la 4 minute de lider, Andy Schleck (RadioShack-Leopard) şi Cadel Evans (BMC Racing Tour) – cotaţi apriori printre favoriţii cu şanse – nu mai au nicio şansă la locul 1, şanse minime să prindă podiumul şi le va fi şi foarte greu să intre în top 10. Speranţele gazdelor pentru o poziţie de top 10, Sylvain Chavanel (Omega Pharma-Quick Step) şi (mai ales) Thibaut Pinot (FDJ.FR), sunt foarte departe de acest obiectiv şi doar o minune l-ar putea duce pe primul în coada top 10. De alfel, niciunul dintre ceilalţi rutieri de „clasament general” nu mai poate spera la primele 10-15 poziţii.

Clasamentul pe puncte – „tricoul verde”

1. Peter Sagan (Cannondale) – 234 puncte
2. Andre Greipel (Lotto – Belisol) – 141 puncte
3. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – 128 puncte

Situaţia este neschimbată pe acest podium. Era şi normal să nu înregistrăm vreun „seism” pentru că nu a fost o etapă pentru sprinteri. 111 rutieri au acumulat puncte pentru „tricoul verde”, dar se pare că podiumul este intangibil. Putem asista doar la o rocadă între Cavendish şi Greipel. Un outsider poate urca pe podium doar dacă Cavendish, care suferă mult pe căţărări, nu este eliminat din cauza depăşirii timpului limită pentru trecerea liniei de sosire.

Clasament căţărători – „tricoul alb cu buline roşii”

1. Pierre Rolland (Team Europcar) – 49 puncte
2. Chris Fromme (Team Sky) – 33 puncte
3. Richie Porte (Team Sky) – 28 puncte
4. Nairo Quintana (Team Movistar) – 26 puncte
5. Mikel Nieve (Esukatel-Euskadi) – 21 puncte
6. Alejandro Valverde (Team Movistar) – 20 puncte

La „căţărători”, tricoul alb cu buline roşii se joacă. Am avut acum o nouă schimbare de lider, iar diferenţele nu sunt mari ţinând cont de faptul că mai sunt numeroase căţărări recompensate cu multe puncte. Au obţinut puncte până în această etapă a IX-a un număr de 42 de rutieri, dar numai cei aflaţi pe primele 6 poziţii au şanse la podium. Rolland, Froome şi Quintana se bat cu şanse pentru câştigarea titlului de cel mai bun căţărător.

Clasamentul rutierilor tineri – „tricoul alb”

1. Nairo Quintana (Team Movistar) – 37h, 01’, 20”
2. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 01’ 23”
3. Romain Bardet (Ag2r-La Mondiale) + 05’, 07”
4. Andrew Talansky (Garmin-Sharp) + 07’, 33”

În competiţia sportivilor tineri (până în 25 de ani), lucrurile sunt foarte clare. Din cei 32 de rutieri tineri rămaşi în cursă, doar cei aflaţi pe primele 4 poziţii se bat pentru podium, de fapt avem două „finale”. Cea mare, între ocupanţii locurilor 1 şi 2, care se vor bate pentru tricoul alb, şi cea mică, între ocupanţii locurilor 3 şi 4, care se vor bate pentru bronz. Distanţa celui de-al 5-lea clasat este uriaşă, şi nu mai intră în calcul. Doar un abandon mai poate schimba ceva radical în bătălia pentru tricoul alb.

Clasament pe echipe

1. Movistar Team – 110h, 11’, 29”
2. Team Saxo-Tinkhoff + 04’, 11”
3. Ag2r La Mondiale + 05’, 22”

Pe echipe, Movistar Team face o figură foarte frumoasă şi are mari şanse să termine pe podium. Deşi nu pleca favorită din start, Movistar Team se va bate chiar pentru câştigarea turului. Gruparea spaniolă beneficiază de trei rutieri aflaţi în formă maximă: Alejandro Valverde, Nairo Quintana şi Rui Costa.

Mare favorită înainte de începutul competiţiei, cea mai omogenă (şi valoroasă) echipă, Team Sky, a pierdut contactul cu podiumul. Echipa lui Froome se află pe locul 12 la peste 46 de minute întârziere faţă de Movistar. Podiumul mai poate fi ameninţat de Ag2r-La Mondiale, dar numai teoretic, lotul nefiind unul de valoare ridicată, şi de RadioShack-Leopard şi Euskaltel-Euskadi (mare surpriză), aflate la 14 minute de Movistar.

Trivia – Turul Franţei

• 16 rutieri „căzuţi la datorie” după prima săptămână

Duminică, 7 iulie, s-a încheiat „prima treime” a Turului, luni fiind zi de pauză. În pluton se numără „morţii şi răniţii”. 198 de rutieri au început cursa, dar 16 dintre ei ne-au „părăsit” deja. Cu excepţia lui Ted King, care a fost „trimis acasă” după ce în etapa a IV-a a venit peste întârzierea limită stabilită de regulament, ceilalţi 15 fie au abandonat în timpul unor etape, fie nu s-au mai aliniat la startul unor etape. Toţi cei 15 au renunţat din cauza accidentărilor înregistrate în urma căzăturilor din etape anterioare. În etapa de duminică, Dennis Rohan (Garmin-Sharp) şi Michael Schar (BMC Racing Tour) nu au mai luat startul, Ivan Gutierrez (Team Movistar) şi Benjamin Noval (Team Saxo-Tinkoff) – colegul de cameră al lui Alberto Contador – au abandonat în diferite stadii ale parcursului, iar Vasil Kirzienka (Team Sky) a fost eliminat pentru întârziere.

În situaţia cea mai delicată se află Team Astana, care deja a pierdut 3 rutieri, mai având doar 6 în cursă. Lampre-Merida şi Garmin-Sharp au pierdut câte 2 rutieri, iar Cannodale, FDJ, Ag2r-La Mondiale, Lotto-Belisol, Team Movistar, Cofidis, BMC Racing Tour, Team Sky şi Team Saxo-Kinkhoff au câte un singur rutier pierdut. Singurele echipe care au efectivul (9 rutieri) complet sunt RadioShack-Leopard, Europcar, Team Katusha, Euskatel-Euskadi, Omega Pharma-Quick Step, Belkin Pro Cycling, Orica-GreenEDGE, Argos-Shimano, Vacansoleil-DCM şi Sojasun.

În ultimii 5 ani, după etapa a IX-a, situaţia „pierderilor” era următoarea: 2008 – 10 rutieri, 2009 – 9 rutieri, 2010 – 17 rutieri, 2011 – 18 rutieri (8 numai în etapa a IX-a) şi 2012 – 20 de rutieri.

• Suporteri din 59 de ţări

La această ediţie a Turului Franţei participă rutieri din 34 de ţări. Totuşi, până în prezent, oficialii au remarcat în rândul asistenţei de pe traseu purtători a 59 de steaguri naţionale, ceea ce presupune că în afara suporterilor rutierilor au venit să vadă cursa şi spectatori/turişti din alte ţări. De menţionat că, în premieră pentru Turul Franţei, a fost văzut şi steagul statului Costa Rica. Nimic anormal însă, dacă ţinem cont de faptul că în cursă este angrenat şi un rutier din Costa Rica, Andrey Amador, care aleargă sub culorile celor de la Team Movistar. Amador este pentru a doua oară în Turul Franţei. În 2011 el a fost primul rutier din Costa Rica ajuns în această competiţie.

Dacă până în prezent ne-am obişnuit ca steagurile Spaniei, Belgiei, Italiei, Norvegiei – foarte mulţi norvegieni vin anual să vadă Turul – şi SUA să fie „majoritare” (alături de cele ale Franţei) pe marginea drumului sau în tribunele ad-hoc din anumite zone, în acest an au fost văzute şi foarte multe steaguri japoneze. Niponii au venit să îl încurajeze pe rutierul lui Europcar, Yukiya Arashiro, singurul reprezentant al Japoniei în Turul Franţei. În 2009, acelaşi Arashiro a însemnat debutul Japoniei în competiţie, el clasându-se pe locul 129.

Afluenţa de turişti pe perioada Turului Franţei aduce foarte mulţi bani statului francez. O să vă dăm un singur exemplu: primarul din staţiunea maritimă Porto-Vecchio din insula Corsica, localitatea de unde s-a dat startul Turului 2013, a declarat că simpla prezenţă a rutierilor la linia de start şi mediatizarea localităţii vor aduce până la începutul lunii octombrie a.c. venituri de peste 15 milioane de euro.

Poveştile (tragice) ale Turului Franţei

• A pierdut turul pentru că şi-a rupt bicicleta

Turul Franţei nu a însemnat întotdeauna o competiţie de excepţie, glorie sportivă, câştigători deveniţi eroi naţionali (în perioada de pionierat şi cea romantică), bani mulţi, publicitate, promovare turistică. Turul Franţei are şi poveştile lui – deloc puţine – dramatice şi chiar tragice.

Cu o situaţia dramatică şi ireversibilă s-a confruntat în 1929 francezul Victor Fontan. Aflat în plină maturitate sportivă (37 de ani), Fontan era considerat unul dintre favoriţii competiţiei. Până la un moment dat, pronosticurile s-au confirmat. În etapa a VII-a împărţea cu alţi doi rutieri tricoul galben, iar după etapa a IX-a se afla singur şi detaşat pe primul loc în clasamentul general. Dar a venit etapa a X-a. După numai 7 km, Fontan îşi rupe bicicleta. Există două versiuni: a derapat şi a căzut într-un canal; a fost atacat de un câine (asmuţit de un suporter advers?) şi a căzut în canal. În vremea respectivă, o bicicletă putea fi schimbată doar în situaţia în care arbitrii judecători constatau că nu mai poate fi reparată. Ceea ce s-a şi constatat. Numai că Fontan, intrat individual în cursă, nu avea bicicletă de rezervă. Ce a urmat este greu de închipuit pentru cei care urmăresc pe Eurosport în ultimii ani Turul Franţei. Fontan şi-a luat bicicleta în spate – pe vremea aceea, în etapele de munte se putea „concura” pe căţărare pe lângă bicicletă –, a ajuns într-un sat şi a bătut din poartă în poartă, doar, doar poate dădea norocul peste el şi împrumuta o bicicletă. Nu a găsit, şi după mai multe ore s-a oprit lângă o fântână şi a decis să abandoneze. Fontan nu este singurul „tricou galben” care a fost nevoit să abandoneze în momentul în care era lider în clasamentul general. Au mai existat alţi 13 rutieri care au ieşit din cursă în momentul în care erau îmbrăcaţi în galben – ultimul, în 2007, Michael Rasmussen, în etapa a 16-a, când a fost scos din cursă de managerii echipei sale, Rabobank, pentru suspiciuni de dopaj. Fontan a fost însă singurul care a trebuit să abandoneze din cauza problemelor la bicicletă, alţi 11 din cauza accidentărilor grave şi a mai existat un caz de eliminare pe motiv de doping.

• Sinuciderea unui mare campion

Povestea lui Victor Fontan este una dramatică, dar nu şi tragică. Pentru că pierderea unui Tur al Franţei din cauze extrasportive nu este similară cu pierderea unei vieţi.

Pe 27 ianuarie 1907, întraga Franţă era în stare de şoc, una similară celei din perioada (anterioară) „afacerii Dreyfus”. Întreaga presă a apărut cu chenare negre: „eroul naţional”, Rene Pottier, câştigător în 1906 al Turului Franţei, a fost găsit spânzurat în dimineaţa zilei de 25 ianuarie. Pentru anii respectivi, moartea din cauze nenaturale a unui mare campion (Pottier câştigase şi alte curse importante – n.a.) genera o emoţie foarte mare. Şi emoţia care a cuprins întreaga Franţă a fost cu atât mai mare cu cât Pottier a fost găsit spânzurat împreună cu bicicleta sa.

O zi mai târziu, întreaga presă arăta concluziile judecătorului de instrucţie care s-a ocupat de caz: Rene Pottier s-a sinucis. S-a găsit şi un bilet prin care Pottier şi-a motivat gestul: după Turul din 1906, a descoperit că pe tot timpul competiţiei soţia sa îl înşela cu un amant. Pottier nu a mai rezistat şi s-a sinucis. Avea doar 27 de ani şi un viitor strălucit în sportul pe două roţi.

Rene Pottier nu este singurul câştigător al Turului Franţei care s-a sinucis. Pe 19 mai 1994, spaniolul Luis Ocana, câştigător în 1973, s-a împuşcat cu un pistol în localitatea Nagaro din Franţa. Ocana a comis gestul fatal din cauza unor probleme de ordin financiar, dar s-a descoperit că suferea şi de cancer.