În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
21.4. În replică, după numai două ore de la apariţia Ediţiei Speciale a VIITORULUI, „Dr. Daberdam” i-a răspuns lui Dem V. Lazar în CETĂŢEANUL, simţind că i-a sosit momentul unei dulci răzbunări: „SENZAŢIONAL! Un individ ce-şi spune Dem V. Lazar a participat la o emisiune a unui post central de televiziune şi se bate cu pumnul în piept pentru acest lucru. Dacă ar fi cunoscut doar puţină istorie, ar fi trebuit să ştie că, în vremurile trecute, matroanele obişnuiau să iasă în lume însoţite de maimuţe şi de infirmi pentru ca, prin contrast, să împrăştie o imagine mai favorabilă în jur. Cum postul de televiziune respectiv face parte tot din trecut prin ceea ce se încăpăţânează să difuzeze, adică să verse lături pe oricine face un lucru pozitiv, cei de acolo au reluat vechile obiceiuri ale matroanelor şi pe cine să invite? Un maimuţoi mai plin de sine – şi deci mai caraghios – decât ipochimenul de la VIITORUL oricum n-ar fi găsit în toată Vandana de Sud! Şi nici în vecini… În altă ordine de idei, în penibila emisiune amintită, unde au fost prezenţi – trebuie să recunoaştem cinstit – şi personaje cu totul onorabile, nu s-a concluzionat că ar exista un al doilea caz <Capul fără Trup>, totul rămânând în coadă de peşte. Aşa cum rămâne orice zvon lipsit de vreo dovadă concretă. Aceasta este adevărata concluzie a unei emisiuni inutile, chiar dacă a reuşit să adune în platou oameni importanţi împreună cu maimuţa adusă pentru contrast”.
Nu numai cotidienele, dar chiar şi săptămânalul ORAŞUL NOSTRU a fost prompt prezent şi a prezentat CV-ul deputatului P.C.P., CV-ul oficial, cel postat pe site-ul Parlamentului, dar şi date pe care „dl. Robertson a uitat să le facă publice”, cum ar fi obiceiul său de a se scărpina în ureche ori de câte ori este foarte concentrat sau cele două femei cu care se întâlneşte la restaurantul hotelului PISICA ALBĂ, deşi este căsătorit şi are două fete. După ce dă „orarul întâlnirilor extraconjugale săptămânale”, reporterul anonim se întreabă „oare ce simt fetiţele, ca să nu mai vorbim de doamna Robertson, când stau singure acasă şi ştiu că domnul deputat este foarte ocupat într-o misiune intimă la hotelul PISICA ALBĂ?”
21.5. RADIO PLUS nu s-a referit deloc în ziua aceea la „subiectul zilei”, în schimb RADIO MINUS a dat toată ziua muzică de înmormântare, întreruptă de foarte scurte ştiri şi de publicitate. Din când în când, vocea de bas a lui Ionescu Videle (Mişa Shultz) anunţa grav că „RADIO MINUS înţelege să respecte această zi de doliu, când pe râul Băltuţa plutesc fragmente ale unor cadavre”.
21.6. În schimb cele două televiziuni locale s-au văzut lipsite de telespectatori. Sic transit gloria mundi! Chiar şi TV48, după succesul avut de curând, şi-a pierdut şi simpatizanţii fideli: oamenii stăteau acum să privească canalele centrale, avizi să afle ultimele noutăţi: există sau nu există şi un nou caz <Cap fără Trup>? Mai mult, poate fi adevărat că până şi primul caz <Capul fără Trup> n-a fost decât o făcătură, după cum afirmă o anumită parte a presei? Să fi fost totul doar o născocire a opoziţiei, aşa cum susţin aceleaşi surse? Bine, dar de ce să fi minţit atâţia oameni care au susţinut că au fost martori oculari? Păi, să te încrezi în vorbele unor copii de ciclu primar? Ce interes aveau aceia să mintă? Cum <ce interes>? Bieţii prunci au putut foarte bine să fie influenţaţi! De cine, mă rog? De pildă de doctorul psiholog Romulus Rusan, care a câştigat bani frumoşi de pe urma naivităţii unor părinţi speriaţi. Etc.
22. Însă zgomotul s-a înteţit înzecit când a început năvala jurnaliştilor. Deşi de obicei, mai ales într-un spaţiu puternic ancorat în stereotipurile vechilor tradiţii, este necesar să treacă multă vreme pentru a se produce o schimbare evidentă, de data aceasta, totuşi, foarte repede, carele de transmisiuni cu pâlniile lor uriaşe au devenit banale într-o localitate care n-a văzut până atunci aşa ceva. Şi aglomeraţia de pe străzi, din localuri, din faţa instituţiilor statului a devenit un lucru obişnuit după doar două-trei zile. Tinerii s-au arătat încântaţi: „În sfârşit, se întâmplă şi la noi ceva!”. Dar nici exuberanţa n-a durat cine ştie cât: o simplă aluzie dintr-un comentariu apărut în ziarul RĂSUNETUL din capitală şi preluată de canalul atât de vizionat TV ADEVĂRUL şi de RADIO AUTOSTRADA a izbutit să nască într-adevăr panică. De data aceasta, nu panica zugrăvită până atunci doar de media opoziţiei, ci o panică trăită de tot oraşul. Isteria a pornit de la trimisul special al RĂSUNETULUI, Sava Brausen, care a sugerat un posibil scenariu după care în situaţia dată, chiar dacă până atunci zvonul despre fragmentul de cadavru din râu nu s-ar baza pe realitate, dacă nici al doilea fragment de cadavru n-ar fi adevărat, cei ce au manageriat cazul – cazurile – n-ar fi exclus să nu găsească o altă ieşire din impas decât să ofere populaţiei un cadavru autentic. Şi nu era exonerată nici opoziţia, care a marşat pe acest caz, dar nici puterea, întrucât, cel puţin în privinţa primului caz, n-a afirmat nici o clipă că acesta n-ar exista, ba a venit tot timpul cu comunicate de presă cum că ancheta s-ar afla în plină desfăşurare. După ce şi TV ADEVĂRUL şi RADIO AUTOSTRADA au difuzat raţionamentul lui Sava Brausen, simpla ipoteză a devenit o ameninţare greu de înlăturat. Şi asta mai ales că şi alte instituţii mas-media nu numai că au luat în considerare ipoteza devenită ştire, dar s-au şi lăudat că ar fi fost fiecare prima care a avut minunata idee. Drept urmare, poliţia locală a trecut de la alertă de grad II, direct la alertă roşie (adică cea mai mare atenţie). După care, însuşi Ministrul de Interne a detaşat un pluton de jandarmi la Băltuţan. Apoi, şi un pluton de poliţie. Se spunea că la Băltuţan ar fi venit şi agenţi sub acoperire. Mai ales că înaltul demnitar, într-o alocuţiune televizată, a asigurat că trebuie să se ia toate măsurile excepţionale într-o situaţie excepţională asemenea celei apărute în oraşul Băltuţan, la nici o sută patruzeci de kilometri depărtare de importantul centru administrativ Purdeatown. Discursul Ministrului de Interne n-a reuşit să liniştească spiritele, ba chiar le-a agitat şi mai tare. Dacă ditamai Ministrul s-a arătat atât de preocupat de cazul <Capul fără Trup>, situaţia este desigur mai nasoală decât s-a tot pălăvrăgit până acum! Aşa că şi municipiul Purdeatown amintit în discurs a cerut în mod preventiv trupe speciale. Iar după importantul Purdeatown s-au luat şi primarii din comune: „La Purdeatown există oricum numeroase forţe de ordine, pe când la noi nu se află decât un şef de post. Aşa că, dacă tot ni se repetă că suntem cetăţeni cu drepturi egale, cerem să ni se arate şi nouă acelaşi interes într-o situaţie extraordinară, aşa cum a spus cu subiect şi predicat domnul Ministru”. Iar opoziţia a cerut insistent ca şcolile să fie închise pentru o perioadă determinată.
