Sistemul milițienilor

Încălcarea legii în România se face nu doar prin judecarea cauzelor prin antepronunțare, ci în mod amenințător, fățiș. Justiția, prin lipsa instituțiilor interne de reglare, a eșuat. Ideea că o instanțele  ulteriore  se vor  pronunța pe desființarea unor absurdități, nu mai poate funcționa. ICCJ s-a dovedit a fi infiltrată de mediocritate încât mediul mafiot jubilează încă.

Lumea justiției a devenit tot mai mică asemenea unei periculoase afaceri de familie. Astfel abuzul are nevoie de alte abuzuri subsecvente spre a limita orice interpretare privind încălcarea legii, respectiv descurajarea. Instanțele de judecată au ajuns veritabile tarabe pe care avocații părților nu mai au curajul să le înfrunte de teama compromiterii cauzelor ulterioare. Intre unii avocați și instanțe relația include Parchetul, într-un mixt care arată criminalitatea actului de justiție. Un sistem al milițienilor nu presupune neapărat legi în totalitatea lor absurde, ci un comportament lipsit de orice raportare justă  la proceduri,  cât și o interpretare a legii în sens voit contrar.

Disprețul unor magistrați față de lege este atât de mare încât lăsarea cauzelor compromise în dinamica unor căi de atac a hotărârilor pe care le pronunță reprezintă în fapt o soluție neconstituțională. Sub egida Parchetului , judecătoriilor, tribunalelor sistemul se află  sub condeiul unor impostori care vorbesc prin prisma deplasatului interesului  personal. In România nu există erori judiciare, ci abuzuri în formă dovedibilă integral. Readucerea actului judecării în conextul legii pare a fi imposibilă atâta vreme cât magistrații nu sunt puși în fața faptului împlinit al propriilor fapte de abuz spre a plăti nota de plată. Nu este exclus ca în perioada următoare să asistăm la o migrare masivă din magistratură, însă nimic nu poate avea relevanță în fața faptului că abuzurile trebuie stopate pe calea legii, cu orice preț de moment. Instanțele de judecată sunt în situația de fapt în care este exclusă orice reglare juridică, ca atare sunt în perimetrul abuzului  absolut.

Pentru că lipsa culturii politice, generale și acea forma mentis a profesioniștilor inexistentă în prea multe cazuri, face ravagii în statuarea relei-credințe dovedite a unor magistrați, toate acestea nu pot rămâne irevocabile. Gunoiul din Justiție se regăsește în pronunțări cât Olimpul. Mai nou, la unele instanțe din București, se dau pronunțări în numele colhozurilor și a legilor staliniste, în drept inexiste, desigur,  dar în în spatele lor există afaceri fabuloase și ilegale, conservate pe bani publici. Pe de altă parte, există probatorii  cum că politicieni care deși sunt vizați de anchete grele  cer chemarea la ordin a CSM pentru pronunțări corecte.

Justiția din România e de multă vreme decedată, de pe vremea asesorilor populari și executarea democrației. Actuala Constituție există parțial, nefiind  aplicată, situație care anulează însăși actul de justiție. Cadavrul în descompunere al monstruoasei  Justiții, cu judecătorii ei înlăcrimați,  se află acum la vedere spre stupefacția oricărui om de bun simț. Absența unei legi a lustrației pentru cei implicați în crime politice a dus la situația de acum.

Magistrații români funcționează pe modelul terorist- securistic, în interes strict personal. O afacere de tip SRL este în acest moment Justiția și statul de drept din România. O neînțelegere și un abuz neconstituțional fără precedent au spălat mințile celor care nu mai au nici o legătură cu dreptatea și rigorile legislative, cu angajamentele comportamentului privind integritatea.