Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului 2019 – Carlos Celdrán, Cuba
“Înainte de trezirea mea întru teatru, maeştrii mei erau deja acolo. Îşi construiseră lăcaşurile şi poetica pe vestigiile propriilor vieţi. Mulţi dintre ei rămân necunoscuţi sau ne vizitează rareori amintirile: au lucrat în taină, în liniştea smerită a sălilor de repetiţie şi-n sălile de spectacole umplute până la refuz de spectatori. Pentru ca, pe nesimţite, la capătul multor ani de muncă presăraţi cu realizări extraordinare, să se facă nevăzuţi şi să dispară. Când am înţeles că profesia mea, că destinul meu personal este acela de a le călca pe urme, am înţeles totodată că am moştenit de la ei tradiţia aceasta sfâşietoare şi unică de a trăi prezentul fără nicio altă speranţă decât atingerea transparenţei unui moment irepetabil. Momentul în care te întâlneşti cu celălalt în întunericul sălii de teatru, protejaţi doar de adevărul unui gest, al unui cuvânt revelator.
Patria mea teatrală este definită prin astfel de momente de întâlnire cu spectatorii care vin în sălile noastre seară de seară, din colţurile cele mai diverse ale oraşului meu, pentru a ne însoţi şi a împărţi cu noi câteva ore, câteva minute. Din momentele acestea unice îmi clădesc eu viaţa, când încetez să mai fiu eu, să mai sufăr pentru mine însumi şi când renasc şi înţeleg rostul autentic al meseriei de a face teatru: să trăieşti clipe efemere de adevăr pur, când ştii că tot ceea ce spui şi faci sub lumina proiectoarelor este adevărat şi reflectă eul tău cel mai profund şi mai personal. Patria mea teatrală, a mea şi a actorilor mei, se ţese din toate aceste momente în care lăsăm deoparte măştile, retorica, teama de a fi cei ce suntem, şi ne dăm mâinile în întuneric.
Tradiţia în teatru este una orizontală. Nimeni nu poate afirma că în teatru există un centru al lumii, care ar fi un oraş sau un edificiu privilegiat. Teatrul, aşa cum mi-a fost dat mie să-l percep, se propagă urmând o geografie invizibilă ce amestecă vieţile celor care fac teatru cu arta teatrală, într-un gest unificator. Toţi maeştrii teatrului mor cu momentele lor irepetabile de luciditate şi de frumuseţe, toţi se duc în acelaşi fel, fără ca nicio altă transcendenţă care să-i apere şi să-i facă iluştri. Maeştrii teatrului ştiu asta, nicio recunoaştere nu este mai preţioasă decât certitudinea ce stă la rădăcina muncii noastre: să creezi momente de adevăr, de ambiguitate, de forţă, de libertate în mijlocul celei mai mari precarităţi. Nimic nu le va supravieţui dincolo de însemnările despre munca lor şi de înregistrările video sau foto care vor reda doar o palidă idee a ceea ce au făcut. Dar ceea ce va lipsi mereu din aceste înregistrări este răspunsul silenţios al publicului, care înţelege într-o clipă că ceea ce se petrece nu poate fi nici tradus, nici regăsit în afară, că adevărul împărtăşit aici este o experienţă de viaţă, preţ de câteva secunde mai diafană decât viaţa însăşi.
Când am înţeles că teatrul este o patrie în sine, un imens teritoriu ce cuprinde lumea toată, a luat naştere înlăuntrul meu o hotărâre, care era totodată o eliberare: nu trebuie să te depărtezi, nici să te mişti din locul unde te afli, nu trebuie să fugi şi nici să te deplasezi. Publicul este acolo unde exişti tu. Acolo îţi sunt alături colegii de care ai nevoie. Acolo, în afara căminului tău, se găseşte toată realitatea ta zilnică, opacă şi impenetrabilă. Şi-atunci lucrezi din aparenta imobilitate în care te afli, pentru a construi una dintre cele mai măreţe călătorii, ca să refaci Odiseea, legendara călătorie a argonauţilor: eşti un călător imobil care nu încetează să accelereze densitatea şi rigiditatea lumii tale reale. Călătoria ta este către clipă, către moment, către întâlnirea irepetabilă cu cei asemenea ţie. Călătoria ta este către ei, către inima lor, către subiectivitatea lor. Călătoreşti prin ei, prin emoţiile lor, prin amintirile lor pe care tu le trezeşti şi le pui în mişcare. Călătoria ta e vertiginoasă, nimeni n-o poate măsura sau reduce la tăcere. La fel cum nimeni nu o va recunoaşte la justa valoare. E o călătorie prin imaginarul poporului tău, o sămânţă plantată în pământul cel mai îndepărtat: conştiinţa civică, etică şi umană a spectatorilor tăi. De aceea eu sunt statornic, veşnic legat de propriul cămin, printre cei apropiaţi mie, într-o aparentă nemişcare, muncind zi şi noapte, pentru că eu posed secretul vitezei.”
Program special la TNB
Miercuri, 27 martie, de Ziua Internațională a Teatrului, toți cei interesați sunt așteptați la un program special organizat de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, care a inceput la ora 11.30.
În Sala Media vor avea loc 2 proiecții cu intrarea liberă (în limita celor 130 de locuri disponibile). De la 11.30 puteți revedea înregistrarea spectacolul „Egoistul” de Jean Anouilh, cu Radu Beligan în rolul principal – actor a cărui longevivă carieră pe scenă i-a adus inclusiv o recunoaștere Guiness World Records. Spectacolul a avut premiera în 2004, s-a jucat neîntrerupt 10 stagiuni, cu peste 350 de reprezentații la sediu, în turnee interne și internaționale, toate cu sala plină.
De la ora 14.00, beneficiind de comentariul live al autorului Mihai Bodea, se va proiecta un material documentar inedit, „Cronica filmată a reinventării TNB (2008-2015)”. Proiecția-conferință este bazată pe o arhivă impresionantă de imagini video, fotografii, panorame, planuri de arhitectură, interviuri și apariții în presă și urmărește nu doar reconstrucția clădirii Teatrului Național, ci și poveștile oamenilor care au lucrat aici pe întreaga durată a șantierului de remodelare a clădirii. O parte din aceștia vor fi prezenți în sală, martori ai propriei lor istorii.
De la ora 15.00 doritorii pot participa la un tur documentat ghidat de Ionuț Corpaci pentru a descoperi partea nevăzută a TNB și pentru a afla unde și cum se nasc spectacolele și, nu în ultimul rând, pentru a admira Bucureștiul de sus. Punctul de întâlnire: în foaierul din fața intrării la Sala Media.
Pe traseu, veți trece și prin expozițiile temporare găzduite în prezent de foaierele teatrului:
Foaierele Sălii Studio – Salonul umorului francofon – expoziție de benzi desenate, caricaturi și fragmente din filme comice semnate de artiști din Argentina, Valonia-Bruxelles, Cehia, Egipt, Franța, Liban, România, Ungaria, Uruguay. Expoziția este organizată de Grupul Ambasadelor, Delegațiilor și Instituțiilor Francofone din România (GADIF).
Foaierul Media (aripa Intercontinental) – Expoziția comemorativă „Ștefan Bucătaru – 50 de ani de pictură”.
Rotonda din foaierul Sălii Mici – Expoziția retrospectivă aniversară „Ștefan Pelmuș 70”.
Foaierul Sălii Media (aripa Tudor Arghezi) – „Cercul”, expoziția de pictură a Noricăi Veşcă-Popescu.
La ora 18.00, la librăria „Librariun” din foaierul Sălii Mari va avea loc lansarea volumului „Exercițiu de echilibru” de Andreea Tănăsescu, lector univ. dr. la UNATC, coregraf, manager proiecte culturale, director al Asociației Culturale „A&A Associated Artist”. Volumul publicat la editura Tritonic conţine patru piese de teatru și va fi lansat în prezența autoarei.
În această zi de sărbătoare a, beneficiați de 20% reducere la achiziționarea oricărei cărți din librărie. În plus, dacă veți participa la tombolă, veți avea șansa de a câștiga, până la finalul zilei, un set de cărți de teatru din colecția Yorick de la Editura Nemira.
De la ora 20.00, la TNB sunt programate petru spectacole:
„Scrisoarea” după „O scrisoarea pierdută” de I. L. Caragiale, regia Horațiu Mălăele (Sala Studio), „Cinci femei de tranziție” de Rodica Popescu Bitănescu (Sala Pictură) și „50 de secunde” de Daniel Oltean, regia Eugen Gyemant (Sala Atelier), și „(D)efectul Placebo”, creație colectivă (Sala Mică).
MOLIÈRE | ERÉILOM, în cadrul Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști”
Teatrul Nottara sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului, pe 27 martie, alăturându-se Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști” organizată de UNITER, cu spectacolul MOLIÈRE | ERÉILOM, în regia lui Roman Feodori.
Campania Națională „Artiștii pentru Artiști”, inițiată în 2002, este un proiect organizat de UNITER în sprijinul artiștilor români cu probleme grave de sănătate sau existență. Banii încasați din vânzarea de bilete vor fi direcționați către Fondul de Solidaritate Teatrală, de unde vor pleca mai departe către artiști din toată țara, care trec printr-o perioadă dificilă a vieții lor.
Spectacolul MOLIÈRE | ERÉILOM este un spectacol unic în peisajul teatral românesc, făcând din regele dramaturgiei universal un personaj în sine: Molière continuă să fie unul dintre cei mai montați dramaturgi, dar prea puțin, pe nedrept, se vorbește despre Molière însuși, a cărui viață pare desprinsă dintr-una din piesele sale. Falsitatea, lăcomia, fariseismul, oportunismul, nimic nu a scăpat neatins de privirea sa ironică, prin care încerca să facă din lumea în care trăia un loc mai primitor, mai blând. Un mesaj către toleranță și armonie, ce străbate secolele și rămâne actual, și care merită accentuat de Ziua Mondială a Teatrului.
„Când am înţeles că teatrul este o patrie în sine, un imens teritoriu ce cuprinde lumea toată, a luat naştere înlăuntrul meu o hotărâre, care era totodată o eliberare: nu trebuie să te depărtezi, nici să te mişti din locul unde te afli, nu trebuie să fugi şi nici să te deplasezi. Publicul este acolo unde exişti tu. Acolo îţi sunt alături colegii de care ai nevoie. Acolo, în afara căminului tău, se găseşte toată realitatea ta zilnică, opacă şi impenetrabilă. Şi-atunci lucrezi din aparenta imobilitate în care te afli, pentru a construi una dintre cele mai măreţe călătorii, ca să refaci Odiseea, legendara călătorie a argonauţilor: eşti un călător imobil care nu încetează să accelereze densitatea şi rigiditatea lumii tale reale”, a declarat regizorul cubanez Carlos Celdrán în mesajul internaţional pentru Ziua Mondială a Teatrului.
MOLIÈRE | ERÉILOM, după Jean-Baptiste Molière și Mihail Bulgakov Regia: Roman Feodori
Distribuția: Şerban Gomoi, Rareș Andrici, Vlad Bălan, Răzvan Bănică, Dani Popescu,Crenguţa Hariton, Cristina Juncu, Ada Navrot, Isabela Neamțu, Filip Ristovski, Mihaela Subţirică, Sorina Ştefănescu, Laura Vasiliu
Călătoria ta la Teatrul Odeon
„Călătoria ta este către clipă, către moment, către întâlnirea irepetabilă cu cei asemenea ţie. Călătoria ta este către ei, către inima lor, către subiectivitatea lor. Călătoreşti prin ei, prin emoţiile lor, prin amintirile lor pe care tu le trezeşti şi le pui în mişcare. Călătoria ta e vertiginoasă, nimeni n-o poate măsura sau reduce la tăcere.” – Fragment din mesajul de Ziua Mondială a Teatrului 2019 de Carlos Celdrán (Cuba), regizor de teatru, dramaturg, profesor de teatru, profesor universitar.
Teatrul Odeon și-a deschis larg porțile anul trecut, invitându-și spectatorii într-o călătorie memorabilă, cu ajutorul tehnologiei, în universul magic din spatele cortinei. În acest an însă, la cea de-a II-a ediție, își propune o altfel de călătorie, o incursiune în care e nevoie de curaj și de un dram de curiozitate, pentru că de această dată „A fi sau a nu fi” își găsește răspunsul într-un tur ghidat prin spațiile nedestinate publicului. Pentru aceasta avem nevoie de consimțământul dumneavoastră, printr-un acord semnat.
Miercuri, 27 martie, în intervalul orar 12:00 – 20:00, publicul bucureștean este invitat să pășească dincolo de ușa ferecată a Intrării actorilor, cele două uși de acces uzual rămânând închise. De acolo va începe o călătorie în timp și în spațiu, prin structurile Bucureștiului de altădată, pe sub scena Sălii Majestic, originară din 1911, prin culoarele încărcate de istorie și de întrebările existențiale ale celei mai recente premiere a Teatrului Odeon, spectacolul „Hamlet” de William Shakespeare, în regia lui Dragoș Galgoțiu.
Aventura din acest an se vrea înălțătoare la propriu, așa că cei fără frică de înălțimi se vor ridica deasupra poveștilor, deasupra scenei mari. Mai mult decât atât, vor pătrunde în universul încă nedescoperit al unui spectacol care nu și-a întâlnit publicul, viitoarea premieră, „Delirium” de Enda Walsh, o reinterpretare radicală după „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, regia Vlad Massaci.
În călătoria din acest an participanții vor găsi (sau regăsi) o oază, în Galeria Odeon (foaierul Sălii Studio), unde am realizat o mică grădină în care înflorește „Frumusețea nevăzută”, o expoziție foto cuprinzând 20 de portrete ale doamnelor din spatele scenei Teatrului Odeon, iar la etaj vom fura zâmbete cu expoziția de caricaturi ale colegilor săi actori, realizate de actorul Marius Damian.
Trupa Teatrului Odeon, personalul tehnic și administrativ vor fi prezenți lângă cei care vor alege să ni se alăture, cu promisiunea că și în acest an va fi o călătorie de neuitat.
TNRS joacă spectacolul „Familii” în cadrul Campaniei Naționale „Artiștii pentru Artiști”
Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu prezintă de Ziua Mondială a Teatrului, miercuri, 27 martie 2019, de la ora 19:00, la Sala Mare, în cadrul Campaniei Naționale „Artiștii pentru Artiști”, spectacolul „Familii”, regia Eugen Jebeleanu. Campania Națională „Artiștii pentru Artiști” aflată la cea de 18-a ediție, este organizată de UNITER în sprijinul artiștilor români cu probleme grave de sănătate sau existență. Toți banii încasați din vânzarea de bilete vor fi direcționați către Fondul de Solidaritate Teatrală, de unde vor pleca mai departe către artiști, indiferent de vârstă, din toată țara, artiști care trec printr-o perioadă dificilă a vieții lor, artiști cu probleme medicale și o sănătate precară.
Există artiști în România care depind practic de fondurile colectate de UNITER în cadrul Campaniei Naţionale „Artiştii pentru Artişti”, unii dintre ei neavând familie sau alt sprijin. Oameni care au nevoie urgentă de sprijin financiar! Spectatorii care vor să doneze pentru această cauză, o pot face și direct, în Fondul de Solidaritate Teatrală – RO40RZBR0000060007801286 deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei.
„Familii” este testimoniul celei mai strânse și sacre legături între oameni. Și totuși, ce reprezintă o familie în ziua de azi?
Spectacolul măsoară noțiunea de familie prin diverse probleme care, deși par comune, au conotații existențiale pentru om și societate. Doi frați vitregi sunt nevoiți să conviețuiască împotriva voinței lor, o tânără mamă se confruntă cu alcoolismul soțului ei, un frate și-o soră se reîntâlnesc cu ocazia decesului mamei lor, un cuplu tânăr trece prin momente de criză. Spectacolul chestionează conceptul de familie integrat în actualitatea secolului XXI. Urmărind evoluția acestor familii distincte, se pun sub lupă probleme actuale de interes social general, precum homosexualitatea, adopția, abuzul fizic și psihic, lipsa de comunicare etc. Spectacolul a avut premiera la TNRS în data de 4 octombrie 2016 și a fost prezentat în anul 2017, într-un amplu turneu național, în cadrul programului „Manifest pentru dialog”, susțiunt de BRD – Groupe Société Générale.
Mesajul de Ziua Mondială a Teatrului este transmis în acest an de Eugenio Barba
Eugenio Barba, una dintre cele mai importante personalități ale teatrului contemporan, regizor, teoretician, creator de școală și fondator al legendarului Teatru Odin, primul artist care a primit o stea pe Aleea Celebrităților de la Sibiu, transmite în acest an, din partea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, mesajul de Ziua Mondială a Teatrului.
„Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sărbătorește aniversarea Zilei Mondiale a Teatrului implicând una din marile personalități culturale ale lumii, artistul care deschide Aleea Celebrităților din Sibiu, Eugenio Barba, pentru a transmite tuturor participanților la festival, tuturor celor care ne sunt alături de douăzeci și șase de ediții, mesajul de Ziua Mondială a Teatrului.”, a declarat Constantin Chiriac, Director General al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, Președinte al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
„Arta de a dărui
Când afirmăm că teatrul este arta de a dărui, imediat se naște o întrebare: de ce și ce dorim să dăruim și cui?
Această întrebare oscilează între tehnică și etică. Aceeași întrebare are legătură cu istoria de care aparținem. Timpul nostru este format din mai mulți curenți ce circulă în sensuri opuse, în ritmuri diferite și pe diferite niveluri. Putem naviga pe un singur curent pe care îl descoperim, refuzându-le pe celelalte.
Teatrul în sine nu are valoare. Noi suntem cei care decidem sensul a ceea ce facem și a ce dorim să oferim celorlalți. Spectacolul este un „ritual vid”, lipsit de însemnătate. Dar grija și seriozitatea cu care țesem un spectacol poate iradia o anumită energie care creează efectul dăruirii. Surpriza, plăcerea, dar și gratitudinea vor evoca împreună o semnificație unică, personală în fiecare spectator.
Există întotdeauna o distanță între dedicația pe care ne-o cere teatrul pentru a putea oferi tot ce avem mai bun și valoarea pe care teatrul o reprezintă în societatea care ne înconjoară. Eforturile noastre creează niște momente efemere, care au drept scop divertismentul sau, în cel mai bun caz, o artă tranzitorie. Dar noi trebuie să ne îndeplinim munca ca și cum ar fi o chestiune de viață și de moarte, asemeni unor chirurgi care dăruiesc viața.
Teatrul este asemeni unei case cu două uși, una pe care se intră în tradiția noastră, iar cealaltă pentru a evada de acolo. Teatrul este asemeni unei nave săpate în stâncă care te face să călătorești printre experiențele propriului tău destin și prin istoria generațiilor trecute.
Toate acestea sunt metafore care sugerează faptul că teatrul ne poate face să experimentăm libertatea absolută doar dacă se transcende luptând pentru a se elibera din funcția sa unică de spectacol. Atunci, teatrul devine un dar exact în momentul în care devine „asocial”, deoarece neagă ordinea socială a nedreptății și a indiferenței. Teatrul este politica dăruirii prin mijloace artistice. O politică ce tânjește după schimbare și frumusețe.
Cine ar trebui să fie modelul nostru în arta de a dărui? Țăranul care a hotărât să semene lei în loc de grâu.
– La ce bun să semeni lei?, întrebau vecinii săi.
– Veți vedea la vremea recoltei, răspundea țăranul. Primăvara sosi. Pe câmpul său, nici urmă de lei, doar fluturi care acopereau pământul asemeni unei mantii vibrante. Vecinii au râs.
– Nici vorbă de grâu, doar fluturi care nu-s buni de mâncat. Țăranul nu se descurajă. Anul următor semănă din nou lei. Și încă o dată culese doar fluturi. Și toți au râs iarăși.
Cu trecerea timpului, oamenii s-au obișnuit ca, în acest sat, unde toți plantau lucruri utile sau comestibile, să existe și cineva care cultiva lei și culegea fluturi. Când muri țăranul, fiul său moșteni ogorul și semănă tot lei. Iar vecinii începură din nou să râdă:
– Cine se mai crede și ăsta? Iar de la râs trecură la batjocură la vederea recoltei de fluturi. Atunci fiul înțelese că era vremea să renunțe. Așa că începu să semene grâu.
Vecinii îl priviră cu dispreț. Dând din cap, spuseră:
– Tatăl lui era un om adevărat! Doar semăna lei!
Teatrul este arta de a dărui. Teatrul e politica de a semăna lei și de a culege fluturi.”
Eugenio Barba (n. 1936), regizor, teoretician, creator de școală și fondator al legendarului Teatru Odin, este o personalitate marcantă a teatrului contemporan. Este regizor, teoretician, creator de școală și fondator al legendarului Teatru Odin (1 octombrie 1964). Spectacolele și cărțile sale au influențat generații întregi de regizori, actori și teatrologi. Este și fondatorul Școlii Internaționale de Antropologie Teatrală. Prima producţie a Teatrului Odin, Ornitofilene, după un text al autorului norvegian Jens Bjørneboe, a fost prezentată în Norvegia, Suedia, Finlanda şi Danemarca. Eugenio Barba a fost invitat ulterior de municipalitatea din Holstebro, un oraș mic din nord-vestul Danemarcei, să creeze un laborator de teatru. Pentru început, i s-a oferit o fermă veche și o sumă modestă de bani. Astfel, regizorul se hotărăște să mute Odin Teatret la Holstebro. În 1979, Eugenio Barba fondează ISTA (International School of Theatre Anthropology). A realizat peste şaptezeci de producţii, unele având nevoie de mai bine de doi ani de repetiţii. Printre cele mai cunoscute spectacole ale sale se numără Ferai, Min Fars Hus, Rămăşitele pământeşti ale lui Brecht, Evanghelia de la Oxyrhyncus, Talabot, Kaosmos, Mythos, Visul lui Andersen, Ur-Hamlet şi Don Giovanni all’Inferno.
A publicat, de asemenea, numeroase volume, dintre care amintim: O canoe de hârtie, Teatru – singurătate, meșteșug, revoltă și Pământ de cenuşă şi diamant. A primit titlul de Doctor Honoris Causa la mai multe universităţi de renume (Århus, Ayacucho, Bologna, Havana, Varșovia, Plymouth, Hong Kong, Buenos Aires, Tallinn, Cluj-Napoca) şi a obţinut diverse premii de prestigiu.
Teatrul Bulandra prezină astă-seară “Richard al III-lea”
Teatrul Bulandra prezintă pe 27 martie, ora 19.00, la Sala Liviu Ciulei, spectacolul semnat Andrei Şerban: RICHARD al III-lea de William Shakespeare, traducerea şi adaptarea Daniela Dima.
Cu: Marius Manole, George Ivaşcu, Rodica Lazăr, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasolă, Cătălin Babliuc, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim, Mirela Gorea, Catinca Maria Nistor
Regizor artistic: Andrei Șerban
Andrei Şerban despre spectacolul Richard al III-lea:
Spectacolul, care se conturează în repetiții cu o viteză și intensitate mai mare decât cea cu care sunt obișnuit, aduce la lumină, ca să-l citez pe amicul Biță Banu, «noaptea shakespeariană, noaptea politică, noaptea crimelor și a nebuniei, noaptea exceselor, a exceselor criminale, a exceselor sexuale și de tot felul». O lume pe care autorul aproape a fotografiat-o, ca un document al timpului. Dar acest reportaj minuțios și profund nu e doar politic și social. E o altă oglindă a sufletului (tema constantă a bardului) și evidențiază aspecte noi, șocante ale motivelor care au provocat dezastrul, nu doar pe plan individual, ci al unei țări ajunse în ruină. Dar acum o altă lume, tulburător de modernă și incredibil de adevărată, se conturează pe scena de la sala Liviu Ciulei de la Bulandra, sub ochii noștri uluiți.
Andrei Şerban despre personajul Richard: actor și regizor politic
Richard al III-lea este una din piesele de tinerețe ale lui Shakespeare, care a fost jucată prima oară la Londra aproximativ în 1593. Dar de atunci până azi personajele, în frunte cu Richard însuși, nu și-au pierdut nimic din fascinația pe care au avut-o acum mai bine de 400 de ani.
Richard face parte din seria de așa-ziși „monștri amorali” shakespearieni, împreună cu Iago, Edmund și Lady Macbeth, a căror artă a manipulării pare să fie școlită de Prințul lui Machiavelli. Oare personajul acesta monstrous, Richard, poate fi umanizat ?!
Dar cei din jurul lui cum sunt ? Doar sunt victimele lui sau chiar ei sunt cei care provoacă răul? Și acest temut serial killer, Richard, e doar o simplă manifestare a întunericului, sau acțiunile sale pot fi justificate? Oare personajul trebuie demonizat, sau dimpotrivă, poate fi văzut și înțeles din perspectiva timplului și a mediului înconjurător, al unei elite politice slăbite de lupte pentru putere, interese personale și egoism feroce, care dă șansa unei noi dictaturi ,de o cruzime surprinzător de perversă, să fure puterea!?
Ca orice politician viclean, în clipa în care ia puterea, Richard transformă lumea într-un teatru în care el este simultan și actor, și regizor. Citind piesa, poți simți că acele replici pline de anxietate sunt ecouri ale evenimentelor pe care le trăim zilnic acum, oglindesc ce se petrece în lumea de azi. Privită astfel, piesa devine o oglindă simbolică a unei disonanțe sinistre: o națiune care se auto-distruge, care se dezmembrează vertiginos sub ochii noștri. Și care este rolul nostru de spectatori? Cum plecăm acasă? De ce am ales să jucăm Richard al treilea acum?
Andrei Șerban se destăinuia:
Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune “în exclusivitate” despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi detestat, condamnat și urât?
De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident nu ajută la nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă ca să eviți clișeul, e preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral?
Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea
“Nebun din dragoste” – 100 de reprezentații!
Nebun din dragoste de Sam Shepard, în regia lui Claudiu Goga va avea reprezentația cu numărul 100 joi, 28 martie 2019, de la ora 20.00, pe scena Sălii Atelier a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București.
Un thriller intens, cu răsturnări de situații și personaje captive propriilor amintiri și obsesii. Un spectacol în care pericolul este iminent, iar minciuna devine convenție și unică șansă pentru o iubire poate mai puțin vinovată. Eddie și May sunt doi tineri obligați de propriul trecut să-și trăiască pasiunea printre reprizele de furie și nesiguranțe.
”The Times” despre Sam Shepard: ”Cel mai talentat autor al generației sale…, un dramaturg original de mare forță…, Shepard este un poet al teatrului care a creat un limbaj nou din vorbe frânte: un seismograf emoțional ce înregistrează vibrațiile din straturile adânci ale vieții”.
Regizorul Claudiu Goga despre spectacol: „O poveste despre iubiri vinovate și secrete tragice de familie, despre trecutul care se transformă într-un demon ce naște în protagoniști un puternic conflict interior care devine sursă a violenței si iraționalității pasiunilor și acțiunilor lor. Un spectacol provocator despre dragoste și demonii ei, dar și despre diferența uneori periculoasă, alteori salvatoare dintre realitatea individuală, subiectivă și realitatea brută a faptului întâmplat”.
Vă așteptăm la teatru pentru a sărbători împreună!
Spectacolul „Iona” de Marin Sorescu inaugurează Studioul de Teatru Româno-American al ICR New York
Studioul de Teatru Româno-American/ Romanian-American Studio Theater este unul dintre noile programe ale ICR New York, care își propune să prezinte, în limba engleză, în regim permanent, producții realizate în colaborare de oameni de teatru români și americani, precum și producții românești în limba engleză, montate în special pentru publicul american.
Scopul ultim al programului este ca teatrul românesc, prin creatorii și textele sale, să devină o prezență constantă și de luat în seamă în peisajul teatrului independent, non-comercial, al vieții teatrale new-yorkeze și nu numai. Nu în ultimul rând, programul oferă posibilitatea de expresie artistică regizorilor, actorilor, scenografilor și dramaturgilor români stabiliți în Statele Unite.
La inaugurarea Studioului de Teatru Româno-American, care va fi găzduit de sediul ICR New York din Manhattan, în vecinătatea multor teatre cu nume răsunătoare, în data de 29 martie va fi prezentat, în premieră americană, spectacolul „Iona” după Marin Sorescu, produs de compania Kibo Productions și montat inițial pentru scena ICR Londra, într-o versiune adaptată.
În viziunea inedită a tinerei regizoare americane Sharon Willems, spectacolul reinterpretează într-o manieră ingenioasă, ca alegorie a devastării ecologice, celebrul monolog al marelui poet și dramaturg. În rolul principal, în care s-au distins de-a lungul vremii mari actori români, evolează actorul româno-britanic Bogdan Silaghi. Proiecțiile vizuale sunt semnate de Cristian Luchian, iar regia tehnică este asigurată de Leo Băcică.
Spectacolul a fost jucat și la Washington, în 26 martie, într-un parteneriat cu Ambasada României în capitala americană și cunoscutul centru polivent de proiecte indepedente Busboys and Poets.
