În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
-
Avenului Klump – Viaţa din centrul pământului
Enervant acest Gyuri Balashov! Pistruit, ochilarist, nesuferit şi mereu cu unghiile negre, Gyuri Balashov a terminat colegiul ca şef de promoţie. Iar la 24 iulie, când se va decide delegaţia pentru Olimpiada Internaţională de Fizică, Gyuri Balashov va fi în mod sigur selecţionat, eliminând în felul acesta pe cineva incomparabil mai simpatic, mai reprezentativ, dar cu mai puţin noroc.
Şi – culmea! – când a luat naştere Teritoriul Autonom Lichiorul Klump (cu o populaţie de 1.189 locuitori, dintre care doar 708 adulţi cu drept de vot), la alegerile pentru noua administraţie cine credeţi că a ieşit guvernator? Să-ţi dai palme, nu alta, dar, împotriva oricăror evidenţe (cine să voteze un personaj atât de antipatic, infatuat şi şleampăt?), Gyuri Balashov în vârstă de doar 21 ani a obţinut o majoritate mai mult decât confortabilă: 489 la 164 voturi valide! (Întrebaţi de către reporteri cum au putut să voteze pe cineva atât de lipsit de carismă, mai toţi repondenţii au spus că l-au votat fiind încredinţaţi că şi aşa n-o să iasă!)
Mai înainte, în încercarea de a scăpa de nesuferitul Gyuri Balashov, Comitetul de Promoţie a Olimpiadei Internaţionale de Fizică a invocat că nu se cade ca şeful unui stat (chiar dacă atât de mic) să participe la o asemenea manifestare. Dar Gyuri nu şi nu! Atunci, pe ascuns, enclava Teritoriul Autonom Lichiorul Klump a fost izolat, cerându-li-se celor ce voiau să iasă de acolo viză. Asta antipaticul Gyuri Balashov n-a aflat decât atunci când, cu geamantanul său prăpădit, a încercat să prindă avionul de pe aeroportul din Republica Vandana de Sud. Foarte politicoşi – în fond, vorbeau cu un şef de stat! -, grănicerii i-au explicat că nu-l pot lăsa să treacă fără viză. Iar viza nu se poate obţine decât personal de la Primăria din Brandul Mare, care ţine deocamdată loc de consulat. (Iar la Primăria din Brandu Mare nu se poate ajunge fără viză. Logic!)
În urma acestui incident fără precedent, Teritoriul Autonom Lichiorul Klump a rupt orice relaţie cu Republica Vandana de Sud, chiar dacă astfel nu avea cum să-şi scoată produsele pe piaţă. Ceea ce a dus la falimentul atât de iubitului Lichior Klump. (Logic!) Dar, conduşi de nesuferitul Gyuri Balashov, klumpii, cum sunt numiţi cetăţenii acelui teritoriu autonom, au găsit cea mai adâncă peşteră din lume şi amenajând-o, au realizat cea mai solicitată destinaţie turistică din lume. (Filmele promoţionale cu fundul acelei găuri adânci de peste nouă kilometri prezenta într-adevăr imagini cu o faună şi o floră extraordinară.) Apoi, obligaţi de uriaşul val de solicitări, au construit paisprezece hoteluri înalte de câte nouăzeci de etaje fiecare şi, în final, datorită „Avenului Klump – Viaţa din centrul pământului” au devenit extrem de bogaţi. Şi, desigur, de nesuferiţi. Ca şi nesuferitul Gyuri Balaschov! (Logic!)
Ultima oră: Şi producţia de lichior Klump a fost reluată. Doar că acum preţul este mult mai mare. Dublu.
Aşa se întâmplă lucrurile. Teritoriul Autonom Lichiorul Klump o dovedeşte din plin şi fără putinţă de tăgadă.
-
În Republica Vandana de Nord, nedemocratica lege a ierarhiilor genealogice a fost abolită
În anul 1989 a avut loc în Republica Vandana de Nord, spun cronicile, revolta populară împotriva dictatorului Raul Puschkin al Zecelea. Acesta, după cum se ştie, a ajuns în fruntea ţării la o vârstă fragedă (abia ce-a împlinit majoratul) doar datorită zestrei sale genealogice remarcabile. Doar că Raul Puschkin al Zecelea n-avea nici o pregătire pentru o poziţie atât de înaltă, iar lipsa de vocaţie l-a făcut să se comporte discreţionar. (Numai că, dacă stăm să analizăm lucrurile mai profund, vom vedea că Raul Puschkin Al Zecelea încă nici măcar nu s-a născut în 1989… Însă e mai bine să nu intrăm în asemenea amănunte. Mai bine şi mai mai prudent!)
Iniţial, ne spun de asemenea cronicile, opoziţia democratică a încercat să-l înlăture pe cale legislativă pe tot mai odiosul dictator, punându-i sub semnul întrebării obârşia: se pare că Janos Puschkin al Patrulea s-a mutat la Augsburg şi că doar fiii săi, după decesul lui prematur, au revenit în Regatul Vandana. În felul acesta, lanţul a fost întrerupt, iar Raul n-avea şi n-are nici un drept la înalta funcţie. S-a ajuns la un proces care, datorită influenţei mârşave a nedemnului preşedinte, s-a tărăgănat peste puterea de aşteptare a maselor.
Aşa că în anul 1989, scriu cronicile, după trei zile de mitinguri paşnice, poporul a luat cu asalt Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei Republicii Vandana de Nord. În urma ciocnirilor, şi-au pierdut viaţa şase vandani: cinci răsculaţi şi un jandarm. Confruntările ar fi putut avea un bilanţ şi mai tragic, dacă n-ar fi intervenit prompt Marile Puteri şi, în urma negocierilor, cu tancurile patrulând prin capitală, Raul Puschkin al Zecelea a fost demis, iar legea privind ierarhiile genealogice a fost abrogată.
Noul preşedinte, Jan Valentin Prza, n-a fost contestat de nimeni. Cel puţin în primele trei săptămâni de când a fost investit. Despre Raul Puschkin (îndoielnicul al Zecelea) se crede că s-ar fi refugiat în Republica soră Vandana de Sud.
Acestea toate sunt scrise negru pe alb, chiar dacă unii, mai în şoaptă, au dubii în legătură cu datarea evenimentelor şi, deci, şi cu verosimilitudinea lor. Dar dacă aşa au scris istoricii cei mai respectaţi, dacă aşa se învaţă încă din şcoala primară, orice urmă de îndoială ar putea fi socotită cel puţin lipsită de respect faţă de trecutul naţional. Aşa că în anul 1989, în urma presiunii maselor, nedemocratica lege a ierarhiilor genealogice a fost abolită. În Republica Vandana de Nord.
-
Administraţia Naţionala a Fermelor de Porcine a revenit în vechiul ei sediu
Abolirea legii ierarhiilor genealogice în Republica Vandana de Nord a mai născut o prăpastie faţă de Republica soră Vandana de Sud, de parcă gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri – n-ar fi fost de ajuns. Zvonul cum că odiosul Raul Puschkin (îndoielnicul al Zecelea) s-ar fi refugiat în Republica soră Vandana de Sud n-a fost decât prima cauză a ruperii relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări surori. Pe de altă parte, abolirea unilaterală a legii ierarhiilor genealogice a dat apă la moară şi protestelor, până atunci în surdină, în Vandana de Sud. Egon J. M. Slibovitz al Nouălea, preşedintele vündünilor, simţindu-şi şi poziţia sa ameninţată, nici măcar nu l-a felicitat pe omologul său din Nord, cu ocazia investirii. Ba – mai mult! – Ambasada Regatului Vandana de Nord din capitala Republicii Vandana de Sud a fost transformată – ca un simbol evident! – în sediul Administraţiei Naţionale a Fermelor Porcine. Drept răspuns, în Vandana de Nord, fosta ambasadă a Republicii Vandana de Sud a fost rasă de pe suprafaţa pământului, iar pe terenul rămas gol au fost puse – desigur că tot în mod evident simbolic! – bazele celui mai modern cimitir de pe continent.
O vreme, în cel mai mare secret, două dintre Marile Puteri au alimentat cu arme Republica Vandana de Nord, în vreme ce celelalte două Mari Puteri, tot în cel mai mare secret, au vândut arme Republicii Vandana de Sud. După care, în mod fericit, tratativele din Avenul Klump (din Teritoriul Autonom Lichiorul Klump) au reinstaurat pacea între cele două republici surori.
Administraţia Naţionala a Fermelor Porcine a revenit în vechiul ei sediu, iar Marele Cimitir a fost mutat (cu cele deocamdată doar paisprezece monumente funerare cu tot) pe Dealul Uriaşului, de unde, oricum am lua-o, priveliştea este mult mai frumoasă.
Şi astea toate chiar aşa s-au petrecut.
