O greșeală fatală a Americii: ruperea alianței cu Europa

O greșeală fatală a Americii: ruperea alianței cu Europa

Silviu Sergiu este jurnalist cu o experiență de peste 28 de ani, specializat în politică internă, politică externă, apărare și securitate națională. Este proprietar și senior editor al publicației online „Independent news” (independentnews.ro), unde publică frecvent analize pe teme de actualitate din domeniile sus-menționate.

O greșeală fatală a Americii: ruperea alianței cu Europa

 

Statele Unite ale Americii se află într-un moment de inflexiune strategică. Nu pentru că ar fi depășite militar, economic sau tehnologic, ci pentru că par tot mai dispuse să abandoneze alianța care le-a transformat, timp de opt decenii, dintr-o mare putere continentală într-un pivot global: cea cu Europa. Nu vorbim despre o ruptură formală, ci despre o degradare lentă a încrederii – cea mai periculoasă formă de retragere. O greșeală fatală.

După 1945, Washingtonul a făcut ceva ce nicio mare putere nu mai făcuse până atunci, cel puțin la o asemenea scară: a decis să rămână implicat într-o regiune devastată, instabilă și potențial ostilă, nu pentru a o domina direct, ci pentru a o reconstrui și a o ancora într-un sistem comun. Europa nu a fost „salvată” din generozitate, ci dintr-un calcul rece.

Retragerea SUA din Europa după Primul Război Mondial a contribuit decisiv la prăbușirea ordinii europene și la ascensiunea extremismului. După cel de-Al Doilea Război Mondial, americanii au ales o altă strategie: reconstrucție economică, integrare politică, descurajare militară credibilă.

Planul Marshall nu a fost un program de ajutor, ci un instrument de stabilizare sistemică. NATO nu a fost creat pentru a câștiga războaie, ci pentru a le face improbabile. Instituțiile comerciale și financiare au legat economiile occidentale într-o dependență reciprocă care făcea conflictul irațional. Rezultatul: 80 de ani fără război între marile puteri occidentale.

America tranzacțională

În prezent, tot mai multe voci influente de la Washington privesc Europa printr-o lentilă strict contabilă: cine plătește cât, cine contribuie suficient, cine „profită” de securitatea oferită de SUA. Această abordare ratează complet esența alianțelor.

Alianțele nu sunt contracte comerciale. Sunt aranjamente de reducere a riscului strategic. Valoarea lor nu stă doar în cheltuielile militare directe, ci în prevenția pe care o oferă: evitarea escaladării, stabilizarea frontierelor, descurajarea adversarilor.

Costul apărării Europei pentru SUA a fost, istoric, modest în raport cu beneficiile. Chiar și în perioadele de vârf, angajamentele europene au reprezentat o fracțiune mică din bugetul total al apărării colective. Prezența militară americană în Europa înseamnă baze, infrastructură, interoperabilitate și influență politică globală.

A renunța la aceste avantaje pentru iluzia unor economii bugetare este o eroare clasică a unei puteri în declin – chiar dacă declinul Americii nu este, cel puțin deocamdată, o realitate obiectivă.

Argumentul central al dezangajării americane din Europa este competiția cu China. Indo-Pacificul este prezentat ca teatrul decisiv al secolului XXI, iar Europa ca un front secundar. Această separare este artificială.

În realitate, sistemul internațional actual este profund interconectat. Rusia și China cooperează strategic. Slăbirea poziției SUA în Europa nu eliberează resurse în mod eficient pentru Asia, ci, dimpotrivă, întărește un partener-cheie al Beijingului și validează narațiunea despre fragilitatea angajamentelor americane.

Credibilitatea SUA în Asia depinde de comportamentul său în Europa. Aliații din Indo-Pacific nu analizează doar declarațiile Washingtonului despre Taiwan, ci și modul în care America își respectă angajamentele față de cei mai vechi și apropiați parteneri ai săi. Dacă SUA devin impredictibile în Europa, de ce ar fi percepute ca de încredere în Asia?

Europa nu va dispărea. Se va reorienta

Un aspect adesea ignorat în dezbaterea americană este reacția probabilă a Europei. Continentul nu va colapsa în absența leadershipului american, dar se va adapta. Iar adaptarea nu va fi neapărat în interesul Washingtonului.

Aceasta înseamnă:

  • o autonomie strategică mai accentuată;
  • diversificarea relațiilor economice și de securitate;
  • o abordare mai pragmatică față de China;
  • o distanțare graduală de prioritățile geopolitice americane.

Puterea americană nu a constat niciodată doar în capacitatea de a proiecta forță, ci în capacitatea de a structura sistemul global. Aliații europeni au fost multiplicatori de legitimitate: au transformat inițiativele americane în reguli comune, nu în impuneri unilaterale.

Fără Europa, SUA devin mai ușor de contestat în plan internațional. Acest lucru se întâmplă deja. Normele, standardele și instituțiile globale nu mai pot fi susținute eficient de un singur actor, oricât de puternic ar fi acesta.

Într-o lume a competiției sistemice, legitimitatea este la fel de importantă ca superioritatea militară. Iar legitimitatea nu se poate impune. Se construiește în timp și se pierde rapid.

Marile puteri nu decad atunci când sunt provocate, ci atunci când își abandonează propriile avantaje structurale. Alianța transatlantică este unul dintre aceste avantaje. Nu este perfectă, nu este ieftină și nu este lipsită de tensiuni. Dar este incomparabil mai puțin costisitoare decât alternativa.

Ruperea – fie și informală – a legăturii cu Europa nu ar reprezenta o demonstrație de realism dur, ci o formă de amnezie strategică. Exact genul de eroare pe care istoria o penalizează sever, dar întotdeauna cu întârziere.

America încă poate corecta direcția. Întrebarea nu este dacă își permite să piardă Europa, ci dacă își permite să piardă ceea ce Europa i-a oferit timp de 80 de ani: stabilitate, legitimitate și un multiplicator de putere fără precedent.

 

Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

31 comentarii

  1. „Greșeala fatalǎ a SUA”? Dl autor, ce ai consumat? Greșeala e a Europei, cǎ se sinucide și se pare cǎ-i și place asta! Nu observi?

  2. Europa putea rǎmâne prietenǎ cu rușii caz în care o parte din energia ieftinǎ ar fi ajutat la dezvoltarea UE și China ar fi luat-o mai domol. Dar Ursula a distrus conductele Nord Stream ca sǎ facǎ praf industria, a fǎcut lgbtismul o prioritate, a bǎgat restricții care au distrus agricultura și zootehnia iar acum ne mirǎm cǎ Europa e kaputt!

  3. „Credibilitatea SUA în Asia depinde de comportamentul său în Europa.” De unde ati scos .rostia aceasta ?

  4. In lipsa supravegherii americane, Europa se va fragmenta si marile puteri locale europene se vor reantagoniza. Poate vor cauta galceava rusiei si din eventuala incalceala va iasi in avantaj America. Au mai fost doua situatii similare, primul si al doilea razboi mondial.

  5. Europa corupta, mafiotizata si antidemocratica, apeleaza la Europa, China si India pentru a se apara de SUA care tocmai vinde Spaniei nava de razboi cu 1,7 miliarde dolari.

  6. Greseala autorului fiind convingerea ca Trump „greseste”, cand toata Lumea vede ca tot ce face este cu intentie, adica cu premeditare…De ce o face si cui foloseste? Raspunsul la intrebarea „cui prodest?” da si raspunsul la DE CE O FACE!!!

  7. Nu America, ci Trump forteaza ruperea aliantei cu Europa si o face in mod constient, pe fatza prin absolut toate mijloacele, ideologico-politice, economico-financiare si Mili tare…Fapt observat genial de distinsul Domn Sergiu…

  8. asta i problema EU,priveste situatia politicä egoist si rämasä in urmä,..EU a transformat Europa intr o dictaturä,cu conducätori inflexibili si incapabili de transformare..ce si doreste EU,sä ne transforme intr o
    URSS..usor inbunätätitä..

  9. De nenumarate ori am facut o remarca brizanta, sarmana istorie moderna e modelata de toti ce se vor bagati in seama, de parca ar fi o bucata de plastelina…

  10. Titlul articolului induce o ușoară derută: America rupe relațiile cu Europa sau Europa rupe relațiile cu America? Aștept tonomatele cu tavarișcii, Putin etc.

  11. Trump a înarmat Ucraina în timpul primului mandat. Dacă citeai constant și continuu presa rusă, ai fi știut că Putin l-a atenționat pe Trump să nu mai înarmeze Ucraina.
    De altfel, în 2018, la Helsinki, Putin i-a arătat pisica 13 neagră, mare și grasă.

  12. SUA s -a saturat sa sustina Europa. De acum fiecare continent cu ale lui. Iar Europa a jucat mereu ioocrit, cu Rusia pt petrol si gaze, minereuri cu SUA pt tehnologie IT si armament. Acum a venit scadenta. Europa nu a reusit sa faca o dezvoltare echilibrata pt toate tarile continentului. Pe unii i- a folosit ca noi colonii.

  13. imi pare ca autorul scrie cu lampa in ochi.

    Fără Europa, SUA devin mai ușor de contestat în plan internațional-se spune in text… adica iluzii… deh, fiecare e subiectul propriilor structuri de credinte numai ca unii le cred adevar… inteeresant…

    1. Greseala fatala e a Europei. Ramasa singura, fara gaze ieftine de la rusi si fara protectie de la americani incapatanandu-se sa-si duca mai departe propaganda sorosista cu orice costuri. O Europa care in loc de fabrici va construi moschei.

  14. lumea vede ca Trump executa ordinele lui Putin, numai americanii nu vad.
    Deseori m-am intrebat, marele CIA, a dormit si doarme?

    1. Toată lumea vede că Trump execută ordinele lui Netanyahu și AIPAC.
      Dacă nu te-a tâmpit propaganda, înseamnă că ești „un idiot natural” (Svejk)

  15. Obraznicatura asta de Sergiu scrie si el prostii pentru bani. Ca si ziarul vandut de Cristoa defapt. Ca e neam de traista, ca e userist si soroshisto-marxist e clar. Dar asa prostie si obraznicie mai rar! Sa pune el la punct Statele?

  16. Anumite state din Ue sunt extrem de disperate , energie canci, economie canci , combustibili canci. Politica paguboasa sorosista nu poate fi aplicata decât în interiorul UE, adică și-o trag în familie. Nimeni pe lumea asta nu mai e curioasa de ideile care duc națiunile la faliment. Deci bananelor faceți cerc sa nu rămână unul nesatisfăcut.

    1. S-a dovedit esecul globalismului. Europa plateste foarte scump prostia ca s-a adapat de la invatatura pacaliciului Soros.

  17. Europa este fas.cizmul invins in ww2 de catre rusi si americani. Si acolo raman, pana data viitoare. Iar Gyuri, mu.ma padurii e pe drum la casa rece. Infrangerea voastra s-a vazut la Davos, pe rusi nu i-a interesat de voi, chinejii nu va dau chipuri, iar Trump a venit sa va strice petrecerea de 95 de ani. Gloaba.lizmul este trecut, deja !

  18. Kolhozul european are o unica alegere: sa faca frumos in fata Rusiei si a Chinei (economic). Kolhozul este varza. Cel mult putea sa o traga si pe America in groapa asa cum l-a pacalit pe Biden sa porneasca razboiul cu Rusia bagand Ucraina la inaintare. Trump nu a mai pus botul. Relatia traditionala amicala cu Rusia lui Putin este vitala pentru America.

    1. Trump a înarmat Ucraina în timpul primului mandat. Dacă citeai constant și continuu presa rusă, ai fi știut că Putin l-a atenționat pe Trump să nu mai înarmeze Ucraina.
      De altfel, în 2018, la Helsinki, Putin i-a arătat pisica 13 neagră, mare și grasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *