Corneliu Bjola, despre dezvăluirile WSJ: Toți cei implicați trebuie audiați, sub jurământ, pe model american, inclusiv Grindeanu, Ivan și Vlădică

Profesorul Corneliu Bjola a vorbit, pentru Cotidianul, despre dezvăluirile Wall Street Journal care arată o posibilă implicare a SUA în demiterea Guvernului Bolojan. Surse citate de WSJ declară că ambasadoarea Statelor Unite în Grecia, într-o discuție contondentă cu ministrul grec al Energiei, ar fi insinuat că țara sa e implicată în demersurile de înlăturare a Guvernului României.

Discuția ar fi avut loc în martie, în timpul unei cine, la Atena. În mai, PSD și AUR dădeau jos Guvernul Bolojan. În ecuație apar și alte necunoscute. Ce rol a avut întâlnirea deja celebră de la Isoletta, din 31 martie, filmată de FlashPaparazzi. La aceeași masă au stat Sorin Grindeanu, Bogdan Ivan, Florin Vlădică, Adrian Thiess și ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle.

Informații puse cap la cap arată că ambasadoarea ar fi făcut lobby pentru Coridorul Vertical. În ecuație apare însă și un contract prin care companii private și de stat din România se angajau să cumpere GNL amercian. Surse au declarat pentru Cotidianul că acest contract era dezavantajos, iar Ilie Bolojan s-ar fi opus. În același timp, Bogdan Ivan ar fi militat pentru contract, în numele unei bune relații cu SUA.

Acesta este contextul în care i-am adresat profesorului Corneliu Bjola câteva întrebări despre relația dintre România, SUA, MAGA și UE.

Cum citiți dezvăluirile Wall Street Journal? Cât de gravă este declarația ambasadoarei? Vedeți o înlănțuire a evenimentelor care să susțină teza implicării SUA în demiterea Guvernului Bolojan? S-ar impune o comisie de anchetă?

Consider că o comisie de anchetă ar fi minimul necesar.

În momentul de față avem o dezvăluire dintr-o sursă extraordinar de credibilă, Wall Street Journal, care relatează o declarație atribuită ambasadoarei Kimberly Guilfoyle. Declarația sugerează că ambasadoarea considera că partea americană ar fi influențat căderea Guvernului Bolojan și, mai mult, ar fi folosit exemplul României pentru a intimida un oficial grec. Trebuie apoi privită cronologia. În martie are loc episodul relatat de Wall Street Journal. Pe 31 martie, Guilfoyle se întâlnește la București cu Sorin Grindeanu, ministrul Energiei Bogdan Ivan, consilierul prezidențial Florin Vlădică și intermediari privați. Știm că la întâlnire s-a discutat despre Coridorul Vertical. Ulterior, relațiile din coaliție se deteriorează, PSD își retrage sprijinul, iar în mai contribuie la căderea Guvernului Bolojan. Această cronologie nu ne spune încă exact ce s-a discutat și ce angajamente au fost asumate. Tocmai de aceea trebuie investigată.

Acuzația că un guvern ales legitim ar fi putut fi răsturnat cu ajutorul unei interferențe externe este extrem de gravă. Afectează credibilitatea democratică a României, poziția sa în UE și NATO și reputația internațională a țării. De aceea consider necesară o comisie parlamentară de anchetă. Toți cei implicați trebuie audiați, sub jurământ, pe model american, inclusiv dl Grindeanu, Ivan și Vlădică. Comisia trebuie să stabilească cine a organizat întâlnirea, ce s-a discutat, ce solicitări au existat și dacă acestea au avut vreo legătură cu evenimentele politice ulterioare.

Problema este că asemenea comisii au fost compromise în România prin utilizarea lor pentru reglări politice. Tocmai această practică trebuie abandonată. Într-o democrație serioasă, ancheta parlamentară este un instrument de control instituțional, nu un spectacol politic.

Pot cei care au făcut presiuni pentru cumpărarea gazului american să justifice un preț mai mare prin avantajele politice obținute de România?

Aici trebuie separate două probleme.

Prima este strategică. Coridorul Vertical este un proiect foarte important pentru România. Oferă Europei Centrale și de Est o rută alternativă de aprovizionare cu gaz, dinspre sud spre nord, inclusiv din Statele Unite și potențial din zona Caucazului și Azerbaidjanului. Obiectivul este reducerea dependenței energetice față de Rusia. Aici aș spune foarte clar că există o iluzie persistentă potrivit căreia gazul rusesc este ieftin. Gazul rusesc poate fi ieftin pe factură și extraordinar de scump geopolitic. Prețul nu se plătește numai în bani. Se plătește prin dependență și concesii politice. Serbia, Slovacia și Ungaria sunt exemple importante ale modului în care dependența energetică poate deveni vulnerabilitate strategică. Acesta este motivul pentru care proiectul Coridorului Vertical trebuie continuat.

A doua problemă este însă implementarea. Faptul că proiectul este strategic bun nu înseamnă că orice contract, orice intermediar sau orice preț este acceptabil. Aici, Wall Street Journal ridică întrebări  serioase privind relația dintre rolul diplomatic al lui Guilfoyle, promovarea unor interese comerciale grecești și persoane din anturajul său. Acestea sunt suspiciuni care trebuie investigate, nu ignorate, si este foarte probabil ca Congresul SUA va investiga acest lucru după alegerile din noiembrie. Exact aceasta distincție conteaza cand analizam ce s-a intamplat: proiectul este strategic important; implementarea lui trebuie examinată cu maximă transparență.

Iar dacă întrebarea este dacă România ar trebui să cumpere gaz mai scump pentru a asigura supraviețuirea unui guvern, răspunsul trebuie să fie categoric negativ. Un stat suveran trebuie să poată lua deciziile pe care le consideră în interesul său, fără ca legitimitatea democratica a guvernului să devină parte din negociere.

Este o luptă SUA-UE sau SUA-Germania? Cum ar trebui să se poziționeze România?

Nu cred că aceasta este esența conflictului.

Coridorul Vertical nu este un proiect american împotriva Europei. Este un proiect strategic de reducere a dependenței față de Rusia și, din acest punct de vedere, interesele României, ale UE și ale SUA converg. Problema apare, asa cum sugeram, la nivelul implementării și al intereselor comerciale care se pot atașa unui proiect strategic legitim.

În același timp, contextul strategic s-a schimbat fundamental. Statele Unite transmit europenilor că trebuie să preia o parte mult mai mare din responsabilitatea pentru securitatea continentului. Deja Washingtonul își reduce angajamentul convențional în Europa, iar acest vid de securitate trebuie umplut de europeni. Asta înseamnă Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia și ceilalți aliați capabili să contribuie efectiv la descurajarea Rusiei.

De aceea mi se pare profund greșită ideea că România trebuie să aleagă între SUA și Europa. Interesul României este apărarea împotriva amenințării rusești. Dacă America cere Europei să facă mai mult pentru propria securitate, atunci România are cu atât mai mult nevoie de relații puternice cu aliații săi europeni. De aici și conceptul care a fost propus la Summitul B9 de la București in mai: NATO 3.0, adică un NATO cu un pilon european foarte bine dezvoltat.

Atacarea sistematică a Franței, Germaniei sau a cooperării europene în materie de apărare servește numai si  numai obiectivului strategic al Rusiei: o Europă slabă, incapabilă să umple spațiul lăsat de o eventuală dezangajare americană. Faptul că AUR, si din ce în ce mai mult PSD, se aliază acestor obiective strategice rusești, voluntar sau involuntar, este complet regretabil. Atacarea partenerilor europeni este o poziție care contrazice interesele fundamentale de securitate ale României.

SUA nu înseamnă MAGA și nici Trump. Cum trebuie să se poziționeze România față de Statele Unite?

Una dintre greșelile României în perioada schimbării administrației americane a fost că nu avea suficiente canale deschise către noua administrație. În asemenea condiții apare tentația de a compensa prin intermediari privați, persoane care promit acces la cercurile puterii.

Relația României trebuie să fie cu Statele Unite ca sistem, nu numai cu oamenii aflați temporar la Casa Albă. Trebuie cultivate simultan administrația, republicanii și democrații din Congres, Pentagonul, instituțiile, mediul economic și comunitatea strategică. Parteneriatul strategic trebuie întărit în acest sens, prin lărgirea cercului de contacte cu reprezentanți americani. La fel de adevărat este faptul că între aliați trebuie să existe și linii roșii, așa cum aceste linii roșii au fost definite atât de Danemarca, cât și de Marea Britanie sau de Canada. România nu trebuie să facă excepție și să fie percepută ca un stat care poate fi presat să-și abandoneze sistemul democratic. O eventuală intervenție în schimbarea unui guvern ales ar reprezenta o asemenea linie roșie.

Există și o problemă specifică actualului ecosistem MAGA. Articolul Annei Applebaum din The Atlantic descrie foarte critic apariția unor rețele transnaționale în care accesul politic, interesele comerciale, intermediarii și afinitățile ideologice se pot combina în forme cu un potențial enorm de corupție. Acesta este un risc pe care România trebuie să-l înțeleagă fără să confunde MAGA cu Statele Unite în ansamblul lor.

Vedeți o apropiere între MAGA și Rusia? Interesele MAGA în România ne predau rușilor? Cum interpretați tabloul de la Isoletta?

Aici apare unul dintre cele mai interesante elemente ale întregii povești: intermediarii. Punctul important de reținut este că cel care se pare că a organizat întreaga întâlnire este Adrian Thiess. El este personaj care este legătura dintre cercurile Maga și zona de influență a Rusiei. Practic, el este veriga de legătură între aceste două grupări. A fost implicat în aducerea lui Donald Trump Jr. în România și are conexiuni stranse cu cercuri influente MAGA. În același timp, biografia și relațiile sale sugerează o apropiere foarte clară de spațiul de influență rus. În 2011 a fost implicat în organizarea vizitei lui Mihail Gorbaciov în România. Este un susținător activ  a lui Călin Georgescu și are o relație cunoscută cu Sebastian Ghiță, care a fost devoalat recent de către autoritățile din Armenia ca fiind agent de influență rus, în baza unor documente provenind de la Kremlin.

Dar tocmai acesta este motivul pentru care întâlnirea de la Isoletta trebuie investigată.

La aceeași masă avem ambasadoarea americană, Kimberly Guilfoyle , președintele PSD, Sorin Grindeanu, ministrul Energiei Bogdan Ivan, un consilier al președintelui României și intermediari privați. Opinia publică are nevoie să știe de ce tocmai acești oameni au participat la această întâlnire, cine i-a selectat, cine a organizat întâlnirea, ce interese reprezentau și ce solicitări au fost formulate. Iar dacă au existat promisiuni politice sau financiare asociate promovării anumitor contracte, acestea trebuie identificate și verificată legalitatea lor.

Avem o tabără Nicușor Dan-Simion-Grindeanu apropiată de Trump și MAGA și o tabără Bolojan sprijinită de UE, Franța și Germania?

Nu cred că această grila de analiză este utilă.

Formula „Dan și Grindeanu sunt cu Trump, Bolojan este cu Europa” simplifică excesiv realitatea. Bolojan a susținut obiectivul strategic al Coridorului Vertical. Ceea ce a cerut a fost transparență asupra costurilor și condițiilor comerciale. Asta nu este antiamericanism. Este exact ceea ce trebuie să facă un guvern atunci când gestionează infrastructură strategică și bani publici.  În același timp, trebuie înțeles contextul de securitate, așa cum aminteam mai sus. Dacă Statele Unite își reduc gradual rolul convențional în Europa, România nu-și poate permite să antagonizeze tocmai statele europene care trebuie să contribuie mai mult la securitatea continentului.

Problema strategică nu este Trump versus Bruxelles. Problema strategică este Rusia.

România trebuie să păstreze America implicată cât mai mult posibil și, simultan, să contribuie la construirea unei Europe capabile să se apere. Orice strategie care slăbește unul dintre acești doi piloni în beneficiul Rusiei este contrară interesului românesc.

Putem interpreta că Nicușor Dan și Sorin Grindeanu sunt legați de interesul comun de a intra în grațiile lui Trump și că aceasta explică o apropiere între ei și o răcire față de Bolojan?

Aici nu aș trage încă această concluzie.

Ceea ce trebuie explicat este însă rolul lui Florin Vlădică la întâlnirea de la Isoletta. El era consilier prezidențial. În ce calitate a participat? Avea un mandat? Ce informații au ajuns ulterior la președinte? Care a fost poziția Administrației Prezidențiale față de propunerile discutate?

Acestea sunt întrebări perfect legitime.Dacă ulterior apar dovezi că Palatul Cotroceni și conducerea PSD au urmărit coordonat o anumită formulă de relație cu administrația Trump sau anumite proiecte comerciale, atunci putem discuta despre o convergență politică. În momentul de față, prezența lui Vlădică justifică investigația, dar nu demonstrează această coordonare.

Ar mai fi de adăugat ceva care mi se pare important. Sunt convins că, datorită poziției sale, dl Vlădică a trebuit să pregătească un raport scris despre ce s-a discutat. Deci, undeva într-un sertar la Cotroceni există în acest moment o mărturie scrisă a tuturor punctelor care au fost discutate la acea întâlnire. Acest raport poate fi desecretizat de către Președinție sau poate fi solicitat de Parlament, dacă se hotărăsc să înființeze acea comisie parlamentară de anchetă.

Dacă PSD se impune la guvernare și Bolojan este out, riscăm să fim mai izolați în UE chiar dacă suntem mai aproape de Trump? Ar putea Nicușor Dan gira o asemenea politică?

Riscul apare dacă apropierea de actuala administrație americană este construită în detrimentul relației cu partenerii europeni. România nu-și poate permite această alegere. Geografia nu se schimbă odată cu administrația de la Washington. România rămâne pe flancul estic al UE și NATO, lângă Ucraina și Republica Moldova și în proximitatea directă a amenințării rusești.

În plus, așa cum spuneam, dacă SUA cer Europei să preia mai multă responsabilitate pentru propria securitate, atunci Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia devin și mai importante pentru România, nu mai puțin importante.

În privința lui Nicușor Dan, întrebarea trebuie pusă prin prisma deciziilor sale concrete. Dacă ar gira o politică de apropiere de Washington construită prin deteriorarea deliberată sau involuntara a relațiilor cu principalele capitale europene, atunci ar apărea o contradicție strategică serioasă: România s-ar îndepărta de europeni exact în momentul în care Statele Unite le cer europenilor să preia mai mult din apărarea continentului.

Americanii au făcut presiuni pentru LNG mai ales asupra Europei de Sud-Est. Consideră administrația Trump aceste țări suficient de vulnerabile încât să accepte afaceri dezavantajoase doar pentru a intra în grațiile Washingtonului?

Aș separa din nou proiectul de modul în care este implementat.

Există o explicație strategică foarte clară pentru interesul american față de Europa de Sud-Est. Aceasta este regiunea prin care Coridorul Vertical poate transporta gaz din Grecia prin Bulgaria și România către Moldova, Ucraina și mai departe spre Europa Centrală. Este și regiunea care a fost istoric foarte vulnerabilă la dependența energetică de Rusia.

Prin urmare, interesul american pentru această zonă este perfect explicabil strategic. Dar vulnerabilitatea geopolitică a statelor est-europene poate crea și o asimetrie de negociere. Un stat care simte că depinde de protecția Washingtonului poate deveni mai dispus să accepte condiții comerciale pe care un stat mai puțin vulnerabil le-ar negocia mult mai dur.

Tocmai de aceea România trebuie să refuze amestecarea celor două planuri. Securitatea este securitate. Contractul comercial este contract comercial.

Dacă LNG-ul american este competitiv și contribuie la securitatea energetică, foarte bine. Dacă există un premium justificat prin diversificare și securitate, acesta poate fi calculat și explicat. Dar dacă diferența de preț rezultă din intermediari, contracte opace sau presiune politică, atunci avem o problemă complet diferită.

Pe scurt, Coridorul Vertical trebuie făcut. Dependența de Rusia trebuie redusă. Relația strategică cu  Statele Unite trebuie consolidată. Dar niciuna dintre aceste trei necesități nu justifică lipsa de transparență, contractele dezavantajoase, interferența în politica internă a României sau sabotarea relațiilor strategice cu partenerii europeni.

Cele mai controversate episoade în 30 de ani de relații bilaterale cu SUA: de la închisorile secrete CIA și invazia din Irak până la „ingerințele” de azi