Inteligențele artificiale știu mai bine decât noi ceea ce ne dorim

Așa cum anticipam încă de prin toamna lui 2017, inteligențele artificiale/algoritmii facebook au început să „învețe” să selecteze țintele reclamelor derulate pe platforma de (de)socializare în funcție de vârstă, sex, rasă, originea etnică sau culoarea pielii, dizabilități și alte criterii care, în orice discurs despre democrație, sunt calificate drept criterii de discriminare. 

Întrucat nu poți face vinovat o inteligență artificială sau un algoritm (cel puțin deocamdată, cît încă nu au învătat să aibă emoții și stări psihice proprii …), administrația Trump a dat în judecată Facebook pentru discriminare în domeniul publicității pentru locuințe, pentru motivul că Facebook nu a luat suficiente măsuri pentru a preveni și, respectiv, stopa astfel de practici.

Așa cum am mai spus-o aici, inteligențele artificiale au ajuns să știe mult mai bine decât noi ceea ce ne dorim, chit că nevoile și dorințele noastre sunt, deseori, fabricate de profesioniștii marketingului. Dacă preferințele noastre de grup, nevoia de apartenență, de dezindividualizare prin blurarea indentității și de diluare a răspunderii în oceanul vinovățiilor celorlalți vor indica inteligențelor artificiale că vom face astfel mai multe achiziții, oricât de ciudate, atunci discriminările determinate de țintirea noastră ca (foarte probabili) cumpărători vor continua, se vor diversifica și vor deveni un mod de viață.

Americanii ziceau cândva (când încă era corect politically): it’s not personal, it’s just business. 
Marea majoritate a clasei „citite”, neo-liberale și trendy a românilor, consideră ca profitul este un scop care justifică orice mijloace, inclusiv segregarea pe criterii de tot fel, vedete în categoria discriminărilor tipice României de după 1989 fiind sărăcia și lipsa de educație.
Elitele sau pretinsele noastre elite nu numai că accepta, dar chiar reclama eliminarea oricărui ajutor social și a salariului minim pe economie.
Aplaudacii acestor așa-zise elite nici măcar nu își dau seama ca, prin intermediul acestei țintiri a cumpăratorilor probabili, săracii și (așa zis) lipsiții de educație sunt deja excluși de algoritmi de la credite, cumpărari pe credite, școli rezonabile, transport facil, sănătate decenta și multe alte chestii considerate de la sine înțelese în societatea contemporană. Doar că, în momentul în care zisul aplaudac este concediat, el intră automat în categoria acestor contemporani ai lor, săraci și needucați, discriminați și lipsiți de șanse la viața decentă.

Bine măcar că în America încă mai sunt inși care cred în democrație, libertate și șanse egale de acces la fericire. Bine măcar că Administrația prezidențială de la ei mai poate face acuzații pentru astfel de practici comerciale incorecte de sorginte fascistă.

La noi, acest gen de discriminare este aplaudată.
În bula lor, inteligenții care cred că profitul este singurul scop în viață, au uitat cu totul ca omul nu se reduce la a fi un sociopat interesat doar de beneficiile materiale și economice ale vieții.
Au uitat să fie blânzi, buni și smeriți.
Și omit cu totul faptul că, până la momentul la care vor deveni ei înșiși asistați social, iar desendenții lor „ne-educați”, restul bulei lor nu va avea timp/chef să redevină oameni buni, blânzi și smeriți, și nu vor mișca niciun păi să îi ajute, ci îi vor exclude ca pe un balast inutil, care lor, elitelor, le tulbură existența confortabila și tihna de la breakfast ul/brunch -ul cu cappuccino și side small cookies de zi cu zi.