Medicii? La, la, ladada de gunoi!

Într-o gură de rai – care este România de astăzi! – doi ciobănei, mai mititei, unul moldovean şi altul ungurean, se tot sfătuiră până găsiră cum să-l pună pe tuşă, dincolo de uşă, pe un ortoman, care avea cărţi mai multe, scrise şi citite, precum şi sute de oameni operaţi, şi chiar din moarte înviaţi! Ciulamaua asta filosofică i-a uns unuia dintre ei – maţul când era doar un as de cărat tărgi – şi l-a pus pe tuşă, dincolo de uşă, pe un coloşvarian, care avea în pivniţă un tezaur plin de tone de argint, de uraniu şi de aur!

Gata! Să trecem la reportaj. Într-o zi de Decembrie, blânduţă, ca de toamnă întârziată, ieşită din ritmul calendaristic, sau ca într-o zi de primăvară, care încă nu apucase albul zăpezilor de iarnă, unui pârţolog, cosmonaut politic, i se şopti la urechea dreaptă că ar fi cazul să-şi dilate cariera pârţologică, fiindcă venise momentul psihologic fulminant: pârţăgăria din Kakalia se fâsâise şi poporul aştepta să fie trezit din somnul cel de moarte al lipsei faptului politic divers, plin de pensii babane – cu care se obişnuise! – plin de bonusuri sanitare, de autostrăzi mecanizate şi de lirismele mandolinelor fezandate…

Totuşi, să lăsăm şi reportajul în pace! Totuşi, să faci dintr-o tragedie un bâlci politic nu prea ţine, astăzi, în zilele şi nopţile noastre pline de lumini divine! Să dăm o fugă spre trecut… Într-o carte ce ne reaminteşte tot despre „Ce ştim despre Biblie”, găsim şi un capitol care ne întreabă „Cum a murit Iuda?” Şi ne relatează mai multe variante cunoscute. Sau mai puţin cunoscute. Sunt, fireşte, mai multe versiuni.  Conform lui Papia, episcop de Hierapoli, în secolul al II-lea, Iuda voia să se spânzure, dar funia s-a rupt înainte de a-l sufoca, şi aşa s-a putut salva. Mai târziu, a contractat o boală şi s-a umflat aşa de tare, încât nu putea să treacă nici măcar pe unde trecea în mod normal o căruţă. Capul său şi genele sale s-au umflat aşa de tare, încât nu putea vedea şi nici medicii nu puteau să-i găsească ochii. Din părţile sale intime ieşeau viermi şi puroi. După chinuri atroce a murit pe un teren al său. Cei care treceau pe aproape trebuiau să ţină mâna la nas din cauza mirosului pe care îl emana!.. Ecumeniu, un scriitor din primele secole, spune că Iuda a fost zdrobit de o căruţă şi trupul său a crăpat sub greutatea roţilor… Iuda era considerat trădătorul suprem… Dante, în „Divina comedie”, l-a plasat în locul cel mai adânc al iadului!

Astăzi, însă, nu mai există trădători. Trăim într-o democraţie liberală! Fără trădători, fireşte! Da, nu mai există nici ca cât asemenea inşi!.. Doar n-o să se spânzure, sau să ajungă în adâncul iadului!.. În locul trădătorilor destinaţi spânzurătorilor şi iadului dantesc, au apărut turnătorii destinaţi raiului politic şi domestic, danubiano-pontic…

Totuşi, ar fi absurd ca turnătorii să se spânzure!.. Mai ales că din părţile lor intime ies cu mare succes tone de miere de albine şi de dadauri cristaline! Sunt nişte bărbaţi împliniţi de sus până jos! Fericirea le scoate dalbe flăcări pe nas şi pe gât – şi le mai scoate un fum incolor şi sonor prin partea medie posterioară!

Acad. Dumitru Radu Popescu