Într-o gură de rai – care este România de astăzi! – doi ciobănei, mai mititei, unul moldovean şi altul ungurean, se tot sfătuiră până găsiră cum să-l pună pe tuşă, dincolo de uşă, pe un ortoman, care avea cărţi mai multe, scrise şi citite, precum şi sute de oameni operaţi, şi chiar din moarte înviaţi! Ciulamaua asta filosofică i-a uns unuia dintre ei – maţul când era doar un as de cărat tărgi – şi l-a pus pe tuşă, dincolo de uşă, pe un coloşvarian, care avea în pivniţă un tezaur plin de tone de argint, de uraniu şi de aur!
Gata! Să trecem la reportaj. Într-o zi de Decembrie, blânduţă, ca de toamnă întârziată, ieşită din ritmul calendaristic, sau ca într-o zi de primăvară, care încă nu apucase albul zăpezilor de iarnă, unui pârţolog, cosmonaut politic, i se şopti la urechea dreaptă că ar fi cazul să-şi dilate cariera pârţologică, fiindcă venise momentul psihologic fulminant: pârţăgăria din Kakalia se fâsâise şi poporul aştepta să fie trezit din somnul cel de moarte al lipsei faptului politic divers, plin de pensii babane – cu care se obişnuise! – plin de bonusuri sanitare, de autostrăzi mecanizate şi de lirismele mandolinelor fezandate…
Totuşi, să lăsăm şi reportajul în pace! Totuşi, să faci dintr-o tragedie un bâlci politic nu prea ţine, astăzi, în zilele şi nopţile noastre pline de lumini divine! Să dăm o fugă spre trecut… Într-o carte ce ne reaminteşte tot despre „Ce ştim despre Biblie”, găsim şi un capitol care ne întreabă „Cum a murit Iuda?” Şi ne relatează mai multe variante cunoscute. Sau mai puţin cunoscute. Sunt, fireşte, mai multe versiuni. Conform lui Papia, episcop de Hierapoli, în secolul al II-lea, Iuda voia să se spânzure, dar funia s-a rupt înainte de a-l sufoca, şi aşa s-a putut salva. Mai târziu, a contractat o boală şi s-a umflat aşa de tare, încât nu putea să treacă nici măcar pe unde trecea în mod normal o căruţă. Capul său şi genele sale s-au umflat aşa de tare, încât nu putea vedea şi nici medicii nu puteau să-i găsească ochii. Din părţile sale intime ieşeau viermi şi puroi. După chinuri atroce a murit pe un teren al său. Cei care treceau pe aproape trebuiau să ţină mâna la nas din cauza mirosului pe care îl emana!.. Ecumeniu, un scriitor din primele secole, spune că Iuda a fost zdrobit de o căruţă şi trupul său a crăpat sub greutatea roţilor… Iuda era considerat trădătorul suprem… Dante, în „Divina comedie”, l-a plasat în locul cel mai adânc al iadului!
Astăzi, însă, nu mai există trădători. Trăim într-o democraţie liberală! Fără trădători, fireşte! Da, nu mai există nici ca cât asemenea inşi!.. Doar n-o să se spânzure, sau să ajungă în adâncul iadului!.. În locul trădătorilor destinaţi spânzurătorilor şi iadului dantesc, au apărut turnătorii destinaţi raiului politic şi domestic, danubiano-pontic…
Totuşi, ar fi absurd ca turnătorii să se spânzure!.. Mai ales că din părţile lor intime ies cu mare succes tone de miere de albine şi de dadauri cristaline! Sunt nişte bărbaţi împliniţi de sus până jos! Fericirea le scoate dalbe flăcări pe nas şi pe gât – şi le mai scoate un fum incolor şi sonor prin partea medie posterioară!
Acad. Dumitru Radu Popescu
Poate sa traduca cineva ce a vrut sa spuna domnu’ academician ? Si care e legatura cu titlul ? Eu unul recunosc ca ma depaseste ! Normal , gandire de academician , ce , te joci ? Nu poate fi inteleasa de oricine ! Bre domnu’ academician lasa panseurile astea de doi bani si strofoaca-te ( impreuna cu colegii tai , academicienii ! ) sa aflati cine a semnat rezolutia comisiei de academicieni care a constatat ca lucrarea de doctorat a lui Ciordache e ceva ce n-a vazut Parisu’ ! Si ca merita mentionata in Analele Academiei ! Si ca trebuie citita , spre luare aminte , de toti academicienii ! Dar , ce sa vezi , Presedintele Academiei si totodata presedintele respectivei comisii zice ca el nu a semnat asemenea hotarare ! Hopa ! Deci o secatura academica a comis un fals ! Si ? Si nimic ! Domnul Presedinte al Academiei altceva mai bun de facut decat sa-si dea demisia din functia de presedinte al respectivei comisii nu a gasit de cuviinta sa faca ! Si atat ? Pai atat ? Nicio ancheta ? Nu ! Si cu falsul cum ramane ? In ditamai instiutie a Academiei ? Ei , na’ , asta-i acum … ! Ok , domnu’ academician , nu va mai retin ( mira-m-as ! ) , somn usor , pensie grasa , numeroase alte stipendii , vise erotice , etc ,… ! Prostimea munceste pentru tine !
Academicianu’ ar trebui sa stie ca ancheta in astfel de cazuri nu o face ministrul care astazi e si maine nu e. Inseamna sa punem sub semnul intrebarii orice ancheta interna din sectorul medical ori de cate ori se schimba puterea politica. Hai ca este prea de oaie oricat de banuitori am fi.
Bre domnu’ , te trezisi acum sau te uitai la alt film ! Care mimistru , care minister ? E vorba de Academia Romana ! Inafara de titlul ala tembel unde este mentionat cuvantul ,, doctor ” ce iti spune tie din articol ca ar fi vorba de ce s-a intamplat la Floreasca ? Eu vorbesc de academicienii romani care nu au nimic impotriva ca din Academie sa fie eliberat un act semnat in fals ! Ce altceva este daca titularul semnaturii refuza sa-si recunoasca semnatura ? Si totusi elita intelectualitatii romanestii ( ete partz ! ) se complace in aceasta situatie ! P.S.: Totusi nimeni nu desluseste ce este ,, La, la, ladada de gunoi!” ?
@Nastratin
Nu stiu de ce dar postarile matale imi aduc mereu aminte de doua personaje ale secolului XX, amandoua purtatoare de mustata. E adevarat, unul cu mustata mai micuta iar celalalt cu ea mai stufoasa.
Dac-ar fi „dupe” mine ,as da cu bombardeaua in ;Justitie ,Sistemul Sanitar si …, prietenii mei ,politia !Ca sa nu „dezvolt” prea mult ,am exemple (a se citi – corect -egzemple ) , cu nume si prenume din toate domeniile amintite