Dacă nu se întâmplă nimic, joi noaptea, de la 1h00 (ora României), în Florida, președintele candidat la propria sa succesiune, Donald Trump, are o confruntare cu alegătorii, ce va dura 60 de minute la televiziunea NBC. Concomitent, adversarul său democrat Joe Biden va face același lucru în statul natal Pennsylvania, la canalul concurent ABC.
Sunt două state-cheie câștigate de Trump la scutinul prezidențial precedent în lupta cu Hillary Clinton, dar în care, acum, adversarul lui democrat este în fruntea sondajelor. Nu este mai puțin adevărat că, așa cum s-a dovedit nu o dată chiar în statele-cheie, diferența din sondaje a basculat. Este exact pe care mizează actualul președinte, revenit în bătălia electorală după ce a fost contaminat cu COVID-19 și a stat câteva zile în izolare la „spitalul președinților”, celebrul complez militar Walter Reed de lângă Washigton.
Întrucât el este în întârziere în campania electorală, Trump încearcă din răsputeri să recupereze distanța față de adversar, așa cum a făcut în urmă cu patru ani cu Hillary Clinton. Pe de altă parte, a refuzat să participle la cea de a doua dezbatere televizată, prevăzută joi, 15 octombrie, după ce organizatorii au anunțat, din precauție, că ea urma să aibă loc în mod virtual.
Nu e mai puțin adevărat că Joe Biden, deosebit de grijuliu în fața coronavirusului, chiar prea mult după opinia republicanilor, care-l acuză că se ascunde de alegători, a refuzat să accepte amânarea dezbaterii, așa cum propusese echipa lui Trump : „Nu se pune problema schimbării calendarului” stabilit de mult timp. Totuși, cel puțin până la ora actuală, a rămas pe agendă cea de a treia dezbatere prevăzută joi, 22 octombrie, la Nashville, statul Tennessee.
În atare împrejurări, mulți ziariști care urmăresc campania electorală prezidențială americană susțin că dezbaterile televizate ale celor doi candidați, care erau sarea și piperul acesteia, sunt pe cale să devină amintire. Ele reprezentau momentul de vârf al campaniei electorale prezidențiale, fiind urmărite de zeci și zeci de milioane de telespectatori.
Lansarea în forță a „tele – mitologiei”
Ca urmare, nu puțini au fost cei care au rememorat prima dezbatere televizată din istorie, care a avut loc exact acum 60 de ani, 26 septembrie, și i-a opus pe vicepreședintele în funcție Richard Nixon, republican, democratului John F. Kennedy, tânăr senator de Massachussets, relativ necunoscut.
Pe atunci, în 90% dintre locuințele americanilor exista un televizor, drept pentru care s-a conchis că, prin această dezbatere, televiziunea a intrat în forță în viața politică a SUA, ea căpătând un impact major. De altfel, prima confruntare a fost urmărită de 74 milioane de telespectatori, fapt ce i-a făcut pe mulți să conchidă că televiziunea i-a facilitat succesul lui Kennedy în alegeri.
Ea avut loc într-un studiou din Chicago, a durat 60 de minute, fiind prima dintr-o serie de patru : celelalte au avut loc pe 7, 13 și 21 octombrie, permițând telespectatorilor să-i vadă pe cei doi în direct și nu în fotografii din ziare sau în eventualele mitinguri electorale ori să-i audă la radio, dat fiind că, pe atunci, erau în mare vogă dezbaterile de acest gen.
Ce au constat publiciștii și telespectatoii după prima dezbatere electorală prezidențială televizată ? Deosebiri frapante între cei doi candidați : astfel, tinerii din echipa lui Kennedy au mers în prealabil și au văzut studioul, ce culoare au fundalul și restul decorului, astfel încât senatorul a apărut bronzat, sigur pe sine, purtând un costum asortat, care să nu fie „înghițit” de decor. În plus, cineastul Arthur Penn l-a sfătuit să privească drept în obiectivul camerei, să aibă de regulă răspunsuri scurte, demne de a fi mai crezut decât adversaul său mai experimentat.
„Nu l-am văzut niciodată atât de în formă”, avea să scrie mai târziu adversarul său, Nixon. Spre deosebire de el, vicepreședintele, care avea atunci 47 de ani, intrase în politică în 1945 și-și făcuse déjà un nume. Cu toate astea, confruntarea televizată nu l-a avantajat aproape deloc. Cu o lună înainte, el se rănise la un genunchi, fiind obligat să stea două săptămâni în spital. Înplus, în platou a venit neras de o zi, era palid și slăbit. Cămașa era boțită, el a refuzat să fie machiat, ceea ce i-ar fi estompat din felul în care se prezenta.
Pe scurt, în rândul electoratului feminin, foarte influent și prezent la urne, Kennedy a întruchipat imaginea tinereții, a schimbării și optimismului anilor 1960 ! În ce-o privește, prima confruntare directă i-a oferit posibilitatea lui Kennedy să facă uitată lipsa lui de experiență și originile catolice, care nu erau prea importante în SUA, o țară a culturii protestante.
În marea lor parte, opiniile alegătorilor s-au bazat pe aparențe, dar ele au contat la electorat, fapt ce l-a obligat pe colistierul lui Nixon, Henry Cabot Lodge, senator, să aibă o ieșire total necontrolată : „Acest fiu de c(..) ne-a făcut să pierdem alegerile !”, ar fi zis el.
Potrivit revistei „Time”, răul pentru Nixon s-a produs de la prima dezbatere televizată, chiar dacă cel ce deținea de opt ani mandatul de vicepreședinte al lui Dwight Euisenhower „s-a dovedit mai bun la dezbaterile următoare” și a apărut în formă fizică, grație dietei la care l-au sfătuit cei din anturaj
A fost însă „imposibil să se facă uitată imagine pe care oamenii și-o fixaseră în creierul lor după prima dezbatere”, a sublinit Ted Sorensen, unul dintre consilierii candidatului democrat. Totuși, la 9 noiembrie, Kennedy a obținut o victorie foarte mică , 49,7%, față de 49,5% ! A fost pentru prima oară când un candidat a pierdut alegerile generale prezidențiale, deși a câștigat majoritatea statelor ! Apoi și dezbaterea de la radio fusese câștigată detașat de Nixon, dat, în fața celei de la televiziune, ea nu a mai contat !
Cu alte cuvinte, s-a lansat „tele-mitologia”, cum avea să remarce ulterior site-ul Slate, politică intrând în peisajul audio-vizual, după ce, până atunci difuza doar emisiuni de divertisment. De aceea, nu întâmplător, când în 1968 și 1972, a candidat din nou la președinție, Nixon a refuzat confruntările televizate.
Următoarea dezbatere de acest gen a avut loc în 1976 și i-a opus pe republicanul Gerald Ford democratului Jimmy Carter, care a și câștigat. Ulterior această formă de confruntare politică a fost preluată de lumea democrată occidentală, în Franța, prima confruntare de acest gen având loc în 1974, la ea participând socialistul Francois Mitterrand și gaullistul Valery Giscard d`Estaign.
Finalul apoteotic al campaniei electorale
Revenind la zi, după 60 de ani, trebuie zis că interesul este în continuare uriaș față de dezbaterile prezidențiale televizate mai ales acum, în condițiile pandemiei de cornavirus, care pare să-i fie total defavorabilă lui Trump. Să nu uităm efectele directe asupra societății americane demonstrate de numărul mare de morți, apoi implicațiile economice nemaiîntâlnite de la Marea Depresiune și toate celelalte, care nu sunt de neglijat. În plus, Trump, cel care, la început, a tratat „de sus” virusul COVID-19 și a sfidat sfaturile dr. Anthony Fauci nepurtând mască, s-a infectat el însuși, dar, potrivit unui jurnalist, s-ar putea ca tot răul să fie spre bine !
Până vom vedea dacă va fi așa, să notăm că, după cum spuneam la început, joi noaptea, de la 1h00 (la București), Trump se va afla în studiourile NBC alături de moderatoarea Savannah Guthrie, cu respectarea distanței fizice, în vreme ce participanți veniți să-i pună întrebări vor purta măști.
Va fi vorba de „town hall”, o emisiune de televiziune transmisă în direct în timpul căreia un anumit număr de alegători supervizați de un moderator interoghează un candidat. Firesc, audiențele celor două „town hall” vor fi așteptate cu mare emoție în ambele tabere, dar și de specialiști, spre a face comparații și a trage concluziile de rigoare.
Evident, cea mai așteptată este cea referitoare la diferența de opțiuni dintre cei doi afișată de sondajele de opinie și care dau un avans consistent de circa 10% lui Biden. În acest sens, David Canon, profesor de Științe politice la Universitatea Wisconsin, crede că nu este nicio îndoială că „town hall-ul” tumultuosului Trump va atrage mai mulți telespectatori. Oamenii adoră drama!”, a mai spus el, referindu-se la faptul că președintele a fost infectat cu Covid-19.
Reamintim că, potrivit reglementărilor din SUA, candidatul cu cele mai multe voturi dintr-un stat obține în final toate voturile marilor electori din acel stat, fie că el a obținut cu unul sau cu 100.000 voturi mai multe decât adversarul său. Ca să câștige la nivel federal, el are nevoie de cel puțin 270 de mari electori.
Episodul din 1988-reeditat ?
În al doilea rând, soarta alegerilor se joacă într-o mână de state, dată fiind ponderea lor demografică și implicit numărul marilor electori. Se spune că pe ambii candidați îi vor interesa mai puțin statele California, statul New Yoork care votează cu democrații, sau Louisiana, Alabama, Mississippi, Nebraska, Kansas, Wyoming, Oklahoma, Dakota de Nord, Dakota de Sud, care votează cu republicanii, În schimb toți ochii vor fi ațintiți spre Florida, Texas, Pennsylvania, Ohio, Colorado, New Hampshire.
La ora actuală, înaintea celor două „town hall”, bokmakerii anunță, totuși, o cursă strânsă, în sprijinul celor spuse mai sus mulți amintind că, în 1988, democratul Michael Dukakis era dat de sondaje ca având 17% mai mult decât republicanul George H. W. Bush, care a câștigat în final alegerile!
Il vreau pe Trump!