Într-o „Scrisoare publică”, devenită un excepțional document pentru întreaga Justiție, cunoscutele judecătoare Gabriela Baltag și Evelina Oprina, membre ale Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), reacționează față de sentința de condamnare a avocatului Robert Roșu pentru simplul fapt că și-a exercitat profesia de apărător în doarul „Ferma Băneasa”. Sentința care a generat o uriașă revoltă în rîndul avocaților a fost dată de trei judecători de la ÎCCJ, Ionuț Matei, Florentina Dragomir și Ioana Alina Ilie.
„Scrisoarea publică” semnată de Gabriela Baltag și Evelina Oprina scoate la iveală cîteva lucruri grave din Justiție, perpetuate prin faptul că au fost ignorate de factorii decizionali, lăsînd arbitrariul să funcționeze acolo unde legea ar fi trebuit să decidă.
Iată cîteva dintre întrebările și formulările memorabile din această „Scrisoarea publică”, pe care nu trebuie să le trecem cu vederea:
– „repartizarea aleatorie a cauzelor la instanța supremă – și nu numai – este chiar „aleatorie?”
– „cum este posibilă motivarea hotărîrilor judecătorești după ce pedeapsa a și fost executată?”
– „cum de este posibilă plecarea dosarului la parchet pentru motivarea căilor de atac și de ce nu și la parte sau avocatul ei?”
– „cum este posibil ca la instanța supremă – și nu numai – mulți judecători să fie foști procurori?”
– „cum de problema protocoalelor oculte încheiate cu serviciile de informații, chiar și de către Înalta Curte de Casație și Justiție stă și astăzi nerezolvată pe masa CSM?”
Vă prezentăm mai jos textul integral al „Scrisorii publice” semnată de Gabriela Baltag și Evelina Oprina, membre CSM:


După cum se vede în textul „Scrisorii”, cele două judecătoare fac trimitere indirectă la reacția noului președinte al CSM, judecătorul Bogdan Mateescu, și scriu fără echivoc: „În fața unei asemenea indignări publice, ne delimităm de aparițiile pline de emfază care spun că nu se poate discuta o hotărâre judecătorească. Ba, dimpotrivă, consecințele pe care aceasta le generează trebuie analizate, comentate și adoptate cele mai bune decizii. Justiția este un serviciu public, iar o soluție care șochează conștiința publică relevă faptul că undeva s-a produs o fractură: în lege, în interpretarea sau aplicarea ei”.
Bogdan Mateescu scrisese pe pagina sa de Facebook: „Hotărârea judecătorească este un pilon fundamental al statului de drept. Consider inacceptabile orice atacuri publice sau particulare față de dispozițiile definitive ale instanțelor judecătorești”.
Ciudată această reacție a noului șef al CSM Bogdan Mateescu, venită după ce UNBR transmisese un Comunicat în care scrisese că este „inacceptabilă represiunea de natură penală asupra avocatului pentru consultaţiile şi susţinerile făcute în calitate de reprezentant”, adăugînd: „Discrepanţa radicală între cele două hotărâri judecătoreşti privindu-l pe avocatul Robert-Mihăiţă Roşu (cea a Curţii de Apel Braşov şi cea a ICCJ, n.r.) arată slăbiciunile sistemului, cu consecinţe grave asupra credibilităţii justiţiei”.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Mateescule, s-a modificat cumva Constitutia, legea aia pe care o calcati voi in picioare in mod constant? Nu mai este garantat dreptul la libertatea de gandire, la libertatea expresiei. Singura institutie care inca mai functioneaza dupa model sovietic este JUSTITIA romana. Unde s-a mai pomenit, ca intr-o tara normala, procurorii sa fie magistrati? Unde s-a mai pomenit, ca intr-o tara normala, magistratii sa nu raspunda de propriile erori? De ce pentru erorile lor trebuie sa platim tot noi? De altfel, dupa ce instanta europeana va condamna si de data asta Romania, tot noi vom plati. Nu ei. Ei, magistratii sunt singura categorie profesionala asistata. Hai sa ne uitam diar la nenumaratele drepturi materiale de ca re beneficiaza, doar ei in societatae romaneasca. Cum se poate ca toate litugile rezultate din maniera abuziva si ilegala in care aceasta categorie socio-profesionala beneficiaza de recompense, ca drepturi nu sunt, de natura salariala sa fie judecate, in dispretul unei tari intregi tot de ei si contrar opiniilor exprimate in litigiile altor categori. Pentru ei nu se poate nimic, nici impozitare, nimic si asa ne aflam intr-o spirala a minciunii si abuzului din care nu se mai iese.