Scăderea TVA-ului la pâine în septembrie 2013 a dus la micşorarea preţului pâinii cu fix cât a scăzut taxa, de la 24 la 9%. Când s-a diminuat TVA-ul la alimente la 1 iunie 2015, preţurile acestora au scăzut cu aproape două treimi din reducerea fiscală.
Când a scăzut TVA-ul la toate produsele, de la 1 ianuarie 2016, preţurile în ansamblu au rămas neschimbate, a constatat ecomistul Bogdan Glăvan. Şi acesta motivul:
În ianuarie s-a înregistrat o deflație de 0,8%, foarte mică în comparație cu impactul scăderii TVA și ținând cont și de sezon – scăderea consumului după luna de vârf cu Crăciunul și Anul Nou. De ce nu am asistat la ieftiniri mai substanțiale? Din cauza politicii monetare.
Când cantitatea de lei din economie crește cu un ritm anual de 26%, atunci nu ai cum să speri la ieftiniri”, a scris Glăvan pe logec.ro. Masa monetară sau cantitatea de bani din economie este formată din numerarul aflat în posesia populației și a instituțiilor, conturile curente deschise la bănci (din care putem face instantaneu plăți cu cardul) și banii din depozitele la termen (care pot fi retraşi oricând).
Conform acestuia, un rol stabilizator l-au avut anticipaţiile. „De exemplu, negustorii au anticipat scăderea TVA la alimente COMBINATĂ cu creșterea masei monetare și atunci au realizat că prețurile nu se pot duce prea mult în jos – de aceea scăderea TVA la alimente nu s-a reflectat în întregime în scăderea prețurilor. La fel și în ianuarie. Dar problema esențială rămâne dinamica masei monetare, relația dintre cererea și oferta de bani. Când sunt mulți bani pe piață, prețurile vor rămâne aceleași (sau chiar vor crește), indiferent cât de mult scad taxele. Și, pe bune, nu vi se pare că sunt mulți bani pe piață?!
În București tot timpul și în weekend pe Valea Prahovei este un trafic ca pe timpul boom-ului, dezvoltatorii construiesc într-o veselie…”, a mai spus acesta. Bogdan Glăvan susţine că Guvernul poate să provoace creşterea puterii de cumpărare într-un singur fel: să reducă cheltuielile publice cu 20%.
„Practic ar face o reducere a masei monetare cu 20%. Atunci ar creşte puterea de cumpărare a leului deși – atenție! – nu am deveni automat mai bogați. După cum se vede, fenomenul s-ar produce tot din motive monetare, nu fiscale”, a mai spus acesta.
