Atacuri sub acoperire împotriva democrației

Marile puteri occidentale atrag mereu atenția că democrația este în defensivă în fața regimurilor autoritare, în timp ce, în culise, aceleași puteri se implică în schimbări de regim care nu au nimic a face cu procesul democratic. Comentariatul din Vest începe să susțină că aceasta este soluția supraviețuirea democrației în fața acțiunilor subversive ale autocrațiilor – apărarea ei prin mijloace nedemocratice, prin cenzură, prin ”democrație militantă”, prin presiunea coordonată a ”străzii”, excluderea selectivă a candidaților prin intervenții ale justiției. Schimbările de regim sponsorizate ar fi și ele o unealtă, una extremă, din acest arsenal pentru apărarea democrației.

Actorii principali ai loviturilor de stat fățișe sau mascate sunt forțele armate ale țarilor respective, însă și puterile externe au rolul lor. Mecanismele schimbării de regim trebuie să fie mereu confuze și rareori rămân amprente clare ale implicării externe. Marile puteri au mereu la îndemână negarea credibilă, jurnaliștilor rămânându-le sarcina dificilă de a face lumină. Cel mai adesea, în centrul acestor investigații se află implicarea Chinei – împrumuturile oferite de China sunt deseori însoțite de clauze care reduc din suveranitatea națională și conduc la căderea într-o așa-zisă capcană a datoriolor. Mai rar este analizată tactica SUA de a folosi pârghiile unor creditori precum Banca Mondială sau FMI sau de a folosi statutul dolarului ca principală valută de rezervă pentru a impune sancțiuni economice. Și mai rar este analizată implicarea SUA în lovituri de stat, în fraudarea unor alegeri și organizarea unor revolte care devin „revoluții colorate”.

Project Syndicate a publicat recent un articol mai puțin obișnuit, având în vedere lina editoriala a acestui site dominat de figuri precum  Joseph Nye Jr., membru al Council on Foreign Relation, fost asistent al șefului Pentagonului și șef al comunității de informații din SUA în timpul administrației Clinton. Articolul amintit aduce în discuție schimbările de regim din Pakistan (2022) și Bangladesh (2024), arătând că ”unii au speculat că SUA au jucat un rol în înlăturarea premierului Imran Khan și a premierului Sheikh Hasina din Bangladesh, deși oficialii SUA neagă orice implicare”. Pakistanul a devenit un bastion pe Noul Drum Al Mătăsii, iar porturile au devenit o adevărată extensie economică a Chinei.

Profesorul American Jeffrey Sachs recurge la mai puține ocolișuri și sumarizează mai bine ce s-a întâmplat în Bangladesh și în Pakistan, două cazuri foarte asemănătoare.

Pe 7 martie 2022, asistentul secretarului de Stat a SUA pentru Afaceri Asiatice, Donald Lu, l-a convocat pe ambasadorul Pakistanului, care a trimis imediat o telegramă la Islamabad. În acea telegrama, făcută publică de premierul pakistanez Imran Khan, diplomatul pakistanez arată că SUA consideră că guvernul Khan amenință relațiile bilaterale prin „poziția de neutralitate agresivă” privind Rusia și Ucraina. Asistentul secretarului de Stat al SUA este citat astfel: ”Cred că, dacă moțiunea de cenzură împotriva premierului va trece, Washingtonul va ierta totul, pentru că vizita în Rusia (23-24 februarie 2022) va fi privită ca o decizie a premierului demis. Altfel, cred că va fi mai dificil”.  A doua zi, deputații pakistanezi au votat pentru demiterea premierului Khan. ”În mod ironic, fostul premier Khan zace acum în închisoare și pentru acuzațiile de spionaj legate de publicarea telegramei”, scrie Jeffrey Sachs.

Lovitura de stat din Bangladesh, în august 2024, îl aduce în prim-plan pe același Donald Lu, asistent al secretarului de Stat al SUA. În mai 2024, el s-a deplasat la Dhaka, pentru a discuta despre strategia SUA în Indo-Pacific. La câteva zile, premierul Sheikh Hasina i-a convocat pe liderii celor 14 partide din alianța ei, pentru a le transmite că ”o țară a oamenilor albi” încearcă să o înlăture de la putere – o modalitate de a transmite că a refuzat o un compromis privind suveranitatea națională propus de SUA. Hasina promova o politică de neutralitate, urmărind relații bune cu SUA, dar și cu China. A tergiversat semnarea unor acorduri de cooperare între armata Bangladeshului și armata SUA, acorduri dorite mult de Victoria Nuland, subsecretar de Stat la acea vreme.

”În ambele cazuri, preluarea puterii de către armata este urmată de alegeri sau de instalarea unui guvern cu față civilă. În acest fel, liderii militari speră să obțină legitimitate internațională pentru noul guvern și să păstreze accesul la asistența financiară occidentală. Până la urma, SUA sunt obligate prin lege să suspende ajutorul în cazul în care are loc o lovitură de stat. În Bangladesh, după alungarea premierului Hasina, armata a instalat o administrație interimară condusă de un laureat al Premiului Nobel, Muhammad Yunus”, scrie Brahma Chellaney. ”De departe, SUA sunt campionii operațiunilor de schimbare de regim, însă Washingtonul neagă că a jucat vreun rol în aceste operațiuni chiar și atunci când este prins cu mâinile pătate, așa cum s-a întâmplat cu convorbirea telefonică a lui Nuland din ianuarie 2014, în timpul operațiunii de schimbare a regimului din Ucraina”, scrie Jeffrey Sachs.

”Liderii Americii au mare grijă atunci când decid să numească ”puci” preluarea puterii de către armata unui stat. Din peste 10 asemenea lovituri de stat care au avut loc în ultimii 15 ani, jumătate nu au fost condamnate de Statele Unite, pentru că schimbarea regimului a fost considerată în acord cu interesele regionale ale Americii. Din acest punct de vedere, SUA sacrifică deseori democrația pe altarul geopoliticii”, scrie profesorul Indian de studii strategice Brahma Chellaney. ”Întrebarea este ce speră democrațiile precum SUA să obțină contribuind la schimbările de regim. Răspunsul nu poate fi revirimentul democrației, care rareori se întâmplă după revoltele populare. În schimb, țările acestea se confrunta cu instabilitate politică,  tulburări sociale, crize economice. Aceasta este situația din Bangladesh, unde acum este haos și violență, cu bande înarmate care incendiază fabricile, spitalele, hotelurile și locuințele oamenilor”.

Profesorul Jeffrey Sachs trece de nivelul întrebărilor retorice din articolul publicat de Project Syndicate și cere intervenția ONU, pentru că schimbările de regim sub acoperire sunt încălcări ale doctrinei neintervenției, exprimată în rezoluții ale Adunării Generala ONU, și sunt o amenințare majoră la adresa păcii mondiale. În cazul Pakistanului și Bangladeshului, Consiliul de Securitate ONU poate obține mărturii din partea fostului premier pakistanez despre implicarea SUA în schimbarea de regim. SUA pot să se folosească de dreptul de veto in Consiliul de Securitate, însă cazul poate fi preluat de Adunarea Generala ONU”, scrie Jeffrey Sachs.

Din 1947 și până în 1989, SUA s-au implicat în cel puțin 64 de operațiuni acoperite de schimbare de regim, potrivit cercetărilor lui Lindsey O’Rourke, profesoară la Boston College, și alte operațiuni care nu au fost sub acoperire. ”Și astăzi SUA continuă să se implice în operațiuni similare cu o frecvență mare, înlăturând guverne din toate colțurile lumii. Ne-am amăgi dacă am crede că SUA se vor supune de bună voie legilor internaționale, însă există posibilitatea ca comunitatea internațională să ceară Națiunilor Unite încetarea acestor operațiuni”, scrie Jeffrey Sachs.