Președintele ales al SUA nu a prezentat în campania sa electorală (care a început chiar după ce a pierdut alegerile din urma cu patru ani) vreo strategie și nu a manifestat în mod deosebit o ambiție de a limita ascensiunea Sudului Global, a statelor BRICS.
Există însă un obiectiv al BRICS căruia Trump i se opune – dedolarizarea. ”Dacă renunțați la comerțul în dolari, nu veți mai face afaceri cu Statele Unite. Pentru că vă vom impune tarife vamale de 100%”, a spus Trump, la un recent miting din Wisconsin.
Însă menținerea poziției dominante a dolarului va aduce beneficii statelor BRICS, pentru că SUA sunt dispuse să facă unele concesii, a sugerat Donald Trump. ”Am folosit și eu sancțiunile, însă le-am retras cât am putut de repede, pentru că ele omoară dolarul și tot ce reprezintă dolarul, iar asta echivalează cu pierderea unui război de către America. Dacă pierdem statutul dolarului de valută dominantă, este ca și cum am pierde un război. Prin sancțiuni pierzi Iranul, pierzi Rusia, China vrea să-și creeze propria monedă puternică, pierdem foarte multe țări. De aceea, vreau să folosim sancțiunile cât mai puțin cu putință”, a spus Trump, în luna septembrie.
În SUA urmează o administrație care va fi tot mai puțin dispusă să absoarbă surplusul comerțului internațional. Trump vrea să readucă în țară ce se mai poate readuce din sectorul de producție american și care vrea să protejeze această industrie prin tarife vamale. Asta înseamnă o decuplare și mai clară de China și tarife pentru produsele din Europa. Înseamnă și exporturi mari de arme și tehnologie pentru aliați, însă la prețuri care să asigure creștere în America. Dar presa lumii se întreabă dacă este posibil ca cineva să impună tarife mari atunci când toți laureații Nobelului pentru Economie, Financial Times și The Ecomist spun că asta ar fi o greșeală? Alegerile din SUA au arătat că americanii își doresc un asemenea lider. Protecționismul selectiv al Americii va întări tendința decuplării economice la nivel global, iar asta va face ca BRICS să devină, cel puțin pentru început, al doilea pol al unei noi ordini bi- sau multipolare.
După recentul Summit BRICS de la Kazan, în Rusia, au început să curgă analizele care arată că, dincolo de prezența în țara sa izolată și supusă sancțiunilor a liderilor unor state care adună peste jumătate din populația lumii și 35% din economia mondială, Vladimir Putin nu a obținut nimic, ba chiar a înregistrat multe eșecuri. S-a mai scris că Rusia nu poate controla BRICS, că mai toate țările membre au conflicte de interese, ba chiar și conflicte militare între ele, că nu pot crea o monedă comună, o bancă centrală comună, ca sunt mai degrabă un club al consumatorilor și producătorilor de petrol, că Occidentul nu trebuie să se teamă de BRICS ca de un pol economic și de putere care să detroneze țările vestice.
Problema cu afirmațiile de mai sus nu este că sunt false, ci că nu contează, sunt lipsite de obiect, pleacă de la premise eronate în privința BRICS.
Unul dintre marile motive pentru care Strategia SUA, și apoi a așa-zisului Vest colectiv, în privința Ucrainei s-a dovedit greșită pentru că SUA și Vestul au subestimat rezistenta Rusiei, capacitatea economiei ruse și capacitatea Moscovei de a crea alianțe.
Țările care formează BRICS (acum Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud plus Iran, Egipt, Etiopia, Emiratele Arabe Unite, plus Arabia Saudita, în curs de aderare) reprezintă peste 35% din economia lumii și aproape jumătate din populația lumii. Vestul reprezintă sub 30% din economia lumii și doar 10% din populație.
În Occident se impune ideea că dolarul domină comerțul mondial și că astfel SUA își impun puterea asupra altor state – prin sancțiuni prin intermediul sistemului financiar internațional. Toate băncile depind sub o formă sau alta de moneda emisă de Statele Unite. Câtă vreme BRICS nu vor reuși să creeze o monedă comună care să concureze cu dolarul, această grupare eterogena de state nu va reprezenta vreun pericol pentru Vest și niciun un pol alternativ de putere la nivel economic.
Dar dacă BRICS nu vor să creeze o monedă comună? Dacă liderii politici și economiștii din aceste tari au învățat lecția UE și a problemelor create în Europa de existenta unei monede comune? BRICS urmărește altceva – crearea unei infrastructuri care să permită acestor țări un flux financiar care să nu depindă de dolar, o infrastructură care să se bazeze, ca și criptomonedele, pe tehnologia blockchain.
Un articol publicat de Eurointelligence îl citează pe economistul francez Jacques Shapir, care estimează că, în următorii cinci ani, 80% din comerțul Mondial ce depinde de țările BRICS (adică 35-40% din totalul schimburilor globale) nu va mai fi făcut în dolari. Poate că estimarea este prea avântată, însă este limpede că țările BRICS nu au nevoie de o monedă pentru asta, ci doar de aplicarea unei tehnologii de secol 21.
Aici, Vestul nu pare pregătit, deoarece concepția generală este că lumea nu poate avea decât o singură monedă dominantă – lira sterlină în secolul 19, dolarul american în ultima sută de ani. Tehnologia modernă a schimbat ecuația. Din nou, există riscul ca Vestul să-și subestimeze adversarii.
La fel stau lucrurile și la nivel politic, acolo unde guvernele occidentale și sfătuitorii lor consideră că țările BRICS nu pot forma o organizație la fel de solidă precum UE sau NATO. Așa este, însă asta nu contează, câtă vreme țările așa-zisului Sud Global nu au nevoie de nivelul de integrare din stricturile euro-atlantice, deoarece nu urmăresc o politica conflictuală (Rusia este elementul turbulent din sistem în acest moment, pentru că doar astfel poate da aparența unui egal al Chinei în cadrul BRICS, însă Beijingul a arătat limpede până acum că nu dorește transformarea BRICS într-o alianță; la fel, președintele Xi Jinping a păstrat distanța față de declarațiile amenințătoare ale Rusiei, chiar dacă a format o alianță strategică cu Rusia). Țările BRICS doresc să facă comerț cu întreaga lume, ieșind de sub dominația dolarului SUA, nu doresc să devină parte a unui bloc rigid.
Dacă obiectivele BRICS sunt văzute în această lumina, atunci ”Summitul din Rusia ar putea marca sfârșitul iluziilor neoconservatoare” ale ”primatului American”, adică ale hegemoniei americane”, scrie economistul Jeffrey Sachs.
”Goana neoconservatoare după hegemonia globală are rădăcini adânci în credința americană în excepționalism. În secolul 19, America era ghidată de așa-zisul Destin Evident, pentru a cuceri America de Nord alungând populația băștinașă. In cursul celui de al Doilea Război Mondial, americanii au adoptat viziunea ”Secolului American” privind conducerea lumii după încetarea războiului. Visul de grandoare a fost alimentat de căderea URSS, când neoconservatorii au conceput o nouă ordine mondială în care SUA să fie singura putere si jandarmul lumii. Instrumentele de politică externă urmau să fie războaiele și schimbările de regim. După 11 septembrie 2001, neoconservatorii au plănuit răsturnarea a șapte guverne din lumea islamică, începând cu Irak, apoi Siria, Liban, Libia, Somalia, Sudan și Iran. Potrivit lui Wesley Clark, comandantul militar al NATO, neoconservatorii se așteptau ca aceste obiective să fie atinse în cinci ani. Însă acum, după mai bine de 20 de ani, războaiele iscate atunci continuă, iar SUA nu și-au atins niciun obiectiv hegemonic.
Neoconservatorii au stabilit că nicio țară sau grup de țări nu trebuie să se poată opune puterii americane. Zbigniew Brzezinski scria că Rusia nu are de ales decât să accepte extinderea NATO și deciziile geopolitice ale SUA în Europa, pentru ca Rusia nu avea nicio perspectivă pentru a crea vreo coaliție anti-SUA cu Iranul, China sau alte state.
Dar nu s-a întâmplat așa, iar din cauza acestor erori neoconservatoare s-a ajuns la războiul din Ucraina, iar Rusia este într-o poziție dominantă pe front”, scrie Jeffrey Sachs.
”Nici sancțiunile americane nu au reușit să izoleze Rusia. Ca reacție la acțiunile de intimidare ale SUA a apărut o contragreutate antihegemonică. Majoritatea lumii nu vrea să accepte hegemonia SUA și este pregătita să se opună Americii decât să accepte dictatele Americii. Iar SUA nu mai dețin puterea economică și financiară pentru a-și impune voința ca până acum”.
”Pe de altă parte, BRICS nu vor putea înlocui SUA, nu vor putea deveni noul hegemon. Le lipsește puterea militară, economică și financiară de a învinge SUA și chiar puterea de a amenința interesele vitale ale Americii. BRICS nu pot decât să ceară o multipolaritate realistă, nu o hegemonie alternativă.
Strategii americani ar trebui să acorde atenție mesajului pozitiv care a venit de la Summitul de la Kazan. Planul instituirii hegemoniei globale a eșuat și, în plus, a fost un dezastru pentru SUA și pentru lume, ducând la războaie, șocuri economice, migrație și creșterea amenințării nucleare. Ascensiunea BRICS nu este neapărat o palmă pentru SUA, ea poate fi o ocazie de deschidere pentru o lume mai sigură și mai pașnică. Ordinea multipolară poate aduce beneficii tuturor țărilor, inclusiv Statelor Unite. Este timpul să renunțăm la ambițiile și iluziile neoconservatoare și să reluăm diplomația, pentru a pune capăt conflictelor”, scrie Jeffrey Sachs.
America a pierdut deja ”petrodollarul”.. Țările BRICS reprezintă restul lumii,.. America nu poate furniza decît la preț ridicat produse pe care țările BRICS le produc mult mai ieftin și eficient..In această cursă america nu are cum fi cîștigătoare,, Mai mult iși taie craca.. Nu cred că războiul, fie doar comercial, e de preferat in locul colaborării globale..