Este o „victorie diplomatică majoră” pentru administrația americană, rezumă Washington Post. Dar implementarea s-ar putea dovedi dificilă. Multe țări arabe se codesc să trimită forțe în enclava palestiniană, subliniază presa internațională.
Rusia și China se abțin; Moscova vine cu o contrapropunere
Treisprezece dintre membrii Consiliului de Securitate ONU au votat în favoarea rezoluției, în timp ce Rusia și China s-au abținut. Președintele american a salutat-o drept „una dintre cele mai importante aprobări din istoria Națiunilor Unite”. Rusia si China au precizat clar că ar fi preferat o forță internațională sub comanda ONU și o susținere limpede a soluției cu două state. Rusia a prezentat chiar și o contrapropunere Consiliului de Securitate cu o săptămână înainte de vot, cu un angajament clar față de soluția cu două state și modificări substanțiale ale proiectului SUA.
Ca răspuns, Washingtonul a mobilizat țările arabe și musulmane în spatele planului de pace al lui Trump pentru a emite o declarație comună în sprijinul proiectului SUA, inclusiv o altă referire la o cale către statul palestinian. După susținerea arabă și musulmană, Autoritatea Palestiniană a emis o declarație pentru a susține inițiativa SUA. Acesta a fost unul dintre motivele invocate de diplomați pentru care Rusia nu a respins inițiativa SUA.
Contrar versiunilor anterioare ale textului, se menționează și posibilitatea unui stat palestinian. În urma reformei Autorității Palestiniene, „ar putea fi în sfârșit îndeplinite condițiile pentru o cale credibilă către autodeterminarea și statul palestinian”, subliniază textul. Duminică, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și-a reafirmat „opoziția față de un stat palestinian pe orice teritoriu”.
O rezoluție pentru Gaza cu iz colonial
Ambele părți implicate în conflict au avut îndoieli cu privire la această rezoluție. Hamas a insistat că nu va depune armele, ceea ce deja îi contrapune forței internaționale de stabilitate. De asemenea, resping plasarea Gazei sub o tutelă internațională. Autoritatea de Tranziție și Consiliul vor deține toată puterea în Gaza: va face toate numirile și va lua toate deciziile importante. Este ceva ce amintește de administrația dominată de UE și SUA în Kosovo sau de reforma justiției în Albania, dar de data aceasta cu un iz colonial mai puternic. Criticii acestui proiect arata ca palestinienilor nu le este garantat decât un singur loc în Consiliu; în rest, palestinienii se for afla la baza ierarhiei Autorității de Tranziție. Criticii proiectului vorbesc despre un sistem colonial dominat de miliardari și condus de un ”vicerege”.
De cealaltă parte, Benjamin Netanyahu și miniștrii săi de extremă dreapta au insistat că au respins soluția cu două state și au făcut tot posibilul pentru a exclude orice referire la soluția cu două state din propunere. Impulsul s-a îndreptat în direcția opusă.
Rezoluția ONU, covor roșu întins pentru prințul bin Salman
Rezoluția ONU vine exact la timp pentru recepția prințului moștenitor saudit și liderului de facto, Mohammed bin Salman, oferită de Trump în Biroul Oval. Ei speră să vină cu câteva anunțuri majore la Washington. Va fi un test pentru cât de mult este dispusă fiecare parte să renunțe în favoarea celeilalte. Arabia Saudită este esențială pentru ambițiile regionale ale lui Trump. Regatul are banii de care Trump are nevoie pentru a finanța reconstrucția Gazei și pentru a investi în SUA.
Întâlnirea a fost bine pregătită, cu acorduri mai mult sau mai puțin gata de semnat, un pact de apărare SUA-Saudit și o vânzare masivă de arme, inclusiv avioane de vânătoare F-35. Este mai puțin clar dacă Arabia Saudită va semna normalizarea cu Israelul. Este un pas care se pregătea la momentul atacului Hamas in Gaza, în urmă cu doi ani. A urmat războiul și criza umanitara fără precedent, inclusiv mandatele emise de Tribunalul Penal Internațional pe numele premierului Netanyahu și al fostului său ministru al Apărării. Oficialii americani consideră că rezoluția ONU îndeplinește în mod adecvat condițiile Arabiei Saudite pentru normalizare, dar bin Salman ar putea alege să aștepte.
Dezarmarea Hamas în Gaza este „foarte dificil de implementat”
The Jerusalem Post subliniază, însă, că „cea mai dificilă muncă […] începe acum” cu „reconstrucția și dezarmarea Hamas”. Planul de pace adoptat luni a fost imediat respins de gruparea islamistă palestiniană, care îl consideră impunerea unui „mecanism internațional de tutelă asupra Fâșiei Gaza”.
Pentru unul dintre editorialiștii palestinieni de la Al Jazeera, dezarmarea Hamas este probabil „foarte dificil de implementat”. „Statele Unite vor fi implicate, dar numai din exterior. Nu vor să angajeze trupe sau bani”, notează el. Dar țările care vor furniza soldați și bani vor avea nevoie de garanții. […] Nicio țară arabă sau cu majoritate musulmană nu vrea să se afle, chiar și sub presiune, într-o situație în care face munca Israelului în Gaza.”
Forța de stabilizare – multe țări vor să trimită cecuri, nu soldați
Textul „autorizează” o „forță internațională de stabilizare” (FSI) însărcinată, printre altele, cu securizarea frontierelor cu Israelul și Egiptul, demilitarizarea Gazei, dezarmarea „grupurilor armate nestatale”, protejarea civililor și instruirea unei forțe de poliție palestiniene.
Unele dintre țările, „de la care se așteaptă să trimită soldați în Gaza – precum Egiptul, Indonezia, Turcia și Emiratele Arabe Unite – ezită. Se tem că trupele lor se vor trezi implicate în ciocniri armate cu militanții palestinieni și că vărsarea de sânge suplimentară va întoarce opinia publică arabă împotriva participării lor”, relatează New York Times.
Indonezia, Azerbaidjanul și Pakistanul s-au oferit să furnizeze trupe, a relatat anterior Politico. Turcia s-a oferit și ea, a declarat oficialul de externe. Israelul este reticent să permită participarea trupelor turcești, a spus acea persoană. „Există o luptă pentru a convinge vreo țară din zonă să angajeze forțe”, a spus participantul la simpozion. Unele țări „ar scrie cu bucurie un cec, dar nu vor să trimită forță de muncă”.
”Toată lumea e cu capul în nori”
O prezentare organizată de Comandamentul Central al Armatei SUA – în a cărui arie de acoperire se află Orientul Mijlociu – arată că așa-numita Forță Internațională de Stabilizare generează multe îngrijorări. Politico a intrat în posesia mai multor documente prezentate la un simpozion din luna octombrie, organizat de Armata SUA.
Prezentarea a stabilit că este crucială constituirea rapidă a Forței Internaționale de Stabilizare, dar există provocări mari. Întrebările despre ISF țin de mandatul său legal, regulile sale de angajare, cum va fi alcătuită, unde va fi amplasată. Dar și cum va fi coordonată, deși un diapozitiv spune că ISF ar trebui să fie „coordonată de SUA”.
„Toată lumea plutește la 12.000 de metri și nimeni nu vorbește despre operațiuni sau tactici”, a spus unul dintre participanții la simpozion.
Fiecare întârziere este în favoarea Hamas
O prezentare de la acest eveniment făcută de Institutului Blair analizează imensa distrugere de după război. Se întreabă cât de repede ar putea avea loc o tranziție și în ce măsură Hamas, care a preluat controlul în Gaza în 2007, va coopera pentru dezarmare. Se menționează că „Hamas își reafirmă autoritatea și umple vidul de securitate prin aplicarea coercitivă a legii și prin activități de poliție”.
Forțele de Apărare ale Israelului controlează 53% din Gaza, iar 95% din populația Gazei se află în cele 47% pe care Israelul nu le controlează. Hamas a redistribuit 7.000 membri în aceste zone. Doar 600 de camioane de ajutoare pe zi ajung în prezent în zonă și mai există „blocaje majore” pentru a distribui cantitatea necesară.
Un alt document la care Politico a avut acces susține că „Hamas câștigă timp pentru o eventuală preluare a controlului în Gaza. Fiecare întârziere funcționează în favoarea lor”. Se spune că militanții vor folosi tactici variind de la promovarea propagandei până la ascunderea în spatele atacurilor prin intermediari pentru a recâștiga puterea, mizând pe faptul că inițiativele internaționale vor „scădea”.
