La capitolul „Managementul cazurilor de violență” pe site-ul Ministerului Educației se regăsește obligația sesizării autorităților: „dacă e martorul unei fapte de violență, personalul școlii are obligația să elimine riscurile, să apeleze numărul unic de urgenţă 112”. Aceasta este limita superioară a răspunderii cadrelor didactice martore la infracțiuni, amenințări și alte fapte care, potrivit procurorilor, au precedat această crimă.
Ce spune ministrul interimar al Educației, premierul Ilie Bolojan, despre cazul crimei din Timiș în contextul în care 200 de persoane au cerut dreptate chiar în fața casei în care bunicii unuia dintre minorii acuzați își adăposteau nepotul?
Până la momentul acesta premierul a transmis condoleanțe familiilor victimelor accidentului din Timiș, suporterilor echipei grecești, care au murit într-un accident, din cauza șoferului care consumase un cocktail de droguri impresionant, fără nici o legătură cu crima din Timiș.
Citește și: Bolojan sparge viesparul din educație: taie numărul de „studenți fantomă”
Între timp, specialiștii în domeniul juridic s-au exprimat în spațiul public subliniind măsurile pe care le-au luat recent pentru a găsi o cale de mijloc, pentru a umple clivajul legislativ dintre autoritatea acordată cadrelor didactice de Ministerul Educației și cea acordată autorităților de Ministerul Justiției. Concluzia este aceeași, nu există cale de mijloc pentru un astfel de caz.
Deputata Oana Murariu (USR) a organizat la finele anului trecut o dezbatere pe tema răspunderii penale a minorilor. Concluzia: nu legea este problema, explică pentru Cotidianul.ro inițiatoarea dezbaterii.
„Concluzia unanimă a unei dezbateri cu specialiști în domeniu pe care am organizat-o recent a fost că limita de vârstă pentru atragerea răspunderii penale nu trebuie nici scăzută, nici crescută. Cu limita de 14 ani, România se încadrează, de altfel, în linie cu majoritatea statelor UE.
Asta nu înseamnă că minorii sub 14 ani nu suportă nicio consecință. Așa cum s-a subliniat și în concluziile dezbaterii, ei fac obiectul unor măsuri de supraveghere specială luate de Asistența Socială și Protecția Copilului.
De altfel, aceasta este principala diferență față de tratamentul minorilor cu vârsta între 14 și 18 ani, în cazul acestora intervenția făcându-se prin intermediul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Nici ei nu pot fi condamnați la măsuri privative de libertate, ci primesc măsuri educative. De aceea coborârea limitei de vârstă nici nu ar produce un impact pozitiv.”, spune Oana Murariu.
„Indiferent dacă copilul e criminal sau nu, măsurile de protecție se acordă gradual”
De altfel, în cazul celui de-al treilea minor, de doar 13 ani, implicat în cazul Cenei, DGASPC a luat măsura plasării într-un centru specializat. Monica Trușcă, directorul DGASPC, a explicat pașii pe care îi urmează în cazul monitorului implicat în crima de la Cenei.
„Această instituție, în baza legislației care există pe legea 272 de protecție a copilului, indiferent dacă copilul e criminal sau nu, măsurile de protecție se acordă gradual. Există legislația națională, internațională care se poate întoarce împotriva tuturor. Și motivul pentru care s-a acordat această măsură, în care el se află acum, este prevederea legislativă firească pentru orice minor care e sub 14 ani în situația aceasta. Următorii pași pot fi plasamentul în familia extinsă, dacă sunt îndeplinite condiții, sau plasamentul într-un serviciu specializat, sau de urgență, sau de alt tip”, a spus Monica Trușcă pentru radiotimisoara.ro
De ce nu este sistemul pregătit pentru astfel de cazuri?
Oana Murariu explică efectele unei măsuri drastice la nivelul ministerului Justiției sau a schimbării pragului pentru răspunderea penală.
„Așa cum s-a punctat în concluziile dezbaterii, prin faptul că astfel ar avea și ei dosar penal, i-am transforma în infractori și reeducarea și integrarea lor în societate mai târziu ar fi și mai dificilă. Studiile arată că 25% dintre recidiviști au fost condamnați penal în timpul minorității, ceea ce înseamnă că dacă un copil se simte infractor, va comite infracțiuni tot restul vieții. Important e mai degrabă să ne uităm spre eficiența măsurilor care se aplică în prezent acestor minori și sa vedem cum putem îmbunătăți modul în care ei vor evolua pe viitor.”, spune deputata.
Radu Marinescu acuză lipsa unei strategii naționale și declară că situația poate fi soluționată tot la nivelul Ministerului Justiției prin formarea unui grup de lucru compus din specialiști.
„Vom lucra săptămânal, vom colabora cu toate entitățile relevante. Dorim să avem un feedback puternic din partea magistraturii, a parchetelor, specialiștilor în criminalistică și, bineînțeles, în medicină legală, psihiatrie, societate civilă, evident, avocați. În cel mai rapid timp posibil să avem o concluzie care să fie foarte bine fundamentată și să ne ofere pârghiile legale necesare pentru ca, cel puțin pe coordonata penală, să putem interveni în astfel de situații.”, a declarat ministrul Radu Marinescu pentru digi24.
Care este parcursul unui astfel de caz în acest moment? Victima și agresorul în aceeași instituție
Membru activ al societății civile, fostul judecător, Cristi Danileț, punctează într-un articol paradoxul aplicării legii privind răspunderea penală a copiilor care nu au împlinit încă 14 ani. În România copiii care au împlinit 14 ani pot fi anchetați și sancționați prin măsuri educative dacă sunt găsiți vinovați, în funcție de gravitatea faptei, de la stagiul de formare civică până la internare în centre specializate. Copiii sub 14 ani nu răspund penal indiferent de gravitatea faptei, dar statul poate dispune măsuri de protecție specială (supraveghere, consiliere, plasament) prin DGASPC și Comisia pentru Protecția Copilului sau instanță. În realitate, România are foarte puține centre specializate pentru delincvenți minori, iar în multe județe aceștia sunt găzduiți împreună cu copiii protejați de stat, ceea ce ridică probleme de protecție și reintegrare. Măsurile urmăresc responsabilizarea și reintegrarea socială a copilului, nu pedepsirea penală în sens clasic.
„În România nu există centre dedicate minorilor delincvenți decât în trei județe: un centru rezidențial în Brașov și două centre de zi în Brăila și Dâmbovița. În restul județelor copiii făptuitori sunt găzduiți în centre împreună cu copiii victimă”, spune Cristi Danileț pe blogul său.
cum am vazut in filmele americane are si institutii de reeducare, Romania o tara luata de valul ”modernitatii” al libertatii prost inteleasa lasa liberi delicventii minori pe motiv ca nu au discernamant…oare? cand planuiesti o tragedie chiar esti fara discernamant?