Banca Naţională a României a redus miercuri, 6 mai, rata de dobândă de politică monetară la minimul istoric de 1,75%, dând în acest fel un nou semnal de reducere a ratei de dobândă pentru creditele în lei. Este a şaptea reducere de 0,25% pe care Banca Centrală o face din august 2014 încoace, ultima fiind la finele lunii martie. O altă măsură luată de BNR se refere la îngustarea coridorului de variaţie în jurul ratei de dobândă de politică monetară de la 1,75% la 1,50%. Asta înseamnă că dobânda penalizatoare la care băncile se împrumută de la BNR în cazul în care au nevoie urgentă de cash a coborât de la 3,5% pe an la 3,25% pe an. Acesta este un semnal dat de BNR băncilor comerciale să împrumute statul în condiţiile în care bugetul va avea o foame mare de bani după ce va scădea TVA, mai întâi la alimente, de 1 iunie, şi apoi la 20% de la 1 ianuarie 2016. Totodată, BNR a decis reducerea rezervelor minime obligatorii în lei, de la 10% pe an la 8% pe an, ceea ce înseamnă bani mai mulţi rămaşi în posesia băncilor, de ordinul miliardelor de lei.
Măsura luată azi de BNR urmăreşte aruncarea unor bani pe piaţă pentru a ţine în frâu inflaţia de 0,8% şi pentru a preveni alunecarea preţurilor până la apariţia deflaţiei, fenomen mult mai periculos, care generează lipsă de investiţii, scădere de locuri de muncă etc. Dar principala acţiune a BNR vizează sprijinirea relaxării fiscale gândită de Guvern. În prognoza făcută de Comisia Europană se arată că reducerea TVA ar putea conduce la creşterea deficitului bugetar până la 3,5% în 2016, faţă de 1,85% cât este azi. Prin reducerea dobânzii de politică monetară, BNR încurajează reducerea dobânzilor la credite, în condiţiile unei scăderi continue a creditării în România şi ale reducerii dobânzilor la depozite. În februarie 2015, de exemplu, creditul neguvernamental (cel acordat populaţiei şi companiilor) a ajuns la 210,22 miliarde de lei, cu 3,7% mai scăzut ca în perioada similară a anului trecut.
Astfel, băncile rămân în acest moment cu un surplus de aproape 3 miliarde de lei, bani care vor merge în principal către finanţarea statului.
