În Rusia, companiile private fac jocurile preşedintelui Vladimir Putin. Cu un deceniu în urmă, şeful de la Kremlin l-a închis pe Mihail Hodorkovski şi i-a confiscat compania petrolieră Yukos. Anul trecut l-a forţat pe miliardarul Vladimir Evtuşenkov să predea OAO Bashneft. Acum, ochii lui Putin stau aţintiţi asupra comorii OAO Surgutneftgas, firma în spatele căreia stă „pustinicul Siberiei”, Vladimir Bogdanov.
Lovit de criza economică globală şi de sancţiunile impuse Rusiei de către Occident, ţarul Putin se uită la Surgut ca la o mană cerească, un tezaur încă neatins şi care poate salva Rusia. Producătorul de petrol din Siberia se află de 30 de ani sub controlul lui Bogdanov, un magnat care a adunat de pe urma companiei aproape 34 miliarde de dolari, conform calculelor Bloomberg. Soarta lui Bogdanov este pecetluită: ori pune compania la dispoziţia lui Putin, ori împărătăşeşte soarta lui Hodorkovski şi Evtuşenkov, ambii ajunşi după gratii. „Investitorii se tem că acţionarii Surgut nu vor mai putea folosi banii după cum vor sau că nu vor mai beneficia niciodată de aceşti bani”, crede Alexander Branis, consilier la Prosperity Capital Management Ltd, un fond de investiţii din Moscova, cu acţiuni la Surgut.
Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a refuzat să comenteze despre soarta Surgut pe motiv că e o „companie privată”. Nici Bogdanov nu a dorit să declare ceva.
Care este concret planul imediat al lui Putin pentru Surgut? Un oficial guvernamental care a dorit să îşi păstreze anonimatul a spus că va fi împins în faţă Igor Sechin, directorul Rosneft, un foarte bun apropiat al lui Putin. Rosneft, companie de stat care se scaldă în acest moment în datorii de ordinul miliardelor, urmează să facă o licitaţie pentru vânzarea unui pachet de 19,5% din acţiuni. Acestea ar urma să fie plătite de Surgut şi în felul acesta Rosneft va reuşi să scape de datoria de 23,5 miliarde de dolari. O astfel de afacere va revitaliza întreaga industrie energetică rusă.
Vladimir Bogdanov, 63 de ani, face tot ce spune Putin pentru că acţiunile sale sunt potrivite pentru Rusia. În plus va utiliza resursele financiare ale Surgut, pe care o numeşte „societatea poporului”, pentru orice solicitare a preşedintelui, spune Alexandrer Reazanov, fost şef adjunct al gigantului Gazprom. „El ştie că nu poate folosi personal banii. Mi-a spus în urmă cu mai mulţi ani că el poate avea doar dobânda, care ar putea fi de un miliard de dolari pe an. E destul de mulţumit”, spune Reazanov. Anul trecut, Surgut a plătit dividende de 10 miliarde de dolari.
Cea mai mare parte a banilor Surgut se află în depozite pe termen lung la cele mai mari trei bănci de stat, OAO Sberbank, VTB Group şi OAO Gazprombank. Sberbank deţine aproximativ 14 miliarde dolari, VTB despre 7 miliarde şi Gazprombank aproximativ 3 miliarde dolari. Restul, reprezentând mai mult de jumătate din depozite, se află la subsidiara locală a Unicredit.
Putin şi Sechin îl cunosc pe Bogdanov de la începutul anilor ’90, atunci când au fost în biroul primarului din Sankt Petersburg şi când Surgut exporta produse de la o rafinărie din apropiere printr-o companie condusă de viitorul miliardar Ghenadi Timchenko. Când Putin a candidat la funcţia de preşedinte, în 2000, Bogdanov a contribuit serios la fondul de campanie.
Poreclit de asociaţi şi de către mass-media “pustnicul siberian” pe motiv că rar părăseşte oraşul său natal din Surgut, unde îi place să meargă la muncă şi să îşi petreacă vacanţele în grădina mamei sale, Bogdanov controlează al patrulea producător de petrol din Rusia. „E mult mai bun ca angajat decât ca co-proprietar”, susţine Reazanov. În acest moment nici Surgut şi nici guvernul nu spun cine stă în spatele acţionarilor anonimi care controlează 70% din companie. Printre investitori se află şi cel mai mare fond suveran din lume, cel din Norvegia, care are 0,65% din Surgut. Norvegienii nu vor să comenteze tranzacţia Rosneft-Surgut.
Stilul antreprenorial al lui Bogdanov este foarte intransigent. Conduce compania cu mână de fier, nu se împrumută mai niciodată, ţine investiţiile de capital la nivel minim şi evită achiziţiile. Unica lui tranzacţie majoră a fost în 2009, atunci când Surgut a cumpărat 21% din cea mai mare rafinărie din Ungaria, deţinută de Mol Nyrt. Budapesta a considerat că Bogdanov urmăreşte o preluare ostilă şi a răscumpărat partea rusă cu 2,1 miliarde de dolari. Surgut a ieşit din afacere cu un profit de 500 de milioane de euro.
„Nu ai nevoie de prea mult creier pentru a cheltui banii”, a declarat Bogdanov, la un eveniment în 2002, când ieşit în faţa presei, eveniment rar. Atunci, depozitul Surgut număra 4 miliarde de dolari iar reporterii au vrut să afle ce va face cu banii. „Aşteptăm şi vedem. Totul se face inteligent”, a spus Bogdanov.
Pustnicul Siberiei a ajuns la Surgutneftgas la mijlocul anilor ’90, când Boris Elţîn a vândut perlele industriale ale Rusiei. Bogdanov a ajuns să controleze Surgut prin intermediul mai multor salariaţi şi persoane juridice din Surgut. Un american, William Browder, a ajuns la un moment dat acţionarul străin cu cel mai mare pachet de acţiuni la Surgut. Acesta a dorit să intre în miezul acţionariatului companiei vrând să dea în vileag încrengătura creată de Bogdanov. El a dat în judecată Surgut argumentând că managementul controla ilegal 62% din voturile din Consiliul de Administraţie. Cazul a fost respins de instanţă iar lui Bowder nu i s-a mai dat viză de intrare în Rusia, pe considerentul că reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale. „Surgut este una dintre cele mai mari companii petroliere din lume şi este complet netransparentă. De ce nu ştie nimeni cine deţine această companie?”, s-a întrebat Bowder.
