O conferinţă internaţională pe teme de diplomaţie culturală s-a desfășurat la București între 20-21 noiembrie, la Palatul Parlamentului, în organizarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului, condus de fostul preşedinte Emil Constantinescu. Evenimentul s-a desfășurat în parteneriat cu Parlamentul României, Universitatea din Bucureşti şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. La sesiunea în plen au fost abordate probleme precum dificultăţile gestionării conflictelor naţionale, religioase şi interetnice în tranziţia spre democraţie a fostelor state comuniste din Europa de Est.
”Când Diplomaţia Culturală a lansat ideea unui nou tip de relaţii între state şi naţiuni bazate pe înţelegerea celuilalt în locul celor bazate pe presiuni militare sau economice, m-am gândit care ar putea fi laboratorul în care această nouă abordare ar putea fi experimentată. Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat. Mi se pare evident că acest tip de relaţii care oferă o şansă păcii în lumea globalizată poate găsi o sursă de inspiraţie în vechea lume a Levantului. Aceasta nu numai pentru că Levantul este de peste milenii leagănul diplomaţiei culturale, care s-a şi născut aici, dar şi pentru că civilizaţiile egipteană, iudaică, asiriană, babiloniană, feniciană, califatele arabe, imperiile Roman, Bizantin şi Otoman au creat, fiecare într-un fel propriu, un spaţiu extins de schimburi – de la mărfuri la idei – şi de dialog cultural. Balcanii şi zona de sud-est a Europei au fost timp îndelungat în contact cu zona Africii de Nord şi Orientul Apropiat şi oamenii din această zonă au o experienţă vastă în dialogul intercultural.
De ce este nevoie de diplomaţie culturală? Acest concept pe care Institutul de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului îşi propune să îl promoveze. Răspunsul este pentru că lumea se schimbă. Şi dacă lumea se schimbă, şi politica, în sensul ei înalt de slujire a intereselor comunităţii trebuie să se schimbe. Ilustrul strateg german Clausewitz considera că războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace. Eu cred că şi pacea poate fi un rezultat al politicii, cu alte mijloace. Unul dintre acestea este diplomaţia culturală – care fără să-şi propună să înlăture diplomaţia tradiţională a dialogului între părţi cu interese diferite, susţinute prin diferite tipuri de presiuni şi ameninţare cu forţa – să-l poată completa cu un element nou: dialogul bazat pe înţelegerea celuilalt şi, într-un sens mai larg, o înţelegere mai bună a lumii în care trăim.
Pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor post-conflict structurile politice ar trebui completate cu structuri ale societăţii civile dedicate problemelor securităţii mondiale. Numai astfel un proces de consolidare a respectului pentru om, democraţie şi securitate comună poate dobândi profunzimea pe care doar voinţa comună a popoarelor o poate garanta. Politica internaţională, ca şi diplomaţia clasică, a fost construită pe raporturi de putere şi de forţă şi multă vreme va continua să fie aşa. Conceptul „soft power” este departe de a fi funcţional. Diplomaţia culturală este abia la început. Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu pledez pentru înlocuirea diplomaţiei clasice cu cea culturală. Ar însemna să susţin o utopie periculoasă. Pledez însă pentru asocierea lor. Şi sper că această conferinţă pe care o deschidem astăzi va aduce o viziune nouă care pleacă de la fundamentele religioase ale conştiinţei noastre şi de aceea am invitat la această conferinţă şi lideri religioşi. Trebuie să ne reamintim că în cărţile fundamentale ale celor trei mari religii monoteiste care s-au născut în spaţiul Levantului: Tora, Noul Testament şi Coranul, se vorbeşte despre pace şi înţelegere între oameni, nu se vorbeşte despre război”, specifica în discursul său fostul președinte Emil Constantinescu.
Institutele de studii avansate sunt investiții în viitor. Fie că sunt subvenționate de stat, fie că sunt finanțate din surse independente, fie că au surse mixte de finanțare, toate și-au conservat independența și toate pornesc de la aceeași imagine fondatoare: Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, înființat în anul 1930, una dintre puținele instituții din lume în care cunoașterea reprezintă un scop în sine. Credința fondatorului Abraham Flexner era aceea că cercetarea, fundament al înțelegerii lumii și umanității, are nevoie de un mediu special, care să permită cultivarea ideilor și să încurajeze interacțiunile personale intense. Mediul special oferit de Princeton Institute for Advanced Study s-a dovedit benefic pentru un număr impresionant de cercetători, câștigători de Premii Nobel în fizică, chimie, medicină, economie. Printre ei, Albert Einstein și Niels Bohr. Modelul impus la Princeton de o națiune tânără și curajoasă, multiplicat mai întâi în California (Stanford University), Carolina de Nord (Duke University, North Carolina State University), Massachusetts (Radcliffe Institute for Advanced Study, Cambridge) a fost adoptat, rând pe rând, de națiunile cu existențe milenare care nu și-au pierdut îndrăzneala de a fi vizionare. Netherlands Institute for Advanced Study, spre exemplu, a fost înființat la Wassenaar, în 1970. Israel Institute for Advanced Studies a fost înființat la Ierusalim în anul 1975. Berlin Institute for Advanced Study a fost înființat în Grunewald în 1981. Swedish Collegium for Advanced Study a fost înființat la Uppsala în 1985. Înființată mai recent, rețeaua franceză a institutelor de studii avansate – Paris, Lyon, Nantes, Marsilia – este considerată de utilitate publică și obiectivul său declarat este acela de a conferi științelor umaniste din Franța o vizibilitate sporită la nivel internațional.
De ce n-ar îndrăzni și România să se înscrie în acest concern al națiunilor vizionare, atâta vreme cât oamenii sunt una dintre cele mai bogate resurse pe care le are și mii de tineri români îmbogățesc intelectual țările adoptive? Prilejul s-a ivit când Emil Constantinescu, membru al Comitetului de conducere al Academiei Mondiale de Artă și Știință (WAAS), for academic internaţional fondat cu 70 de ani în urmă de Albert Einstein, Robert Oppenheimer, John Fleming și Yehudi Menuhin, și-a convins colegii să accepte înființarea unui Centru de Excelență la București.
A fost nevoie de câțiva ani, au fost multe obstacole de înlăturat, dar Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și-a început existența.
În sesiunea Comitetului de conducere al WAAS de la Ottawa, din 16 septembrie 2013, Board-ul a aprobat stabilirea în România, la Bucureşti, a unui centru de excelenţă WAAS, luând în considerare prestigiul şi capacitatea ştiinţifică a învăţământului superior şi al şcolii de cercetare româneşti. De asemenea, Board-ul a aprobat programul doctoral în diplomaţie culturală organizat de un network de universităţi europene sub patronajul WAAS. În octombrie 2013, participanţii la World University Consortium (WUC) au exprimat suportul lor pentru această decizie, apreciind că acest Centru îşi va putea aduce o contribuţie importantă la elaborarea unei noi paradigme pentru societatea globală a secolului XXI şi la proiectul Universităţii Mondiale, iniţiat cu 60 de ani în urmă de fondatorii WAAS, conform unei scrisori adresată de preşedintele WAAS, Ivo Slaus, ministrului Educaţiei Naţionale din România.
Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a aprobat înfiinţarea acestui centru, iniţial la Universitatea din Bucureşti şi în subordinea MENCŞ şi ulterior a agreat propunerea preşedintelui Constantinescu ca acest centru să fie plasat în subordinea Senatului Parlamentului României, ca o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, ceea ce poate duce la sporirea prestigiului Senatului în lumea academică românească şi internaţională şi în planul relaţiilor interparlamentare.
Spaţiul geografic, istoric şi cultural al Levantului – aria situată pe malurile Mediteranei Orientale şi ale Mării Negre, în Orientul Apropiat, Caucaz şi Balcani – este un spaţiu fără egal în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al Eurasiei, locul de origine al celor mai multe inovaţii culturale, încă de la începutul a ceea ce s-a numit «revoluţia neolitică». Este spaţiul de origine al marilor religii abrahamice, dar şi al ştiinţelor şi artelor; este spaţiul istoric care a inventat politicul şi corolarul acestuia – democraţia, cum a inventat şi marile civilizaţii asiriană, babiloniană, egipteană, bizantină, greacă şi otomană. Interesul istoric al studierii acestui spaţiu unic în trecut este întregit de interesul geopolitic al acestuia în prezent şi în viitorul imediat, căci de acest spaţiu depinde în mare măsură azi pacea lumii şi perspectiva unui viitor paşnic şi creativ. România are prin excelenţă vocaţia acestei iniţiative, fiind o civilizaţie situată la hotarul dintre Levant şi Europa, cu o tradiţională practică a negocierii punctelor de contact între cele două mari arii culturale, dar fără un trecut de asuprire sau conflict care să-i împovăreze misiunea.
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului la Bucureşti, modelat după cele mai bune practici ale institutelor cunoscute, și-a propus să devină unul din forurile mondiale de excelenţă care determină direcţiile ştiinţifice şi priorităţile unor domenii şi care poate stabili o reţea de contacte şi colaborări dintre cercetătorii români şi cei din alte institute de studii avansate din lume, contribuind la o mai mare vizibilitate a cercetării ştiinţifice româneşti. Concepută ca un dialog pluriform între cercetarea istorică şi prezent, ca o formă de diplomaţie culturală multilaterală, activitatea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului se poate dezvolta în colaborare cu forurile academice – World Academy of Art & Science, Academia Română şi institutele de profil, marile universităţi din întregul spaţiu al Levantului – dar şi cu centrele de reflecţie, think-tank-urile specializate, cu diplomaţii şi decidenţii din diferitele ţări ale regiunii, cu UNESCO şi World Monument Fund, promovând dialogul cultural şi interconfesional, reuniunile pe teme de interes regional, măsurile de protecţie a patrimoniul natural şi cultural atât de bogat al Levantului. Activitatea de cercetare ştiinţifică se va desfăşura în cadrul departamentelor: Istoria culturilor și civilizației Levantului, Conservarea patrimoniului natural și cultural al Levantului, Diplomația culturală în spațiul Levantului.
La inaugurarea Institutului, care este un centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință (WAAS), au participat Heitor Gurgulino de Souza (Brazilia), președintele WAAS, Garry Jacobs (SUA), CEO și chairman WAAS, Ivo Šlaus (Croația), președinte de onoare WAAS, Alberto Zucconi (Italia), co-chairman WAAS, Stjepan Mesici, președintele Croației 2000-2010, Shoshana Bekerman (SUA), directoarea Coaliției Interparlamentare pentru Etică Globală (IPCGE), ambasadori, reprezentanți ai elitei academice din Bulgaria, Serbia, Turcia, Croația și România.
„Inițiativa Levant pentru pace globală”, lansată în 2011 de Emil Constantinescu, președinte al Academiei de Diplomație Culturală din Berlin, în parteneriat cu IPCGE (Coaliția Interparlamentară pentru Etică Globală), este unul dintre programele de anvergură pe care Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și-a propus să le dezvolte în următorii ani, iar la această reuniune au fost abordate tematici definitorii.
Sesiunea inaugurală a conferinței internaționale „Iniţiativa Levant pentru pace globală. Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă” a fost dedicată dezbaterilor legate de dificultăţile gestionării conflictelor naţionale, religioase şi interetnice în tranziţia spre democraţie, iar sesiunile de tip panel au abordat teme specifice: „Levantul, leagănul religiilor, culturii, științei și democrației”, „Protejarea și conservarea patrimoniului natural și cultural în regiunea Levantului”, „Diplomația culturală. Tradiții și perspective în spațiul Levantului”. O sesiune specială a fost organizată pentru analiza dimensiunii culturale a unui proiect global de importanță majoră pentru secolul XXI: “Renaşterea Drumului Mătăsii: Levantul – punte între civilizaţia Asiei şi civilizaţia occidentală”.
Proiectul unui nou tip de relaţii între state şi naţiuni bazate pe înţelegerea celuilalt în locul celor bazate pe presiuni militare sau economice poate găsi o sursă de inspiraţie în vechea lume a Levantului. Civilizaţiile egipteană, iudaică, asiriană, babiloniană, feniciană, califatele arabe, imperiile roman, bizantin şi otoman au creat, fiecare într-un fel propriu, un spaţiu extins de schimburi, de la mărfuri la idei, şi de dialog cultural. La rândul lor, Balcanii şi zona de sud-est a Europei au fost timp îndelungat în contact cu zona Africii de Nord şi Orientul Apropiat şi oamenii din această zonă au o experienţă vastă în dialogul intercultural. Zona de Est a Mediteranei a fascinat Occidentul european în renaştere, în perioada romantismului până în modernitate, şi admiraţia pentru Levant a unor mari scriitori, artişti, muzicieni a dat naştere unor viziuni prodigioase şi unor opere literare, artistice şi muzicale impresionante. Legăturile culturale dintre ţările din Balcani, Orientul Mijlociu şi Nordul Africii au continuat şi în a doua jumătate a secolului XX, chiar în perioada Războiului Rece şi a regimurilor de dictatură, prin formarea unor elite intelectuale educate în universităţile din Sud-Estul Europei şi prin schimburi culturale reciproce.
Reluarea acestor legături este o bună ocazie ca diversitatea tradiţiilor noastre împărtăşite să se opună tendinţelor de uniformizare ale globalizării copleşite de presiunea profitului propunând un mod de viaţă mai apropiat de aspiraţiile fiinţei umane. Dacă globalizarea nu poate fi evitată, atunci ea poate fi modelată. Multiculturalismul se cere promovat şi trăit în respect pentru diversitate, pentru pluralismul tradiţiilor identitare, pentru drepturile omului şi libertatea conştiinţei fiecăruia. Dacă în spaţiul Levantului se va realiza un proiect politic vizionar adaptat marilor provocări ale prezentului, el va contribui la o nouă identitate a acestei zone în concernul european şi mondial.
România de azi poate oferi o nouă perspectivă procesului de redescoperire a axei mediteraneene a Europei și dialogului multicultural și multilateral dintre Occident și Levant. România a moștenit un număr semnificativ de interlocutori în statele și comunitățile în care azi există atâtea disensiuni, dar care ar putea mâine să înceapă un dialog.
Societatea modernă şi postmodernă a secolului 20 a promovat drepturi egale şi libertăţi rasiale şi etnice, drepturi şi şanse egale pentru femei, respectarea celor care vor să fie diferiţi. Dar toate acestea au divizat societatea riscând chiar o atomizare a ei. Găsirea unui ideal comun peren care să depăşească solidarizarea conjuncturală împotriva a ceva este un ţel dificil. Un astfel de ideal ar putea fi Pacea. Nu o pace impusă sub presiunea fricii, ci o pace izvorâtă din adâncul conştiinţei a milioane de oameni. Ceea ce poate aduce tezaurul filosofic, literar, artistic milenar al Levantului în această revoluţie spirituală este o profundă cunoaştere a fiinţei umane măcinate de milenii în lupta dintre tendinţa de a folosi puterea pentru a-i asupri pe ceilalţi în folosul propriu şi aspiraţia iubirii aproapelui. Putem transforma această vastă Pedagogie a suferinţei într-o Pedagogie a reconcilierii.
”În urmă cu peste douăzeci și opt de ani, în Estul Europei, milioane de oameni, cu mâinile goale, au fost gata să lupte şi să moară pentru libertate şi democraţie făcând să se prăbuşească cea mai mare maşinărie de război din istoria omenirii. Într-un mileniu nou, putem redescoperi credinţa. Nu pentru a o folosi, ca într-o lungă istorie a omenirii, împotriva altora, ci pentru a înţelege menirea noastră pe Pământ. Pacea este numele lui Dumnezeu, fie că suntem creştini, musulmani, iudei sau credincioşi ai religiilor asiatice. Numai aroganţa omului l-a făcut pe acesta să uite mesajul Domnului, indiferent de numele pe care i-l dăm în limba sau credinţa noastră.
Dacă în spaţiul Levantului, leagănul marilor religii monoteiste, se va realiza un proiect politic vizionar adaptat marilor provocări ale prezentului, el va contribui nu numai la o nouă identitate a acestei zone, dar şi la crearea unui alt concept asupra lumii viitorului pus sub semnul unui nou umanism.”
Ivo Slaus, Președinte al Academiei Mondiale de Artă și Știință, afirma: ”Există un concept – așa cum există și precauție informatională sau emoțională – de protecție culturală care ne conferă o măsură a cât de repede putem face uz de fundamentul nostru cultural în interacțiunea cu alte culturi întru crearea unei lumi globalizate și în încercarea de soluționare a problemelor existente.”
Cultura păcii se bazează pe un nou tip de relaţii între state, dar mai ales pe relaţiile dintre oameni care împărtăşesc valori comune, născute cu mult înaintea actualelor state-naţiuni. Este un bun moment pentru diplomaţia culturală şi pentru a ne aminti de moştenirea pe care vechiul Levant ne-a lăsat-o.
Interesant este ce afirma profesorul Emil Constantinescu: ”Este adevărat că politica internaţională, ca şi diplomaţia clasică, a fost construită pe raporturi de putere şi de forţă şi multă vreme va continua să fie aşa. Conceptul soft power este încă departe de a fi funcţional, iar diplomaţia culturală este abia la început. Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu pledez pentru înlocuirea diplomaţiei clasice cu cea culturală. Ar însemna să susţin o utopie periculoasă. Pledez însă pentru asocierea lor. Cu experienţa pe care am câştigat-o ca om de ştiinţă, om de cultură şi om de stat, pot spune că diplomaţia culturală se află în acelaşi raport cu diplomaţia clasică în care se află geometria neeuclidiană faţă de geometria euclidiană, fizica relativistă faţă de fizica newtoniană, principiul terţului inclus faţă de principiul terţului exclus al logicii aristotelice, modernismul şi postmodernismul faţă de clasicism şi neoclasicism în literatură, muzică şi artă. Adică deschide un alt câmp de înţelegere a unor fenomene aflate sub semnul incertitudinii fără a-l nega pe cel construit pe baza realităţilor cunoscute anterior.”
La actuala sesiune Levant pentru pace globală. Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă au participat: Călin Popescu Tăriceanu, Președintele Senatului, Prof. univ. dr. Heitor Gurgulino de Souza, Preşedintele Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, Garry Jacobs, CEO şi Chairman al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, Prof. univ. dr. Remus Pricopie, Rectorul SNSPA, Prof. univ. dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universităţii din Bucureşti, Stjepan Mesic, fost Preşedinte al Croaţiei 2000, Petru Lucinschi, fost Preşedinte al Republicii Moldova 1997 (care, din păcate, nu a putut fi prezent fiind internat în spital; discursul său a fost citit de dl președinte Emil Constantinescu), Prof. univ. dr.Ivo Slaus, Preşedinte de onoare al Academiei Mondiale de Artă şi
Ştiinţă, ambasador Mihail Dobre , Acad. dr. Răzvan Theodorescu, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual al Academiei Române, Dr. Akkan Suver, Președintele Fundației Marmara Group, Istanbul, Prof. univ. dr. Adrian Lemeni, Directorul Centrului de Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință, Universitatea din București, Prof. univ. dr. Luiza Spiru, Prof. univ. dr. Daniel Barbu, Dr. Cătălin Ştefan Popa, de la Universitatea Göttingen, Dr. Silviu Anghel, de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Bucureşti, Dr. Aleksandra Maran, Muzeul de Istorie Naturală, Belgrad, Prof. univ. dr. Dan Grigorescu, expert UNESCO pentru evaluarea geoparcurilor globale, Dr. Aurel Vainer, preşedintele Comunităţii Federaţiilor Evreieşti din România, Arh. Cătălina Bulborea, Ordinul Arhitecţilor din România, Bucureşti, Dan Petre, Director general al Institutului Diplomatic Român, Prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, Directorul Centrului de Studii și Dialog Religios și Intercultural, Universitatea din București, Dr. Wafik Moustafa, Fondator al British Arab Network, Dr. Alberto Zucconi, co-chair al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, Prof. univ. dr. Adrian Curaj, membru al Consiliului Ştiinţific ISACCL…
La finalul conferinței, participanții au adoptat “Declarația de la București: Pace durabilă prin cultură și educație”. Exprimându-și îngrijorarea profundă cu privire la extinderea conflictelor și răspândirea terorismului bazat pe interpretări greșite ale ideologiilor religioase, care au declanșat unul dintre cele mai mari valuri de migrație din istoria omenirii, foștii șefi de stat, liderii religioși, profesorii, cercetătorii și studenții reuniți la inaugurarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului cer guvernelor, organizațiilor internaționale și tuturor părților interesate relevante să actualizeze și să consolideze instrumentele și strategiile diplomației culturale din regiunea Levant.
Concluzionând, profesorul Emil Constantinescu specifica: ”Redescoperirea Levantului, leagănul religiilor abrahamice, al culturii, ştiinţei, artei, democraţiei şi, nu în ultimul rând, al diplomaţiei culturale, poate face din dialogul cultural un modus vivendi în lumea globalizată. Adoptarea Declaraţiei de la Bucureşti Pace durabilă prin cultură şi educaţie poate fi un prim pas spre angajarea mediului academic, liderilor religioşi şi a Parlamentelor în construirea unei culturi a păcii.”
waas, wuc-clar, este mana lui soros! cine este presedintele levantului, adica cu cine ne certam?