Adriana Vitan Balint a subliniat că experiența diasporei i-a acutizat profund sentimentul de dor și teama de pierdere a identității naționale a copiilor săi.
„Când începeau românii să vorbească în aeroport, îmi dădeau lacrimile. I-aș fi luat pe toții în brațe! Puteau să fie de orice culoare, dar erau românii mei,” a povestit Adriana Balint. Jurnalista s-a remarcat în spațiul public pentru spiritul civic și implicarea în mai multe teme esențiale pentru societatea românească.
Înapoi acasă, indiferent cu ce preț
Decizia de a reveni acasă a apărut momentul în care fiicele sale gemene, crescute în Spania, au început să comunice între ele în limba spaniolă. „Mi s-au aprins un beculeț de alarmă și am zis că vor rămâne spanioloaice, clar. […] Se va pierde gena de român. Și de oltean. Și am zis: înapoi acasă, indiferent cu ce preț,” a afirmat Balint.
Întoarcerea, recunoaște ea, a venit cu un „preț destul de mare,” dat fiind lipsurile din țară. Un profund patriotism a fost însă esențial: „faptul că sunt pe același pământ în care sunt și bunicii mei și acolo mă voi duce și eu și acolo se vor duce și copiii mei […] Mulți au murit pentru țara asta și n-au zis că dau înapoi. Măcar atâta pot să fac și eu, să stau aici”.
Adriana Vitan Balint a accentuat responsabilitatea generațiilor actuale față de viitorul țării, întrebându-se retoric: „Ce le las? Ce am luat de la mama? Ce las copilului meu?”. Ea a subliniat importanța educației pentru a cultiva o generație conștientă și rezistentă la manipulare.
Mărturia ei oferă o perspectivă profundă asupra sacrificiilor și dilemelor identitare cu care se confruntă milioane de români din diaspora, o durere pe care, susține ea, „nu poate să o înțeleagă nimeni, decât dacă ajungi acolo și îți dai seama că durerea e mult mai mare din diaspora când te uiți către casă, decât de acasă când te uiți către diaspora.”
</div>