Republica Moldova schimbă din nou profilul premierului, dar păstrează aceeași speranță, că experiența din afaceri poate repara ceea ce politica a stricat. Propunerea PAS de a-l înainta pe investitorul Vasile Tofan la conducerea Guvernului vine după demisia surprinzătoare a lui Alexandru Munteanu și într-un moment în care instituțiile au nevoie nu doar de continuitate, ci și de credibilitate.
Alegerea transmite un mesaj ușor de înțeles. O țară cu economie fragilă, investiții insuficiente, depopulare și administrație greoaie caută un om obișnuit să măsoare rezultate, să atragă capital și să decidă rapid. Tofan vine dintr-un mediu în care performanța se vede în bilanțuri, iar greșelile costă. Tocmai această disciplină lipsește adesea statului.
Totuși, R. Moldova nu traversează numai o criză de eficiență. Demisia lui Munteanu, scandalul salariilor de la întreprinderile de stat și explicațiile incomplete oferite publicului au adâncit o criză de încredere. Cetățenii nu cer doar un manager mai bun, ci reguli egale, instituții curate și răspundere politică. Un premier provenit din afaceri poate aduce metode noi, dar nu primește automat legitimitate, răbdare socială sau sprijin pentru reforme dureroase. Transformarea nu poate fi realizată prin reflexe corporative și tăcere.
Un manager nu poate guverna fără politică
Vasile Tofan are atuuri evidente. A lucrat în investiții, tehnologie și guvernanță corporativă, cunoaște așteptările capitalului internațional și vorbește despre competitivitate fără formule decorative. Într-o administrație obișnuită să confunde planurile cu realizările, această cultură a execuției poate deveni un avantaj real. R. Moldova are nevoie de investiții, exporturi, infrastructură și locuri de muncă mai bine plătite, nu doar de noi strategii prezentate festiv.
Dar statul nu este o companie, iar cetățenii nu sunt acționari care pot fi convinși exclusiv prin randamente. O reformă administrativă poate fi necesară, însă ea afectează comunități, servicii și destine. Reducerea cheltuielilor poate disciplina bugetul, dar poate lovi exact în oamenii care au suportat deja inflația, crizele energetice și migrația. Privatizarea poate elimina pierderi, însă, fără reguli și transparență, poate reproduce vechile capturi sub o etichetă modernă.
Spectacolul drujbei
De aceea, ideile radicale promovate recent de Tofan trebuie evaluate prin efectele lor, nu admirate pentru severitate. R. Moldova nu are nevoie de o copie locală a unui lider străin și nici de spectacolul „drujbei”. Are nevoie de reforme explicate, etapizate și negociate onest. Curajul politic nu înseamnă numai să tai, ci și să alegi ce protejezi.
Mai există o lecție incomodă. Alexandru Munteanu provenea tot din lumea investițiilor, iar mandatul său s-a încheiat după numai opt luni. Așadar, biografia privată nu garantează rezistență politică. Un premier poate cunoaște piețele și totuși poate eșua în gestionarea partidului, Parlamentului, miniștrilor și presiunii publice. Guvernarea cere compromisuri legitime, comunicare permanentă și capacitatea de a transforma deciziile tehnice în acord social.
PAS nu trebuie să folosească un premier independent drept scut pentru propriile decizii. Partidul de guvernare deține majoritatea și trebuie să-și asume programul, costurile și eventualele eșecuri. Tofan, la rândul său, va trebui să spună clar cine decide, ce reforme sunt prioritare și unde trasează limitele puterii politice.
Miza poate reuși, dar numai dacă noul premier nu confundă viteza cu direcția. R. Moldova are nevoie de un manager competent, însă și de un lider care ascultă, explică și unește. Criza actuală nu este doar economică. Este o criză a încrederii, iar aceasta nu se repară prin Excel, ci prin adevăr, responsabilitate și rezultate împărțite echitabil.

Astea sunt rezultatele acțiunilor lui Soroș și a numirii unei trǎdǎtoare la comanda țǎrii: ruinǎ generalǎ. Cu energie de 3 ori mai scumpǎ, proeuropeanǎ, cu economie slabǎ și cu majoritatea celor în putere plecați din țarǎ, cu buletin de România acordat de Bǎșescu, Moldova e pe dric.