A murit actrița Cristina Deleanu. ”Sunt în stare de șoc!”

Doliu uriaș în lumea artistică. Actrița Cristina Deleanu, soția actorului Eugen Cristea, a murit. Anunțul trist a fost făcut de Marina Almășan.

”Doamne! Sunt în stare de șoc! Cel mai vechi și fidel colaborator al meu de la TVR, actorul Eugen Cristea, prieten de suflet cum puțini am, tocmai a primit cea mai cruntă veste: minunata sa soție, Cristina Deleanu, nu mai este!”, a scris, joi, realizatoarea de televiziune pe Facebook.

Ea a spus că Cristina Deleanu, care i-a fost bună prietenă, ”a fost un om de o rară delicatețe sufletească”.

”Mi-a fost la rându-mi bună prietenă, cei doi – familia lor frumoasă – făcând parte din ‘universul meu’, fiindu-mi alături în nenumărate întâmplări ale vieții, și personale, dar și publice. Dincolo de actriță talentată, Cristina a fost un om de o rară delicatețe sufletească, de o cultură desăvârșită și, mai mult decât atât, un ‘om al cetății’, frământat de tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Condeiul său strălucit mi-a furnizat, în nenumărate rânduri, pentru revista online pe care o conduc, analize de o rară profunzime ale lucrurilor strâmbe din această țară. Vocea Cristinei a tăcut astăzi pentru totdeauna. Familia pe care am admirat-o mereu pentru iubirea și respectul ce-i stăteau la bază, iată, s-a împărțit: jumătate a rămas pe Pământ, urmând să plângă jumătatea plecată spre Cer… Să-i fie liniște și frumos Cristinei acolo, în noua Lume spre care a pornit și să reușească dragul meu Eugen să treacă peste această cumplită despărțire. Sunt alături de tine, prieten drag!”, a mai spus Almășan.

Actrița Cristina Deleanu s-a născut la 22 decembrie 1940, la Ploiești.

Într-o carieră de peste 40 de ani, a interpretat numeroase roluri de teatru, teatru radiofonic, teatru de televiziune şi film.

După absolvirea liceului urmează studii teatrale la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa actorului și regizorului George Carabin. Încă din studenție, s-a făcut remarcată în spectacolele: ‘Nu puneți dragostea la încercare’ de Basilio Locatelli (1961), ‘Minciuna are picioare lungi’ de Eduardo Filippo (1961), ‘Discipolul diavolului’ de George Bernard Shaw (1962), ‘Oceanul’ de Alexandr Stein (1962), notează cimec.ro.

A absolvit studiile universitare în 1962 și este repartizată la Teatrul Național ‘Vasile Alecsandri’ din Iași, unde joacă până în 1967, într-o serie de spectacole, între care: ‘Înșir’te mărgărite’ de Victor Eftimiu (1962), ‘Grădina cu trandafiri’ de Andi Andrieș (1963), ‘O femeie cu bani’ de George Bernard Shaw (1964), ‘Idolul și Ion Anapoda’ de George Mihail Zamfirescu (1965), ‘Căruța cu paiațe’ de Mircea Ștefănescu (1966).

În ianuarie 1968 a jucat în spectacolul ‘Angelo, tiranul Padovei’ de Victor Hugo, pe scena Teatrului ‘I. D. Sârbu’ din Petroșani, apoi din martie 1968 până în toamna anului 1980, interpretează o serie de roluri la Teatrul ‘Tudor Vianu’ din Giurgiu.

În perioada 1981-2001, evoluează pe scena Teatrului Național ”I.L. Caragiale’ din București, în spectacolele: ‘Act venețian’ de Camil Petrescu (1982), ‘Titanic vals’ de Tudor Mușatescu (1983), ‘Între cinci și șapte’ de Natasa Tanska (1985), ‘Patrihoții’ de Vasile Alecsandri (1991), ‘Casa Bernardei Alba’ de Federico Garcia Lorca (1994), ‘Orfeu în infern’ de Tennessee Williams (1995), ‘Și toată pământeana ta risipă’ de Marin Sorescu (1997), ‘Călătorii cu mătușa mea’ de Graham Greene (1998), ‘Revelion la Terzo Mondo’ de Ovidiu Iuliu Moldovan (2003).

A colaborat cu Teatrul Național Radiofonic pentru spectacolele ‘Ceaiul nostru cel de toate zilele’, ‘Drumul lui Orfeu’, ‘Orfeu în Infern’, ‘Zadarnicele necazuri de iubire’.

În anii ’80, a jucat în piese de teatru de televiziune (ex. ‘La musica’, ‘Enigma din testament’ – ambele în regia Olimpiei Arghir ș.a.).

Începând tot din anii ’80, este distribuită în numeroase filme: ‘Destine romantice” (1981, regia Haralambie Boroș), ‘Acțiunea Zuzuc’ (1983, regia Gheorghe Naghi), ‘Ca-n filme’ (1983, regia Manole Marcus), ‘Scopul și mijloacele’ (1983, regia Dan Marcoci), ‘Un petic de cer’ (1983, regia Francisc Munteanu), ‘Eroii n-au vârstă/Fata din Strada Florilor’ (1984, regia Mihai Constantinescu, Dan Mironescu, serial TV), ‘Anotimpul iubirii’ (1985, regia Iulian Mihu), ‘Liceenii’ (1986, regia Nicolae Corjos), ‘Extemporal la dirigenție’ (1987, regia Nicolae Corjos), ‘Moartea unui artist’ (1989, regia Horea Popescu), ‘Taina jocului de cuburi’ (1989, regia Gheorghe Naghi), ‘Om bogat, om sărac’ (2006, serial TV), ‘Vrei să fii mama mea?’ (2006), ‘Aniela’ (2009), potrivit cinemagia.ro.

‘Personajele Cristinei Deleanu poartă în ele însemnele unui anume tip de feminitate modernă, o eroină obișnuită a zilelor noastre. O căldură conținută, discreție, sobrietate, o forță interioară pe care o intuiești, a unui om cu gânduri și fapte limpezi, capabilă de înțelegere și devotament pentru cei din jur. Îmi place cum rostește Cristina Deleanu replicile, dar poate și mai mult îmi place cum tace, o tăcere mereu încărcată, grea de sens, îmi place jocul ei din priviri.’, arăta Francisc Munteanu, în revista ‘Cinema’ (februarie 1986), potrivit http://aarc.ro/.

A interpretat, alături de soțul ei, actorul Eugen Cristea, o serie de roluri în spectacole și evenimente, între care: comedia ‘5 acte de dragoste’, în regia lui Moshe Yssur, la Centrul Cultural ‘Eugen Ionescu’ (2017), ‘Confidențial. Scene argheziene’ în regia lui Dan Tudor, la Teatrul Dramaturgilor Români (2017), ‘Livada cu meri’, după piesa omonimă a scriitorului George Arion (Casa de Cultură Belgo-Română Arthis, 2018), ‘Remember Mihail Sebastian’, în cadrul celei de-a VII-a ediții a Festivalului Internațional ‘Mihail Sebastian’ (2019), momente din opera lui Șalom Alehem, cu prilejul Ziua Limbii și Teatrului Idiș (ZLTI) (2020).

A semnat regia spectacolului ”Autograf” (1987), un one-man-show cu Eugen Cristea, potrivit https://www.tnb.ro/.

A fost profesoară de actorie la Academia de Artă ‘Luceafărul’ (1992-2000).

A publicat cartea ‘Despre maeștri și extraordinarele lor vieți’ (2006).

Cristina Deleanu și Eugen Cristea erau împreună de peste patru decenii. Erau căsătoriți din 2001.