Achizițiile secrete de aur ale Chinei, un pariu contra dolarului

Achizițiile de aur ale Chinei pot fi de zece ori mai mari decât cele raportate oficial, scrie Financial Times, adăugând că aceasta reflectă o strategie a Beijingului de a se îndepărta de dolar, care este dublată și de o politică a Chinei de a atrage pe teritoriul sau rezervele în aur ale cât mai multor bănci centrale.

Mai multe analize publicate în ultimii ani, în special de Goldman Sachs, au atras atenția asupra acestui fenomen. Publicarea de către Financail Times a acestei informații ”oficializează” evoluția de pe piața aurului, atrăgând atenția și asupra faptului că procentul aurului din rezervele mondiale ale băncilor centrale aflate în afara Statelor Unite au crescut vertiginos în ultimii ani, de la 10%, la circa 30%. Aurul a devenit al doilea cel mai important activ de rezervă, după dolarul american.

Prețul aurului s-a dublat într-un singur an

Prețul aurului a crescut uriaș în ultimul an. De la circa 2.400 de dolari uncia în 2004, a ajuns acum la puțin peste 4.000 de dolari uncia, cu circa o mie de dolari peste evoluția estimată la finalul anului trecut. În 2022, aurul era cotat la 1.600 de dolari uncia.

FT notează că achizițiile raportate public de banca centrală a Chinei au fost atât de mici în acest an – 1,9 tone achiziționate în august, 1,9 tone în iulie și 2,2 tone în iunie – încât puțini analiști cred în cifrele oficiale. În schimb, ziarul prezintă o analiză a Société Générale care estimează că achizițiile totale ale Chinei ar putea ajunge la 250 de tone în acest an, sau mai mult de o treime din cererea totală globală a băncilor centrale.

Un pas către evadarea din sistemul dolarului

Amploarea achizițiilor neraportate ale țării evidențiază provocările tot mai mari cu care se confruntă traderii care încearcă să determine încotro se vor îndrepta prețurile pe o piață din ce în ce mai dominată de achizițiile băncilor centrale.

Aurul care trece pe su radar

„China cumpără aur ca parte a strategiei lor de de-dolarizare”, a declarat Jeff Currie, director de strategie pentru căi energetice la Carlyle, care spune că nu încearcă să ghicească cât aur cumpără Banca Populară Chineză. „Spre deosebire de petrol, unde îl poți urmări cu sateliți, în cazul aurului nu poți. Pur și simplu nu există nicio modalitate de a ști unde se duc aceste lucruri și cine le cumpără”.

Datele oficiale chineze sunt cel mai probabil false și traderii au apelat la surse alternative pentru a evalua cererea: comenzile de lingouri de 400 uncii proaspăt turnate cu numere de serie consecutive, care sunt de obicei rafinate în Elveția sau Africa de Sud, expediate prin Londra și transportate cu avionul în China, ca dovadă a achizițiilor chineze. Directorul Asociației Pieței de aur din Japonia, citat de Financial Times, consideră că rezervele actuale de aur ale Chinei sunt de aproape 5.000 de tone, dublu față de nivelul raportat public.

Polonia, liderul achizițiilor ”oficiale” de aur

Explozia prețului aurului nu este justificată doar de achizițiile neraportate de China. Multe alte state aplică aceeași politică, deoarece raportarea unor achiziții mari nu face decât să ridice prețul, ceea ce este în defavoarea celor care cumpără. Statisticile arată că, în urma cu mai bine de un deceniu, băncile centrale raportau circa 90% din achizițiile de aur. Procentul a ajuns acum la 30%. Conform cifrelor raportate oficial, Polonia este cel mai mare cumpărător de aur în 2025 (cu aproape 70 de tone), urmată de Turcia și Azerbaidjan. Goana după aur este explicată de analiști prin politica Washingtonului de a folosi dolarul ca armă (în special prin sancțiunile financiare – cele mai recente și mai dure sunt cele împotriva Rusiei, precum și cele secundare, împotriva companiilor care fac afaceri cu Rusia).

Achiziția de aur, un pariu împotriva dolarului

Acesta explică a doua rațiune, una politică, pentru care achizițiile de aur nu sunt raportate de băncile centrale. Cumpărarea unor mari cantități de aur este considerată un pariu împotriva dolarului american și o încercare de sustragere de sub dominația dolarului.

Marele zăcământ din China poate fi nu o descoperire, ci o acoperire

O altă metodă de deduce amploarea achizițiilor de aur ale Chinei este calcularea diferenței dintre importurile nete ale Chinei și producția internă de aur, precum și modificarea cantității deținute de băncile comerciale sau achiziționate de consumatorii cu amănuntul. Folosind această metodă, Plenum Research, o firmă de consultanță din Beijing, calculează o „diferență” atribuibilă cumpărărilor oficiale de 1.351 de tone în 2023 și 1.382 de tone în 2022, de peste șase ori mai mult decât achizițiile publice efectuate de China în acești ani.

În această cheie poate fi citită informația recentă oferită de Ministerul Resurselor Naturale din China despre descoperirea unei rezerve de aproape 1.500 de tone de aur, cea mai mare descoperire din ultimii aproape 80 de ani. Cifrele sunt impresionante, însă doar oficialii de la Beijing pot ști cât din acest aur poate fi extras și rafinat și cât este doar pe hârtie, pentru a acoperi din achizițiile masive neraportate de pe piețele externe.

China oferă ”cazare” pentru aurul băncilor centrale

În paralel cu achizițiile de aur sub radar, China își propune să devină custode al rezervelor suverane de aur ale băncilor centrale. Este o mișcare care i-ar consolida poziția pe piața aurului și i-ar accelera eforturile pentru un sistem financiar mai puțin dependent de dolar.

În septembrie 2025, Bloomberg relata ca Banca Populară Chineză acționează prin intermediul Bursei de Aur de la Shanghai (SGE) pentru a curta băncile centrale din țările prietene, încurajându-le să cumpere aur și să-l depoziteze în China. Discuțiile durează de luni de zile și cel puțin o țară din Asia de Sud-Est, cel mai probabil Cambodgia, și-a manifestat interesul. „Piețele ar putea specula că oferta Chinei de a păstra rezerve de aur străine, iar asta semnalează o inițiativă pe termen lung de a-și consolida rolul în sistemul monetar global”, spune un analist citat de Bloomberg.

În această strategie este atrasă Arabia Saudită. Chinei urmărește construirea unui seif în Arabia Saudită, legat de Bursa Internațională de Aur din Shanghai (SGEI). Rezervele de acolo vor susține schimbul de yuani și aur, aliniindu-se la cadrul mai larg de cooperare energetică dintre China și Arabia Saudită. Strategia a început însă cu acordurile comerciale China – Rusia în yuani garantate cu aur. Arabia Saudită își poate converti surplusul comercial în yuani – aproximativ 30 de miliarde de dolari – în aur. Scopul este de a atenua riscurile asociate cu fluctuațiile cursului de schimb al dolarului american. Cu siguranță că discuțiile dintre președintele Donald Trump și printul moștenitor Mohammed bin Salman, aflat în vizită în SUA, se vor apleca și asupra acestui aspect, însă cu multă discreție.

China aplică modelul american

Desigur, China nu păstrează aurul altor state pentru a-l lăsa inactiv. Seifurile Bursei de Aur din Shanghai au înregistrat o creștere a numărului de creanțele financiare legate de dețineri specifice de aur. Aceste certificate sunt potențial digitalizate și canalizate către sisteme de garanții offshore. Depozitarea aurului în China duce la aceleași întrebări ca și cele legate de aurul de la Fort Knox din SUA. Aurul se află în seifurile americane (sau chineze, britanice), însă este închiriat băncilor comerciale, care apoi îl vând multor investitori. Aurul generează bani și influența pentru băncile din țara în care este depozitat, fără a părăsi seifurile. China urmărește de-dolarizare și construirea unui sistem financiar embrionar pe care să-l domine și pe care să-l gestioneze pe modelul brevetat în SUA.

Spre o lume fragmentată și capitalism de stat

Iar modelul este unul în care economiile puternice vor să importe materii prime cu taxe cât mai mici sau zero din țările în curs de dezvoltare (asta fac China sau Germania). Aceleași economii vor să impună taxe mari pentru importuri, pentru a se proteja de concurența externa (asta fac SUA sub Donald Trump). Este restricționat exportul de metale rare (asta fac China și Rusia). Exporturile trebuie să aibă o valoare adăugată cât mai mare (asta face China). Guvernul trebuie să susțină industria autohtonă prin subsidii (asta face tradițional China și asta fac SUA sub administrațiile Joe Biden și Donald Trump).

Creșterea rezervelor de aur anunță vremuri tulburi, însă, împreună cu acumularea rezervelor de minereuri critice, anunță mai degrabă o politică autarhică și de control asupra resurselor. Pentru buzunarul cetățenilor asta înseamnă venituri mai mici pentru sectoarele dependente de lanțuri globale de aprovizionare (afectate de insularizarea statelor) și venituri mai mari pentru domeniile ce sunt susținute de stat – la acest moment tehnologia, infrastructură, apărarea și negoțul cu arme.