Ada Hausvater: „Concursul de director al TNB n-a avut loc”

Babilonia existentă în jurul concursului pentru postul de director al TNB naște semne de întrebare legate de corectitudinea situației. Ada Hausvater, director al Naționalului timișorean și candidat în cadrul concursului amintit, atrage atenția asupra unor situații care, consideră domnia sa, merită lămurite. Cum stau lucrurile acum? Aflați dintr-un interviu realizat de Teodor Burnar cu omul de teatru Ada Hausvater și publicat în  Bucureștii vechi și noi, interviu din care prezentăm un fragment:

BVN: Doamnă Hausvater, parafrazând o rubrică celebră pe vremuri, avem un concurs (anulat) de director al TNB. Cum procedăm? Știm că v-ați depus candidatura, una care, iată, în acest moment trenează. Care sunt neregulile pe care le imputați, obiectiv, Ministerului Culturii – și, vorbim despre incompetență sau rea-credință?

Ada Hausvater: Candidatura mea nu trenează, ci nu mai există din 4 august, când Ministerul Culturii făcea următorul anunț: „Având în vedere că în perioada de desfășurare a etapei I – analiza proiectelor de management, un membru din comisia de concurs de proiecte de management organizat pentru Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti a renunţat la mandatul încredinţat de Ministerul Culturii, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Regulamentul de concurs, aprobat prin O.M.C. nr. 3044/22.06.2022, Ministerul Culturii va relua procedura de concurs cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

Oficial, acest comunicat a înlocuit pe 4 august 2022 anunțarea notelor pentru analiza proiectelor de management, anunțare așteptată conform calendarului și regulamentului de concurs. Comunicatul Ministerului Culturii ne informează că un membru al comisiei a renunțat la mandatul său și că procedura de concurs se va relua cu respectarea prevederilor legale, și nu de la notarea proiectelor – punctul în care concursul s-a blocat – ci de la bun început. Cu alte cuvinte, comunicatul a reformulat pur și simplu informația că acest concurs a fost anulat. Chiar și în acest moment, asta este tot ceea ce știm oficial de la Ministerul Culturii despre întreruperea concursului. Este oare posibil ca pilotul unui avion aflat la o altitudine de 5000 de metri să renunțe la mandatul de a pilota avionul plin de pasageri? Mă întreb dacă a fost evaluată amploarea efectului termen lung pe care o are retragerea unui membru al comisiei în timpul desfășurării concursului fără a da notele – oricare ar fi notele – și decizia de a bloca întregul proces.

La scurt timp după comunicatul respectiv, în spațiul de social media a apărut o postare a domnului ministru, cu informații suplimentare: astfel, retragerea unuia dintre membrii comisiei avusese loc după ce comisia în integralitatea ei constatase calitatea generală slabă a proiectelor, considerate sub ceea ce ar trebui să reprezinte un document ce stă la baza conducerii teatrului fanion al României. Retragerea era justificată în postare, printre altele, de faptul că astfel se evita desemnarea, la limita notei de trecere (…) a unui manager care să conducă o perioadă importantă de timp cel mai important teatru național. Din declarația domnului ministru reieșea și ocazia capână la următorul concurs, candidații să-și îmbunătățească proiectele, precum și de a oferi ocazia de a participa și alți candidați….

Această declarație ridică numeroase întrebări: Articolul 9 (4) din Regulamentul de concurs specifică limpede că Lucrările și dezbaterile din cadrul comisiei sunt confidențiale. Oare confidențialitatea se definește doar în raport cu noi, publicul larg, nu și în raport cu cei din Minister care nu făceau parte din comisia de concurs? Oare de ce această declarație n-a fost integrată în comunicarea oficială a Ministerului Culturii dacă respecta regulamentul? Oare textul procesului verbal semnat de membrii comisiei conține mențiunea că în integralitatea sa, comisia a constatat o calitate general sub ceea ce ar trebui să reprezinte un document ce stă la baza conducerii teatrului fanion? La această ultimă întrebare, unul dintre membrii comisiei a subliniat public pe postul național de televiziune că opinia aparține în exclusivitate membrului care s-a retras. În același interviu, respectivul membru al comisiei a replicat domnului ministru cu privire la punctajele proiectelor, afirmând că nu toate notele erau sub 7, ci erau și note de 8 și 9. De aici derivă altă serie de întrebări: De ce un concurs pentru instituția fanion a fost lăsat să cadă în derizoriu, în absurd?!  Cum este posibil ca în epoca votului, un membru al comisiei să decidă în pofida celorlalți cinci, cu atât mai mult cu cât în Regulamentul concursului nu este menționat nicăieri dreptul de veto? Cine este acest membru? De ce opinia lui singulară a fost creditată și a celorlalți cinci membri nu? Cum adică, s-a retras un membru fără să dea notele? Nu a dat notele, dar are păreri despre nivelul proiectelor? În ce calitate? Oare a citit cele cinci proiecte? Ce îl recomandă ca fiind superior celorlalți cinci membri? Este de neînțeles. Iar ceea ce este de neînțeles, devine îndoielnic!

Desigur că au izbucnit discuții în jurul numelui acestui membru și al calității sale în comisie, pe poziția de favorit. Nici numele membrilor comisiei și nici cele ale concurenților nu au fost până în acest moment pronunțate oficial – deși concursul s-a oprit de peste trei săptămâni. Cu toate acestea, în discursul transparenței decizionale este invocată comisia, devenită o combinație între Marele Anonim al lui Blaga și orwellianul Fratele cel Mare. În opinia acestui misterios membru al comisiei, notarea ar fi clasat viitorul director sub nivelul proiecției pe care această persoană o avea despre profilul viitorului director de la TNB, dumnealui nedând notele. Întrebarea este ce garanție oferă părerea cuiva care nici măcar n-a fost capabil să își asume notarea proiectelor? Și totodată, oare de ce Ministerul Culturii i-a ignorat pe cei cinci membri care acționau în conformitate cu Regulamentul și legislația? Toate aceste întrebări fără răspuns au generat în spațiul public o mare neîncredere în transparența concursului și a rezultatelor.

Articolul integral poate fi citit pe Bucureștii vechi și noi