Adevăruri sfâşietoare despre câinii fără stăpân

Într-o şedință cu uşile închise, Comisia de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor a votat marţi, 5 aprilie, propunerea legislativă PL 912: gestionarea câinilor fără stăpân va fi lăsată la latitudinea consiliilor locale, care vor putea alege uciderea în masă.

Deşi PL 912 a fost întors din plen pentru o reală consultare cu reprezentanţii organizaţiilor de protecţie a animalelor, acest lucru nu s-a întâmplat: ONG-urile au fost invitate abia miercuri, 30 martie, pentru a-şi expune punctele de vedere, dar decizia comisiei fusese deja luată.

Timp de 10 ani, în România, gestionarea câinilor fără stăpân s-a realizat prin ucidere în masă. De-a lungul acestor ani, numai în Bucureşti au fost ucişi aproximativ 144.000 de câini, utilizându-se în acest scop un buget de 9 milioane euro, conform comunicatelor oficiale ASA, ce atestă că uciderea în masă nu poate elimina câinii de pe stradă.

Uciderea în masă şi-a dovedit ineficienţa la nivel mondial. În timp ce o parte din câini sunt ucişi /adăpostiţi, cei rămaşi pe străzi se vor înmulţi în doar câteva luni (o femelă fată de două ori pe an). De aceea recomandările internaţionale vizează sterilizarea şi returnarea câinilor agreaţi de comunitate: aceşti câini nu se mai pot înmulţi, în schimb ei vor proteja teritoriul de instalarea de noi câini fertili.

În cadrul singurei întâlniri cu Comisia de Administraţie, ONG-urile au prezentat informaţii relevante:

– rapoarte şi recomandări internaţionale pentru rezolvarea reală a situaţiei câinilor fără stăpân (Organizatia Mondiala a Sănătăţii, Intergrupul pentru Protecţia şi Bunăstarea Animalelor)

– dovezi privind modul abuziv de folosire a banilor publici în cadrul serviciilor publice de gestionare a câinilor fără stăpân

– analiza dinamicii înmulţirii şi perpetuării existenţei câinilor pe stradă, ca rezultat direct al aplicării politicii de ucidere în masă.

În ciuda tuturor informaţiilor prezentate de specialiştii în gestionarea populaţiei canine, majoritatea reprezentanţilor Comisiei de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibrului Ecologic a decis să ignore evidenţa, adevărul, logica şi bunul simţ.

În acest context, singura concluzie este că aceştia nu doresc în fapt să rezolve problema câinilor de pe stradă, preferând perpetuarea situaţiei actuale. Motivul este unul pe cât de simplu, pe atât de şocant: eutanasierea în masă este o modalitate facilă şi aproape imposibil de controlat în ceea ce priveşte deturnarea fondurilor publice. Toate dovezile atestă că în cadrul serviciilor publice de gestionare a câinilor fără stăpân nu se respectă condiţiile minime de bunăstare a animalelor şi nici procedurile legale de eutanasie. Este evident că toate fondurile sustrase în urma declaraţiilor false (cantităţi de hrană, produse farmaceutice, incinerarea cadavrelor, etc) ajung în buzunarele autorităţilor şi persoanelor implicate.

ONG-urile şi cetăţenii nu mai doresc câini pe stradă. Acest lucru nu poate fi realizat din cauza autorităţilor care aleg în continuare o metoda aplicată timp de 10 ani, dovedindu-se ineficientă pentru cetăţeni şi totodată profitabilă pentru autorităţi.

Soluţia problemei câinilor fără stăpân s-a aflat şi se află în continuare în mâinile autorităţilor care trebuie să dea dovadă de responsabilitate şi raţiune în luarea celei mai indicate decizii şi elaborarea unei legi eficiente: controlul populaţiei canine prin oprirea reproducţiei, alături de măsuri educative de responsabilizare a cetăţeanului. Pentru rezolvarea acestei situaţii este nevoie de o colaborare între autorităţi, ONG-uri şi simpli cetăţeni.