„Adio, Europa?”: Noua strategie a SUA pune cruce extinderii NATO

Într-un document de 33 de pagini care marchează o ruptură radicală de modelul tradițional al politicii externe americane din ultimele decenii, administrația Trump a dezvăluit joi viziunea sa pentru al doilea mandat.

Noua Strategie de Securitate Națională a SUA nu e doar o listă de dorințe militare, ci un manifest ideologic care decretează sfârșitul „erei migrației în masă”, prioritizează emisfera vestică și pune un diagnostic brutal vechiului continent: Europa e în pericol de „dispariție civilizațională”.

Cu alte cuvinte, Administrația Trump rescrie harta priorităților globale ale SUA, iar primul semnal este o schimbare de paradigmă: America se întoarce în propria emisferă, după cum sugerează și o analiză a Politico Europe. 

Noua Strategie de Securitate Națională pune accent pe o prezență militară mult mai puternică în America Latină și Caraibe, pentru a combate migrația, traficul de droguri și încercările Chinei de a câștiga avanposturi strategice în curtea din spate a SUA. În noua logică trumpistă, „securitatea frontierelor este principalul element al securității naționale”, iar apărarea începe la sud de Rio Grande, nu în Orientul Mijlociu sau în Pacificul de Vest.

Citește și: ANALIZĂ Cum îi poate câștiga România atenția lui Trump

În această nouă viziune, Doctrina Monroe primește un update trumpist, putem spune, în care termenii alianțelor și ajutoarelor vor fi condiționați de reducerea prezenței puterilor adverse în regiune. America nu mai vrea porturi latino-americane concesionate companiilor chineze, infrastructură critică în mâini străine sau regimuri „prietenoase” Moscovei la doar câteva ore distanță de Miami. Iar asta e o reafirmare dură a suveranității regionale americane, cu forme de presiune militară, economică și diplomatică.

Europa, pe de altă parte, primește cel mai tăios avertisment din ultimii 30 de ani. Documentul sugerează că bătrânul continent se află în declin civilizațional, incapabil să-și gestioneze migrația sau să-și protejeze identitatea. Sprijinul american nu va mai veni necondiționat, indică strategia, iar stabilitatea Europei rămâne o prioritate, însă reformarea trebuie să pornească din interior, nu de la Washington. 

China rămâne principalul competitor strategic, dar tonul folosit este paradoxal: dur, dar prudent. Noua strategie cere reechilibrarea relației economice cu Beijingul, însă fără a întrerupe comerțul sau interdependența tehnologică. Este un realism rece: America știe că nu poate rămâne putere globală fără resurse critice, fără Asia și fără piețele emergente. 

Relația americanilor cu Europa 

Spre deosebire de administrațiile anterioare, care criticau Europa în principal pentru lipsa cheltuielilor militare sau stagnarea economică, noua strategie a SUA identifică o amenințare existențială de natură culturală și demografică. Utilizarea termenului extrem de dur „dispariție civilizațională” indică faptul că administrația Trump nu mai vede Uniunea Europeană ca pe un bastion al stabilității democratice, ci ca pe un agent activ al disoluției naționale, punând semnul egalității între integrarea europeană supranațională și pierderea libertății politice.

Documentul face un diagnostic al cauzelor acestui presupus colaps printr-o lentilă ideologică specifică dreptei conservatoare americane. Noua strategie leagă direct declinul Europei de politicile de migrație, despre care afirmă că „transformă continentul”, și de „prăbușirea natalității”.

Critica nu se oprește aici. Administrația Trump acuză guvernele europene (multe conduse de coaliții instabile) că „calcă în picioare principiile de bază ale democrației pentru a suprima opoziția”, iar acest lucru, afirmă Washingtonul, le-a împiedicat să răspundă intereselor propriilor cetățeni în ceea ce privește războiul din Ucraina.

Asta-i o referire voalată la eforturile UE de a izola partidele de extremă dreapta sau populiste care livrează o retorică anti-Ucraina prin promovarea propriilor interese fără a ține cont de faptul că atât timp cât Ucraina rezistă în fața agresiunii rusești, Europa beneficiază de un scut.

Mai concret spus, noua strategie a SUA sugerează că eforturile europene de a combate dezinformarea sau extremismul sunt percepute de Casa Albă drept atacuri la adresa libertății. Iar asta validează narațiunile partidelor populiste și naționaliste din Europa, pe care administrația pare să le considere singura speranță de redresare.

Citește și: Planul de pace propus de Trump anunță retragerea de facto a SUA din NATO

Documentul speculează și că Europa va fi „de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin”. Americanii spun că este „mai mult decât plauzibil” ca anumiți membri NATO să devină state cu o populație „majoritar non-europeană”. În viziunea administrației Trump, acest lucru ridică o „întrebare deschisă” dacă aceste țări vor mai privi alianța cu SUA cu aceiași ochi ca generațiile care au făcut posibilă semnarea tratatului NATO.

De fapt, narațiunea americanilor servește ca justificare pentru noua abordare tranzacțională și rece a SUA față de aliații săi tradiționali. Strategia implică faptul că America nu mai poate conta pe o Europă care își pierde identitatea și „încrederea în sine”. Astfel, SUA își arogă rolul de a interveni nu doar militar sau economic, ci și politic, pentru a „ajuta Europa să-și corecteze traiectoria”, semnalând o intenție clară de a susține forțele politice care se opun curentului federalist de la Bruxelles. Pe de altă parte, Europa primește un avertisment strategic fără precedent: nimeni nu o va mai salva în mod automat. Washingtonul spune clar că „European allies must assume primary responsibility for their regions”, adică faptul că aliații europeni trebuie să preia responsabilitatea principală pentru propria securitate.

Concret, dispare logica paternalistă a Războiului Rece, în care America era garantul suprem al păcii pe continent. Relația transatlantică devine în noua eră MAGA/Trump o relație de maturitate forțată, iar dacă Europa nu investește în forța ei militară și industrială, își asumă riscul vulnerabilității.

Mai mult, în centrul diagnosticului american, Germania e simbolul unui eșec mai larg. Documentul notează „Europe’s, especially Germany’s, external dependencies” și explică de ce Berlinul a ajuns să construiască „unele dintre cele mai mari capacități industriale în China, folosind gaz rusesc pe care nu îl poate obține acasă”. 

Americanii vor să indice că o economie care produce în Asia cu energie din Rusia este prototipul unei Europe care a externalizat tot ce-i vital: apărare, energie, tehnologie. Și SUA pune acum întrebarea cea mai dură: poți fi aliat puternic dacă ești dependent de adversarii tăi?

Altfel spus, America lui Trump nu mai vrea o Europă care își externalizează securitatea peste Atlantic, în timp ce își vede singură de politica internă. Vrea o Europă ca să se ridice pe propriile picioare și să-și trateze apărarea ca pe o obligație fundamentală, nu ca pe un serviciu outsourcing oferit de Washington. Vrea o Europă care să-și regândească relația cu suveranitatea pe ideea de mai puțină birocrație transnațională și mai multă putere statelor-națiune.

Un cadou pentru Putin

Washingtonul spune clar și NATO nu mai poate fi perceput ca o „alianță într-o expansiune perpetuă”. Asta înseamnă că administrația Trump validează oficial principala nemulțumire a Kremlinului din ultimii 20 de ani. Până acum poziția oficială a NATO și a SUA a fost că orice țară europeană care îndeplinește criteriile poate aplica pentru aderare. Dar în noul document a fost inclusă fraza: „Eliminarea percepției și și prevenirea realității ca NATO să fie o alianță aflată într-o expansiune perpetuă”.

Practic, ăsta e un cadou strategic pentru Vladimir Putin. De ce? Pentru că asta înseamnă că Ucraina, Georgia, Moldova sau alte state din Balcani care nu sunt încă membre primesc un „NU” ferm și oficial, scris negru pe alb în strategia SUA. Pentru cine nu își mai aduce aminte, asta a fost cerința principală a lui Putin în ultimatumul din decembrie 2021, înainte de invazia rusă pe scară largă a Ucrainei.

Pe lângă concesia făcută Rusiei, documentul oferă și un motiv intern, ideologic, pentru oprirea extinderii. Iar în paragraful referitor la non-europeni se avertizează că „within a few decades… certain NATO members will become majority non-European” (în câteva decenii… anumiți membri NATO vor deveni majoritar non-europeni).

Cu alte cuvinte, strategia pune sub semnul întrebării loialitatea viitoare a acestor state. Astfel, oprirea extinderii nu este doar pentru a-l mulțumi pe Putin, ci și pentru că administrația Trump este sceptică față de adăugarea unor noi membri în NATO pe care îi consideră cultural sau politic diferiți sau instabili. E un mesaj pentru fanii rețelei MAGA.

Citește și: Cronologia unui fals „plan de pace” pentru Ucraina

Pe scurt, pacea în Europa nu se mai construiește prin extindere instituțională, ci prin consolidarea celor care sunt deja în interior, inclusiv prin „responsabilitatea primară pentru propria apărare”. 

Asta mută presiunea pe Europa: fie devine un actor strategic cu autonomie reală, fie rămâne o problemă geopolitică externă pe care SUA nu o vor mai corecta la nesfârșit. 

Iar pentru România, mesajul este limpede: dacă vrem un viitor în care americanii rămân în Europa, trebuie să devenim indispensabili securității continentului.În ceea ce privește războiul de agresiune al lui Putin în Ucraina, strategia lui Trump semnalează o dorință de finalizare rapidă. Documentul menționează explicit că este un „interes central” al SUA să negocieze o „încetare urgentă a ostilităților”.

Dar tonul este diferit față de cel al liderii europeni. De altfel, administrația Trump chiar susține că se află în dezacord cu oficialii europeni care au „așteptări nerealiste” cu privire la război. Iar scopul declarat în noua strategie este restabilirea stabilității strategice cu Rusia și prevenirea escaladării, nu o victorie totală care să ducă la schimbarea regimului la Moscova. Mai mult, documentul sugerează că pacea este necesară pentru a „stabiliza economiile europene” și pentru a permite reconstrucția unei Ucraine viabile, dar într-un format care să nu pericliteze interesele americane de securitate pe termen lung.

Rusia și China

În viziunea administrației Trump, Rusia nu mai este portretizată exclusiv prin prisma agresiunii sale, ci este reîncadrată într-un context de realism geopolitic crud. Documentul marchează o ruptură evidentă față de consensul occidental actual, criticând deschis oficialii europeni pentru „așteptările nerealiste” privind războiul din Ucraina și acuzându-i că își bazează politicile pe guverne instabile și chiar nedemocratice. 

Obiectivul Washingtonului se mută de la înfrângerea strategică a Moscovei la „restabilirea condițiilor de stabilitate strategică în spațiul eurasiatic”, semnalând că America este gata să negocieze direct cu Kremlinul peste capul Bruxelles-ului.

China este definită în noua strategie drept eșecul major al elitelor americane din ultimele trei decenii. Documentul afirmă răspicat că prezumția conform căreia deschiderea piețelor ar fi transformat China într-un partener democratic a fost o iluzie costisitoare care doar „a îmbogățit și a dat putere” Beijingului. Indo-Pacificul este recunoscut drept „câmpul de bătălie economic și geopolitic” al secolului XXI, iar SUA își asumă o postură defensivă agresivă, concentrată pe protejarea proprietății intelectuale și oprirea practicilor comerciale „prădătoare” ale Chinei, în special în țările cu venituri mici unde Beijingul și-a dublat exporturile.

Citește și: Cum se văd ambițiile României de la Berlin și Washington. Interviu cu doi experți

Totuși, nuanța surprinzătoare a strategiei este refuzul unei „decuplări” totale sau a unui nou Război Rece pur ideologic. Administrația propune o relație bazată pe „reciprocitate și corectitudine”, menționând că își dorește „menținerea unei relații economice cu Beijingul care să fie autentic reciproc avantajoasă”. Comerțul cu China nu trebuie oprit, ci „echilibrat și concentrat pe factori non-sensibili”. Asta indică o abordare de tip „business-first”, unde America este dispusă să colaboreze economic atâta timp cât deficitul comercial este redus și independența economică a SUA nu este amenințată.

SUA își reafirmă politica de a nu susține independența unilaterală a Taiwanului, menținând statu-quo-ul , dar subliniază necesitatea unei „supra-puteri militare” (military overmatch) pentru a descuraja orice agresiune. Interesant este că strategia vede „preeminența economică și tehnologică” drept cea mai sigură cale de a preveni un conflict militar. Astfel, adevăratul război cu China nu se va purta în strâmtoarea Taiwan, ci în laboratoarele de cercetare AI, în piețele de capital și în lanțurile de aprovizionare globale.

O lume multipolară, dar americană

Strategia lui Trump sugerează foarte clar că lumea funcționează prin națiuni, nu prin instituții globale și că transnaționalismul e o cale spre pierderea suveranității, iar democrația nu mai trebuie exportată. Practic, administrația Trump transmite că fiecare popor își are tradițiile sale și că America renunțe să mai joace rolul de profesor care predă democrația. America vrea acum să facă doar business, adică să lucreze cu cine-i convine: monarhiile iliberale la Golf, naționalist-populiștii din Europa și state industriale din Asia.

Pentru America lui Trump, ideologia e secundară și servește doar retoricii politice. Interesele comercial reprezint totul. Cu alte cuvinte, dacă restul lumii vrea să rămână relevantă pentru Washington, trebuie să accepte această nouă realitate: America conduce lumea doar atât timp cât America câștigă. Scopul nu mai este „dominația permanentă a întregii lumi”, o ambiție considerată acum o greșeală a elitelor post-Război Rece, ci protejarea strictă a intereselor americane. Sau mai bine spus a clanului Trump/MAGA.

În noua strategie, Trump se descrie pe sine drept „Președintele Păcii”, dar documentul trădează tensiunea internă a unui proiect care vrea simultan mai puțină implicare în lume și împiedicarea apariției oricărei puteri rivale.

Și România?

În logica acestei noi realități, România devine un activ strategic pe frontiera unei Europe fragile. Vom fi chemați să investim mai mult în apărare, să alegem a cui tehnologie o cumpărăm, să devenim poartă economică pentru SUA în Est și să fim parte din „Europa sănătoasă”, nu din continentul „în declin civilizațional”. Pe scurt, suntem evaluați de americani. Nu mai suntem protejați.

Mai clar spus, America lui Trump nu ne mai cumpără povestea geopolitică doar pentru că suntem la frontiera NATO. Vrea capacitate de la noi, investiții, producție și interoperabilitate.

Ce spune mai exact strategia lui Trump? Că „națiunile sănătoase” sunt în Europa Centrală, de Est și de Sud, adică regiunea care cuprinde flancul estic NATO și state ca Polonia, România sau țările baltice. Ele sunt nucleu de încredere al Washingtonului pe continent, nu Franța sau Germania. Dar aici trebuie totul privind și prin unghiul manipulării. America lui Trump vrea să facă din aceste țări un teren strategic de investiții și influență prin acorduri comerciale, vânzări de armament, cooperare politică și schimburi educaționale.

Iar decidenții politici de la București ar trebui să înțeleagă că viitorul transatlantic va fi tranzacțional și România trebuie să știe ce pune pe masă: securitate, producție militară, infrastructură logistică și predictibilitate politică. Sau nimic!