Adjudecat!

Nou record de preţ pentru un artist în viaţă

Ieri, la “Sotheby’s” din New York, pânza “Domplatz, Mailand”, a pictorului german Gerhard Richter, a fost adjudecată la suma de 37,125 milioane de dolari de către colecţionarul american Don Bryant, fondatorul domeniului viticol californian “Bryant Family Vineyard” din Napa Valley. Pictura prezintă piaţa Domului din Milano.

Consacrată artei contemporane, licitaţia de ieri a fost mai curând descurajatoare pentru alte opere, cum ar fi “Study for Portrait of P.L.”, de Francis Bacon, estimată între 30 şi 40 de milioane de dolari, care nu a găsit însă cumpărător.

Precedentul record de preţ pentru o operă a unui artist în viaţă era deţinut tot de Gerhard Richter, cu “Abstraktes Bild”, vândut în octombrie anul trecut la Londra, tot de Casa “Sotheby’s”, cu 34,2 milioane de dolari. De altfel, tablourile artistului în vârstă acum de 81 de ani sunt disputate de colecţionari la preţuri “în aur”.

Francis Bacon, Study for Portrait of P.L., lucrare ce nu şi-a gasit cumpărător

Retrospectiva ce i-a fost organizată la “Centrul Pompidou” din Paris în vara anului trecut a atras peste 400.000 de vizitatori, un succes pentru acest pictor în a cărui operă abstractul şi figurativul fuzionează, insuficient cunoscut în Franţa.

Pe lângă colecţia lor de vinuri, de altfel foarte explicabilă, Donald Bryant Jr. are şi o importantă colecţie de artă contemporană şi modernă, ce include piese semnate, de exemplu, de Pablo Picasso, Jackson Pollock, Henri Matisse sau Richard Serra. El a servit adesea de curator financiar al “Museum of Modern Art” din New York şi a făcut parte din “International Advisory Board” al “Tate Gallery” din Londra.

În Napa Valley, Donald Bryant este cunoscut, evident, pentru Cabernetul său Sauvignon, atât de căutat încât există lungi liste de aşteptare, sau pentru celelalte vinuri ale sale vândute, unele dintre ele, cu 500 de lire sterline sticla.

Richard Serra, Out-of-round VII

La New York, colecţionarul de 67 de ani locuieşte într-un duplex de 4.000 de metri pătraţi, dovada pasiunii sale pentru artă. Dormitorul lui este dominat de imensa lucrare „Out-of-Round VII”, a lui Richard Serra, în living sunt etalate un “Nud” feminin de Picasso, o pictură de mari dimensiuni a lui Jackson Pollock şi mai multe uleiuri de Willem de Kooning. Un desen de Joseph Beuys decorează sala de baie şi mai multe opere de grafică de Robert Gober pot fi văzute în altă parte.

“Cred, mărturisea Bryant, că cel mai important lucru din lume este să mergi la cineva şi să-i priveşti operele de artă.”

Piesa sa favorită este “Mailbox” de Kooning, aşezată deasupra şemineului în living.

Apartamentul colecţionarului este un adevărat muzeu particular.

Willem de Kooning, Mailbox, colecţia Donald Bryant

Colecţionarul şi soţia sa organizează expoziţii de artă şi manifestări pentru prieteni, curatori, colecţionari şi dealeri, în încăperile deschise publicului aflate la etajul inferior.

Donald Bryant este şi producător de film, consilier de artă şi fost dansator la American Ballet Theatre.

Aflat într-o clădire concepută de Rosario Candela, un arhitect al Art Deco, din anii ‘20-‘30, apartamentul a fost renovat de arhitectul John H. Beyer, de la firma newyorkeză care a renovat şi “Grand Central Terminal”, având în vedere obţinerea unei lumini muzeale, colorarea pereţilor în culori care să servească operele de artă etalate.

Donald Bryant Jr. a cumpărat recent o casă în Connecticut, pentru a fi mai aproape de artişti ca Jasper Johns, ale cărui opere le colecţionează.

Teroarea melodramelor

Honore Daumier, Ce spectacol de groază

Un desen surprinzător de Honoré Daumier, estimat la 45.000 de euro, a stârnit, într-o licitaţie la Angers, pasiunea colecţionarilor, care au licitat şi telefonic. Descoperit întâmplător într-un grajd, desenul în creion, tuş şi acuarelă reaminteşte importanţa teatrului în secolul al XIX-lea. Publicul francez se regala cu melodramele montate în teatrele pariziene. Honoré Daumier a făcut din actorul Robert Macaire – vedeta titulară a melodramei “L’Auberge des Adrets” – eroul unei serii de 100 de caricaturi publicate în “Charivari”. Cultivând antgonismele, Macaire apare totodată bufon şi poetic, amestecând râsul cu spaima. După aproximativ 25 de ani, scena a inspirat o suită de “Crochiuri la teatru”. Acuarela licitată se apropie de o litografie originală, intitulată “Fructele proastei educaţii dramatice”. Mare admirator al lui Diderot, Daumier demistifică scena, prezentând teatrul din cealaltă parte a cortinei. Actorul apare terorizat de trac. Austeritatea şi rigoarea decorului amplifică emoţia. Artistul îl descrie în trăsături rapide de creion, detaliind câteva trăsături ale figurii şi gâtul. Daumier inversează rolurile actor-pblic, anunţând oarecum arta suprarealiştilor. Inedită pe piaţa de artă, acuarela a fost aprig disputată în sală şi pe mai mule linii telefonice. La 400.000 de euro licitau încă 10 colecţionari. Depăşind spectaculos estimarea, piesa a fostadjudecată cu 710.000 de euro de un colecţionar străin.

Plecarea prinţesei

Oscar Gue, Prinţesa de Conde părăsind Bordeaux după Războaiele Frondei

O pictură realizată către 1859 de Jean-Marie Oscar, zis Oscar Gue (1809-1877), a fost scoasă la licitaţie în Bordeaux, evaluată la 10.000-15.000 de euro.

Descrisă în teza lui Dominique Vadon-Medina, susţinută la Universitatea Michel de Montaigne-Bordeaux III, în 1997, această operă reprezintă unul dintre ultimele momente marcante ale vieţii lui Charlotte-Marguerite de Montmorency, Prinţesă de Conde. Ea părăseşte portul Bordeaux la câteva luni după arestarea soţului său, Prinţul de Conde, arestare ordonată de Cardinalul Mazarin în 1650. În acel moment nu ştia că nu-şi va mai vedea niciodată copiii. A murit la puţin timp după aceea, la Chatillon-sur-Loing, şi a fost înmormântată la Mânăstirea carmelitelor din Paris. Lucrarea prezintă, în fundal, un detaliu de arhitectură a oraşului Bordeaux: săgeata Bisericii Saint-Michel, construită în 1492 şi retezată parţial de trăsnet în secolul al XVIII-lea şi reconstruită în 1869. Ea era deci întreagă în momentul evocat de pictură, iar artistul a pictat-o aşa cum a văzut-o. Elev al lui Jean Alaux şi al unchiului său Jean-Michel Gue (1789-1843), Oscar Gue a călătorit în Italia la începutul carierei, înainte de a se stabili la Bordeaux în 1848, devenind directorul şcolii de pictură şi conservatorul muzeului. Colaborator al “Gazette des Beaux-Arts”, a expus la Salon din 1833 până în 1859. Operele lui se află în muzeele din Aurillac, Bordeaux, Brest, Rennes şi Versailles.

Un “Kanak” enigmatic

Sculptură Kanak, Băiat în leagăn

Una dintre principalele atracţii ale unei licitaţii din Normandia, de la Bayeux, a fost recenta desfacere a fondurilor Désiré Lacroix (1837-1914). Istoric, el a fost fiul lui Charles Sebastien Lacroix, un comunard deportat în 1871 în Noua Caledonie. Prieten al lui Henri Rochefort şi Louise Michel, acesta a ajuns mai întâi în Numea, înainte de a fi arestat în penindula Ducos. Interesat de viaţa populaţiei autohtone, Lacroix a adus din acest exil forţat o sculptură aparţinând vechii populaţii melaneziene, Kanak. Piesă foarte rară, nu se cunosc decât alte cinci exemplare, dintre care trei conservate la Muzeul din Numea şi alte două aparţinând colecţiilor de la Chartres şi La Rochelle, enigmatica figurină, înaltă de 26 de centimetri, intitulată “Copil în leagăn”, estimată la 2.000-4.000 de euro, a fost adjudecată cu 56.000 de euro.

Potrivit tradiţiei orale din ţinutul Paici Camuki, o asemenea sculptură reprezintă în acelaşi timp copilul şi defunctul într-un fel de leagăn. Cadavrul este reprezentat ca un copil în timpul ritualurilor funerare. Cu o patină brun-roşiatică, strălucitoare, sculptura a fost realizată cu unelte de piatră. Copilul este figurat cu braţele încrucişate pe abdomen şi cu picioarele în afara leagănului. Apreciată şi disputată de colecţionari din toată lumea, mai ales americani şi australieni, piesa a fost achiziţionată de un francez.