Adormirea Maicii Domnului, mutarea la viață

Biserica Ortodoxă cinsteşte vineri, 15 august, Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantă sărbătoare închinată Sfintei Maria. În aceasta zi sărbătorim atât moartea și îngroparea Maicii Domnului, cat și înălțarea ei la cer.

Joi seară, în toate bisericile s-a săvârșit Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului.

Potrivit Tradiției, adormirea Maicii Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil. Conform crestinortodox.ro, Sfântul Maxim Mărturisitorul, cel care a redactat „Viața Maicii Domnului”, spune că Arhanghelul Gavriil întinzându-i ramura de finic, i-a grăit: „Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților”.

După ce a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţă veşnică, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiaţi: „Nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruieşte tuturor fiinţă şi viaţă. Şi când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog şi să mijlocesc pentru voi, pentru toţi creştinii şi pentru lumea întreagă, că Cel ce o judecă în milostivirea Sa, să se milostivească de toţi credincioşii şi să-i întărească şi să-i ducă pe calea vieţii, iar pe cei necredincioşi să-i întoarcă şi să-i facă pe toţi o singură turmă a Bunului Păstor care şi-a dat sufletul pentru oile Sale şi le cunoaşte şi ai Săi îl cunosc!”

Apoi a mulţumit Domnului pentru toate, Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngereşti şi i-a zis: „Fericită fii şi să se bucure inima ta. Pentru harul care ţi-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfinţenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere şi milostivire în această viaţă şi veacul viitor. Iar tu intră în sălaşurile cele veşnice cu pace, bucurie ca să vezi slava mea şi să te bucuri prin harul Duhului Sfânt”. După aceste cuvinte, Maica Domnului şi-a dat sfârşitul. Şi-a încredinţat sufletul Fiului ei.

În icoană, Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primeşte în braţe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb.

Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la înmormântarea Maicii Domnului.

Trupul Maicii Domnului a fost aşezat într-un sicriu de Apostoli. În timp ce era dus spre mormânt, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul de a-l răsturna. Când acesta a pus mâna pe sicriu, un înger i-a tăiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat…” (Acatistul Adormirii, condac 4). Antonie, recunoscându-şi greşeala, a primit vindecare şi a devenit un mărturisitor al lui Hristos.

Potrivit Tradiţiei, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Toţi cei prezenţi au cunoscut că trupul ei nu mai era în mormânt, fusese ridicat la cer, locul unde se află şi sufletul ei.

Sfinţii Părinţi spun că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul să rămână în mormânt şi să fie dat stricăciunii. După cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul naşterii lui Hristos din ea, tot aşa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea şi mutarea ei de la viaţă pământească la viaţa cerească.

Mormântul în care a fost pusă Maica Domnului a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viaţă, nu este zi de întristare, ci de bucurie.