Afecțiuni bucale frecvente și igiena orală adecvată

Gura, sau cavitatea bucală, este o zonă extrem de sensibilă a corpului uman, expusă zilnic la o multitudine de factori cauzatori de probleme de sănătate ce pot afecta dinții, gingiile, limba, mucoasa bucală sau glandele salivare.

 

Afecțiunile cavității bucale pot varia de la probleme minore, cum ar fi rănile bucale, până la afecțiuni mai grave, și pot avea cauze diverse, de la igiena orală precară (periajul incorect sau insuficient, nefolosirea aței dentare), până la afecțiuni sistemice, precum diabetul sau bolile autoimune, ce favorizează apariția unor astfel de probleme, printre altele. Alimentația nesănătoasă prin consumul excesiv de alcool, de zaharuri și alimente procesate, fructe și legume, fumatul, sunt alți factori majori de risc.

Pot afecta orice persoană, indiferent de vârstă sau de sex, însă anumite categorii sunt mai predispuse la dezvoltarea acestor afecțiuni datorită unor factori specifici, cum sunt dinții de lapte în cazul copiilor mici, mai vulnerabili la carii, schimbările hormonale din timpul pubertății ce cresc riscul de apariție a gingivitei în cazul adolescenților, consumul de medicamente și scăderea secreției glandelor salivare, în cazul vârstnicilor.

Deși adesea subestimate, afecțiunile bucale pot afecta semnificativ calitatea vieții, influențând atât sănătatea generală, cât și aspectul fizic.

Cariile dentare reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni dentare la nivel global și sunt leziuni ce apar în smalțul și dentina dinților, în urma procesului de demineralizare. Bacteriile din cavitatea bucală metabolizează zaharurile din alimente producând acizi care erodează smalțul. Demineralizarea este influențată și de ph-ul ambiental: un pH sub 5.5 favorizează acest proces. De asemenea, biofilmul bacterian, cunoscut sub numele de placă bacteriană, joacă un rol crucial: în absența igienei adecvate, bacteriile se acumulează și contribuie la deteriorarea dentară.

Dezvoltarea carilor dentare poate varia de la o persoană la alta și depinde de mai mulți factori, precum igiena orală, dieta, compoziția salivară, ereditatea și prezența unor afecțiuni dentare preexistente. În general, caria începe să se formeze în câteva săptămâni până la câteva luni de la apariția condițiilor favorabile, cum ar fi acumularea plăcii bacteriene și consumul frecvent de alimente și băuturi bogate în zahăr.

Cariile pot provoca durere și, în cazuri severe, pierderea dinților. Alte simptome includ, dar nu se limitează la: sensibilitate la alimente și băuturi calde, reci sau dulci, puncte sau pete maronii sau negre vizibile pe suprafața dinților, cavități sau găuri în dinți, umflături sau inflamații în zona din jurul dinților afectați, dificultăți și disconfort în timpul mestecării alimentelor, respirație urât mirositoare din cauza bacteriilor care se dezvoltă în cavitățile dentare.

Putem preveni apariția cariilor printr-o igienă orală corespunzătoare, o alimentație sănătoasă și utilizarea de produse fluorizate.

Tratamentul cariilor se face doar prin intervenții stomatologice.

Aftele bucale, cunoscute și sub denumirea de stomatită aftoasă, sunt niște leziuni sau ulcerații mici, dureroase, de obicei rotunde sau ovale, ce pot avea o culoare albă sau galbenă cu margini roșii, inflamate. Pot apărea oriunde pe mucoasa bucală, inclusiv pe limbă, pe interiorul obrajilor, pe gingii sau pe palat.

Aftele se formează atunci când mucoasa bucală este iritată sau deteriorată, fie din cauza  consumului excesiv de alimente acide sau picante, ce pot irita mucoasa, fie din cauza unor traumatisme, cum ar fi mușcarea accidentală a obrazului sau buzei, zgârieturi de la periajul prea dur sau purtarea unor proteze sau aparate dentare ce pot provoca răni mici care evoluează apoi în afte. Unele infecții virale sau bacteriene pot afecta mucoasa, provocând apariția aftelor, iar sistemul imunitar slăbit, în cazul celor cu afecțiuni sistemice sau în tratament cu medicamente imunosupresoare, reduce capacitatea organismului de a lupta cu infecțiile, crescând riscul de apariție a aftelor. Reacțiile alergice la anumite alimente, medicamente sau substanțe chimice pot irita mucoasa bucală și duce la formarea de afte, la fel și unele deficiențe nutriționale, precum lipsa vitaminei B12, a fierului sau a acidului folic. Și, nu în ultimul rând, stresul poate favoriza apariția aftelor prin deprimarea sistemului imunitar.

Pot provoca durere intensă, mai ales la atingere sau la consumul de alimente picante sau acide, sensibilitate la alimente sau băuturi reci sau calde și dificultăți la masticație și înghițire și senzație de arsură sau mâncărime în cavitatea bucală.

Aftele bucale nu sunt contagioase și în general se vindecă de la sine în 7-10 zile. Pentru prevenirea apariției lor se recomandă evitarea factorilor declanșatori cum ar fi alimentele iritante, stresul și traumatismele bucale.

Tratamentul se face simptomatic, cu medicamente topice, pentru a reduce durerea și inflamația.

Abcesul dentar este o infecție bacteriană gravă care se formează în interiorul sau în jurul unui dinte. Bacteriile pătrund în interiorul dintelui printr-o carie netratată (ce le permite pătrunderea în pulpa dintelui), printr-o fisură (rezultată în urma unui traumatism sau prin deteriorarea lucrărilor dentare vechi sau de proastă calitate) sau prin gingiile bolnave (gingivita și parodontita netratate pot crea buzunare adânci între dinți și gingii, care se pot infecta), și încep să se înmulțească și să provoace inflamație și formarea de puroi.

Abcesul dentar poate provoca durere intensă de dinte, ce poate fi constantă sau poate apărea în puseuri, iar dintele afectat devine sensibil la alimente și băuturi calde, reci sau dulci. Infecția provoacă umflături în obraz și maxilar, un miros neplăcut în gură și uneori alterarea gustului, sensibilitate la atingere sau presiune, și în cazurile severe poate da febră, inflamarea glandelor limfatice din zona gâtului și disconfort general.

Prevenirea abcesului dentar se face printr-o igiena orală corespunzătoare, vizite regulate la dentist și tratarea promptă a cariilor și bolilor gingivale.

Tratamentul se poate face doar prin intervenții stomatologice, ce implică de obicei drenajul puroiului, administrarea de antibiotice pentru combaterea infecției și, în funcție de caz, tratamente suplimentare ale dintelui afectat. Intervenția timpurie poate preveni complicațiile mai grave, de aceea, este importantă consultarea unui dentist de la primele semne de durere.

Gingivita este o afecțiune a gingiilor caracterizată prin inflamarea și înroșirea acestora.

Este în general cauzată de acumularea de placă bacteriană la baza dinților, căci bacteriile din aceasta produc toxine ce irită gingiile. Periajul insuficient și nefolosirea aței dentare pot permite acumularea de placă bacteriană, favorizând apariția bolii. Fumatul este și el un factor de risc deoarece slăbește țesuturile gingivale, crescând riscul de gingivită și parodontită.

Această afecțiune se caracterizează prin gingii roșii și umflate, sensibile sau dureroase, și care pot sângera în timpul periajului sau folosirii aței dentare, adesea însoțite de un miros neplăcut al gurii.

Gingivita este una din cele mai comune boli forme de boală parodontală și, dacă nu este tratată, poate evolua în parodontită – o afecțiune mult mai gravă ce poate duce la pierderea dinților.

Parodontita este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează țesuturile de susținere ale dinților, inclusiv gingiile, osul alveolar și ligamentele parodontale. Aceasta reprezintă o formă avansată de boală gingivală care poate duce la pierderea ireversibilă a dinților dacă nu este tratată.

Apare de obicei în urma acumulării plăcii bacteriene pe dinți, ceea ce duce la inflamația gingiilor (gingivită). Dacă gingivita nu este tratată, inflamația avansează și afectează structurile de suport ale dinților – parodontită.

Se caracterizează prin gingii roșii, umflate, ce sângerează la periaj, gingii retrase care expun rădăcinile dinților, spații mari între dinți și dinți care se slăbesc sau se mișcă, dureri dentare, formarea de abcese, miros neplăcut al gurii.

Prevenția gingivitei și a parodontitei se face printr-o igienă orală adecvată, o alimentație sănătoasă, renunțarea la fumat, și vizite regulate la dentist pentru controale și eventual curățări profesionale.

Tratamentul acestor două afecțiuni gingivale impune o igienă orală mai riguroasă, proceduri stomatologice specifice pentru a elimina placa bacteriană și tartrul acumulat, și în cazuri mai grave, antibiotice pentru tratarea infecției și intervenții chirurgicale.

Candidoza orală este o infecție fungică provocată de proliferarea excesivă a ciupercii Candida albicans în cavitatea bucală.

Această ciupercă trăiește în mod normal în gură, dar se poate înmulți excesiv ducând la candidoză în anumite condiții, cea mai comună fiind utilizarea de antibiotice, ce permit înmulțirea necontrolată a ciupercii prin afectarea florei bacteriene normale. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau în tratament cu anumite medicamente (imunosupresoare, corticosteroizi) sunt mai predispuse la a face candidoză orală. Purtarea de proteze dentare este un alt factor favorizant al apariției acestei infecții, precum și xerostomia – uscăciunea gurii.

Candidoza orală poate afecta persoanele de toate vârstele și se manifestă prin apariția unor pete albe pe limbă, obraji, cerul gurii sau amigdale, însoțite de durere sau senzație de arsură, gură uscată, dificultăți la masticație sau înghițire și uneori crăparea sau fisurarea colțurilor gurii.

Candidoza orală poate fi prevenită cu o igienă orală corespunzătoare, hidratare adecvată pentru a preveni uscăciunea gurii și evitarea consumului excesiv de zaharuri, căci zahărul poate favoriza înmulțirea acestei ciuperci.

Tratamentul se stabilește de doctor și poate include o igienă mai riguroasă însoțită de o dietă adecvată, medicamente locale sub formă de geluri, soluții pentru badijonaj sau gargară, sau medicamente orale (antibiotice antifungice), în funcție de severitatea afecțiunii.

Cancerul oral este o afecțiune gravă ce se poate dezvolta în orice parte a cavității bucale, inclusiv pe buze, limbă, gingii, interiorul obrajilor, podeaua gurii sau palatul. Poate adesea să apară sub formă de leziuni sau ulcerații care nu se vindecă, sau sub formă de tumori maligne – noduli sau mase vizibile sau palpabile.

Consumul de tutun (mestecat sau inhalat) este principala cauză de apariție a cancerului oral. Consumul excesiv de alcool, o dietă săracă în vitamine și nutrienți, infecția cu virusul HPV, dar și predispoziția genetică pot crește riscul de a dezvolta această afecțiune.

Acest tip de cancer se manifestă prin apariția de ulcere, răni sau tumori nevindecabile însoțite de durere și disconfort accentuat, senzație de amorțeală și sângerări la nivelul cavității bucale, dificultăți la masticație sau înghițire, schimbări ale vocii, dureri în gât și pierdere în greutate.

Primul pas pentru prevenția cancerului oral este renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool. Vizitele regulate la dentist sunt de asemenea importante deoarece acesta poate detecta semnele timpurii ale cancerului, un diagnostic precoce crescând șansele de recuperare.

Diagnosticul se face prin examinări fizice, biopsii și imagistică medicală iar tratamentul depinde de stadiul cancerului și poate include intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie sau chiar combinații ale acestora.

Stomatita este o inflamație a mucoasei bucale care poate afecta buzele, gingiile, limba și interiorul obrazului. Poate provoca înroșirea și umflarea mucoasei însoțite de disconfort și durere, dificultăți la înghițire precum și sângerări sau ulcerații în cavitatea bucală, și uneori febră.

Cauzele stomatitei pot fi diverse: infecții, alergii, traumatisme, unele medicamente sau afecțiuni cronice pot conduce la apariția acesteia.

Tratamentul depinde de cauza stomatitei: în infecții se administrează medicamente antivirale, antifungice sau antibiotice (după caz), în cazul traumatismelor se pot folosi analgezice topice sau sistemice, în stomatita cauzată de alergii se recomandă evitarea alergenului și administrarea de antihistaminice.

Prevenirea stomatitei implică o combinație de obiceiuri sănătoase și o bună îngrijire orală.

Halena sau respirația urât mirositoare este o afecțiune caracterizată printr-un miros neplăcut al respirației și poate fi temporară sau cronică.

Poate fi cauzată de diverși factori precum igiena orală precară, fumatul, afecțiuni ale gingiilor, carii dentare, infecții orale, anumite boli cronice (diabetul, bolile hepatice sau renale). Unele alimente, cum sunt ceapa, usturoiul sau peștele, pot provoca halenă temporară.

Menținerea unei igiene orale corespunzătoare, vizitele regulate la dentist, renunțarea la fumat, hidratarea și alimentația adecvată pot ajuta la prevenirea și gestionarea halenei.

Xerostomia sau senzația de gură uscată este o afecțiune caracterizată printr-o reducere a secreției salivare, ceea ce duce la senzația de uscăciune în cavitatea bucală. Saliva joacă un rol esențial în menținerea sănătății orale deoarece ajută la digestie, protejează împotriva infecțiilor, menține echilibrul pH-ului în gură și protejează dinții de carii.

Xerostomia poate avea cauze diverse, printre care deshidratarea, obiceiurile nesănătoase (fumatul, consumul excesiv de alcool), stresul, anumite boli cronice (diabetul, boala de reflux gastroesofagian, boala Parkinson) sau poate apărea ca efect advers în urma consumului de medicamente.

Se manifestă prin senzația de gură uscată și lipicioasă însoțită de durere, dificultăți la masticație și înghițire, răni sau crăpături ale gurii și buzelor, și chiar pierderea mobilității dinților, și poate crește riscul de apariție a cariilor dentare, a bolilor gingivale și a infecțiilor orale.

Tratamentul implică o combinație de măsuri precum utilizarea de stimulente ale secreției salivare, medicamente specifice, schimbări în dietă și o igienă orală riguroasă.

Igiena orală corespunzătoare este esențială pentru menținerea sănătății dentare și prevenția afecțiunilor bucale. Evitarea obiceiurilor dăunătoare, precum fumatul, reducerea consumului de alimente și băuturi zaharoase și aportul de produse bogate în nutrienți cum sunt fructele, legumele, cerealele integrale și lactatele, susțin sănătatea orală și contribuie la menținerea unei igiene corecte.

Cele mai importante sunt însă produsele pe care le folosim și rigurozitatea pe care o acordăm igienei.

Periuța de dinți manuală sau electrică este esențială pentru curățarea dinților. Este recomandată utilizarea unei periuțe cu peri moi (Soft sau Medium) care să nu irite gingiile, și schimbarea acesteia la fiecare 3-4 luni. Periajul trebuie făcut de cel puțin două ori pe zi, dimineața și seara, dar indicat este după fiecare masă principală (de trei ori pe zi), trebuie să dureze minim 2 minute, cu mișcări circulare și de sus în jos și să acopere toate suprafețele (frontală, laterală și cea de mestecare, dar și limba dacă periuța este prevăzută cu parte dedicată acesteia). Cei cu dinți înghesuiți sau dimpotrivă cu spații mari intre dinți și cei cu lucrări dentare pot apela la periuțele interdentare pentru o mai bună curățare.

Pasta de dinți utilizată este indicat să conțină fluor deoarece acesta ajută la prevenirea cariilor. Persoanele cu anumite afecțiuni bucale pot apela la paste speciale pentru reducerea sensibilității dentare, a sângerărilor gingivale sau pentru albirea dinților.

Folosirea zilnică a aței dentare este de asemenea o măsură importantă pentru o igienă corectă căci cu ajutorul ei putem curăța spațiile interdentare unde periuța de dinți nu ajunge: atât partea din față, cât și cea din spate a fiecărui dinte, până la linia gingiilor. Trebuie totuși utilizată cu delicatețe, fără a fi forțată în gingii, pentru a evita leziunile.

Apa de gură este un produs ce poate ajuta la prevenirea și tratarea unor afecțiuni bucale, având rolul de a reduce placa bacteriană și de a împrospăta respirația. Este în general îmbogățită cu fluor sau clorhexidină și se poate folosi prin clătirea gurii după folosirea aței dentare pentru îndepărtarea reziduurilor rezultate, sau după periajul dentar, pentru prevenție sau ca tratament specific la recomandarea medicului dentist pentru a trata anumite afecțiuni (halenă, gingivită, parodontită și altele).

Dușul bucal sau irigatorul bucal este un alt instrument pentru o igienă orală completă. Acesta utilizează jeturi de apă sub presiune pentru a îndepărta resturile alimentare și placa bacteriană din zonele greu accesibile celorlalte instrumente. Se poate folosi după periaj și înaintea utilizării aței dentare pentru a facilita folosirea acesteia. Este foarte util persoanelor cu aparate ortodontice, cu implanturi sau punți dentare pentru o curățare eficientă, dar și celor cu afecțiuni gingivale deoarece îmbunătățește circulația sângelui prin masarea gingiilor și poate reduce inflamația gingivală. Dușul bucal nu înlocuiește periajul și ața dentară, ci le completează.