Aglomerație de bufoni

Războiul din Ucraina a captat, prin forța lucrurilor, atenția publică, deturnând-o de la malversațiunile, abuzurile și forțările de legislație puse la cale pe plan intern în România – și pe vremea pandemiei, și acum. Deși denunțarea agresiunii lui Putin rămâne o prioritate – indiferent de motivațiile istorice, strategice sau psihiatrice invocate în spatele ei -, iată că ceea ce se întâmplă „la intern” reclamă de urgență repatrierea preocupărilor.

Pentru că una-i una și alta-i alta. Expunerea revizionismului lui Putin nu poate ecrana deteriorarea continuă a democrației autohtone – și așa într-o stare deplorabilă. Ultima trăsnaie a regimului Iohannis este propunerea unei platforme informatice de poliție a presei online, recte a unor cuvinte-cheie care să declanșeze interpretări de luări de poziție drept fake-news sau propagandă pro-rusă. Chestiunea pare scoasă din Orwell și chiar este un fel de anticameră a faimosului minister al adevărului din „1984” (în care Ciucă al nostru a vrut să-și dea doctoratul neplagiat, dacă n-ar fi apucat calea armelor de foc.)

După ce au introdus oficial turnătoria la locul de muncă (prin așa-zisul avertizor de integritate, care are voie să scornească orice ca să-și dea în gât colegul de serviciu care i-a furat gagica), alde Ciucă și coaliția – prin marele democrat Dâncu de la Cluj – ne-a încercat, mai acum o săptămână, cu un proiect de lege care instituia „situația de criză”. Textul permitea Armatei să preia conducerea administrativă a țării, între altele, și în caz de „perturbare gravă a stabilității politice”. Poftim?? Dar cine stabilește perturbarea? Scrie în Constituție de… “perturbarea stabilității politice”? Și apoi, unde am mai auzit noi vorba asta? Nu cumva la Ataturk, care, tot așa, cerea Armatei să preia puterea în caz de „instabilitate politică”? Și ce s-a ales? Turcia este condusă azi de un dictator. Urât încearcă Ciucă să-și vâre pe sub ușă cizmele văcsuite în democrația română – oricum de mucava. Parcă era vorba să urmăm modelul european, nu modelul turcesc! E atac la democrație, domn’ ghineral, nu știm dacă știți materia.

Mai deunăzi, enervați că nu le-a reușit figura cu situația de uzură, bufonii regelui s-au gândit să bage situația de cenzură, prin intimidarea presei online – o clară agresiune la libertatea de exprimare. Adică, din nou atac la democrație – accesoriu post-decembrist care se pare că încurcă rău regimul lui Iohannis. De aceea, Departamentul pentru Situații de Urgență (de unde până unde??!!) a creat un grup de tovarăși cu munci de răspundere, asezonat cu ONG-uri de calitate superioară (să mai câștige și ele un ban public cinstit), care să se apuce de treabă.

Zis și făcut. S-a purces la definirea “narativelor specifice” și s-a dat publicității. Dar, ghinion, manipularea te întimpină de la început: primul narativ – “Palierul de decizie de la București este corupt”- n-are nicio legătură cu propaganda pro-rusă. Ucraina, la acest narativ, nu apare cuvânt-cheie. Subiectul este „Guvern, Iohannis, Nicoale Ciucă”. Și mai departe: “Context – Corupție, Incompetență.” Cu alte cuvinte, la acest narativ, platforma caută și găsește TOATE site-urile unde apar concomitent cuvintele citate – și nu doar acele site-uri care fac propagandă pro-rusă, cum pretinde rostul declarat al platformei.

Prima întrebare. Este nominalizat palierul de decizie. Dar palierul de execuție de ce nu apare? A cui este răspunderea dacă palierul de execuție este și corupt, și incompetent? Nu cumva tot a palierului de decizie care numește palierul de execuție?

A doua întrebare. Platforma se sesizează dacă folosești numele proprii Iohannis și Ciucă. Dar numai ei sunt factori de decizie? Trăim cumva în autoritarism, în care decid doar doi oameni? De exemplu, Parlamentul, care este întruchiparea suveranității poporului, el nu ia decizii? El poate fi bălăcărit oricum, platforma nu se sesizează? Rezultă că toate celelalte persoane sau instituții de decizie din această țară pot cădea liniștit victimă fake-news-urilor sau propagandei, platforma nu se sesizează. Important este ca domnii Iohannis și Ciucă să se sesizeze, să poată reacționa, restul nu contează. Devine clar că adevăratul scop al platformei este protejarea acestor două nume. Mai departe nu mai are rost să continuăm…

Cine sunt bufonii care pun în operă această poliție selectivă? Numele nici nu contează. Un colonel de la Relații publice din MapN, funcționari din departamentele de comunicare din ministere. O fostă secretar de stat în guvernul Cioloș, deci neomarxistă. Director de program la Institutul Aspen, România. Printre parteneri, Fundația Soros (din Kosovo), neo-marxistul nr. 1 din lume. Iar numărul 2 din Global Focus Center – ONG-ul care acoperă monitorizarea – este, ca din întâmplare, potrivit Flux24, nimeni altcineva decât “un fost ofițer în structurile de securitate”. Totul e coordonat de Arafat-ești împărat. Mai e loc de vreun comentariu? Invazia neo-marxistă se desfășoară potrivit planului dinainte stabilit.

Înființarea platformei are la bază o premiză trucată, promovată șmecherește de inițiatori – și anume aceea că toți cei care critică guvernul și/sau pe Iohannis și pe Ciucă, ar fi „putiniști”. (Las la o parte că eticheta de „putinist” este și ea riscantă). Aici intervine însă diversiunea: nu toți criticii regimului sunt „putiniști” Există oameni care refuză să-și compenseze frustrarea și furia (cauzate de derapările hegemonice și inadecvarea Occidentului la problemele specifice ale Estului) prin basculare moscovită sau cauționare (fie și involuntară) a crimelor lui Putin. Or, acreditivul egalizator aflat în spatele poliției online tocmai asta face, îi bagă pe toți în aceeași oală – ceea ce este o înșelătorie ridicolă, rezumabilă în felul următor: Gigel este “putinist”. Gigel critică guvernul. Deci guvernul este criticat de „putiniști”. „Putiniștii” neputând fi luați în serios, nici criticile la adresa guvernului nu trebuiesc luate în serios. Se decretează astfel “putinismul” ca singura cauză a criticării guvernului. Really? No kidding? Sofisme de acest gen, tip Gâgă, se învață și se demontează prin clasa a doua primară. Pentru asta ne trebuie o nouă poliție politică, sub formă de platformă, din bani publici?

Putem sau nu să fim de acord cu cei care îl cauționează – direct sau prin ricoșee istorice, comunist-nostalgice sau, pur și simplu, obscure – pe Putin, acordându-i circumstanțe atenuante, dar niciodată nu avem voie să facem liste de proscriși și, în orice caz, nu la nivel guvernamental. Ne întoarcem iar la momentul în care presa era factor de vulnerabilitate strategică? De abia această inițiativă orwelliană ne arată ce varză este în capul actualilor guvernanți și cum, la pericolul vecinătății cu Rusia lui Putin, se adaugă pericolul vecinătății chiar cu ei, cu guvernanții mucegăiți, de factură autoritaristă.

Pilda cea mai recentă pe temă e în America. Nimeni nu a fost mai înjurat ca președintele Trump. Putem spune că presa nord-americană – în bună parte cu o linie editorială neo-marxistă – l-a călcat în picioare, producând poate cel mai mare construct de fake-news din istoria SUA, care a manipulat populația și a produs, de o manieră regretabilă, alegerea președintelui actual. Mulți americani au realizat prea târziu cacealmaua tichetului Biden-Harris. Cu toate astea, gruparea Trump nu a inventat nicio clipă “platforme” care să contabilizeze pe trumpiști și non-trumpiști. (Ce-or fi avut ei prin sertare – e altă discuție.) Așa ceva ar fi fost o agresiune inaaceptabilă la libertatea de exprimare – una dintre valorile fundamentale pe care s-a clădit America – și i-ar fi trântit pe inițiatori în țărână definitiv.

Reîntorcându-ne în România, știm, premierul este un general. Care nu dă prea multe parale pe partide în general, și pe cele aflate la guvernare, în concret. El nu răspunde decât în fața comandantului suprem, de aceea a și fost nominalizat – ca să închidă gura partidelor și să le aducă la un numitor comun. Asta nu mai pute a neomarxism, ci pute de la o poștă de-a dreptul a autoritarism.

Să fi scăpat Ciucă din lesă și visează huntă militară? Sau are acceptul de la Cotroceni? Dar, atunci, Rareș Bogdan, number one across the nation, care se opune platformei, nu mai e porta-vocea lui Iohannis? Sau joacă pe bufonul regelui? Dar Ciolacu? Și el se opune. Să fie și el tot bufon? Ceva nu se leagă. Sunt prea mulți bufoni.

Păi dacă cele două partide din coaliție se opun platformei, de unde a scos-o Arafat-ești împărat? Omul ăsta ridică din ce în ce mai multe semne de întrebare. Să fii avut Petrov dreptate când a vrut să dea cu el de pământ? După prestația aluneacoasă din timpul pandemiei, aflată tot timpul la limita amputării nefondate, gratuite, a drepturilor omului, iată că Arafat-ești împărat își leagă din nou numele de promovarea unor măsuri dictatoriale, cu specificul cărora de altfel n-ar trebui să aibă nicio treabă. Ce legătura au ambulanța și salvamontul cu fake-news-urile, care pot să fie cel mult preocupare a Departamentului guvernului de comunicare și informații publice? Se profilează tot mai clar că Arafat este o menajeră ubicuă, însărcinată să spele toate rufele murdare ale regimului. Dacă ținem seama și că, în skandenbergul dintre el și Rafila, nu profesorul – infecționist de specialitate – a avut câștig de cauză, rezultă că efendi Raed are pile mari, mari de tot.

Cineva ar trebui să-i spună regimului: Nu vă faceți că faceți confuzie! Adoptarea unei poziții corecte vis-a-vis de agresiunea Rusiei, o poziție de altfel impusă de statutul de membru NATO, nu îți asigură automat un credit în alb pe nicio altă temă politică – externă sau internă. Nu încercați să vă luați credite în plus, pe fondul unei crize externe. Viața democratică internă ar trebui să se îmbunătățească radical – de la independența Justiției, corectitudinea alegerilor, eradicarea statului paralel la revigorarea economiei de piață, dezactivarea „băieților deștepți”, presa necumpărată etc. – pentru ca regimul să se recredibilizeze. Nu suntem acolo nici pe departe.

Deocamdată, guvernul e la un pas de a ne da interzis la limbă română. Platforma instituie „markere de dezinformare” – cum ar fi, potrivit Profit.ro, „furtișag” și „mizerie” (??!! – n.n.) – cuvinte care astfel devin inaccesibile, altfel ești trecut pe răboj. Apropo, ce zice madam von der Leyen de poliția online care se pregătește în România? Are ea în Germania o asemenea culme a progresului european? Dacă nu, exportăm know-how. Și în Germania, și în Franța, și în Olanda, în toate țările unde e prea multă libertate de exprimare.

Senzația este că la o masă festivă, de protocol, cu lume bună, cu recitarea pompoasă a unor valori și crezuri democratice înalte, cineva dintre meseni manglește ceva cuțite aurite de pe masă, cu care ulterior nu se sfiește să dea lovituri pe sub centură chiar punerii în operă a respectivelor crezuri și valori.

Alo, Arafat! Formularea „Burtosul Timmermans, cu obrazul slinos, urăște România că nu dă portul Constanța” este considerată propagandă anti-UE? Dar formularea „Ciucă – acest vătrai al lui Iohannis de scărmănat tăciuni” este considerată propagandă pro-Putin? Dar întrebarea „A fost Arafat între timp recrutat sau era de la început?” este considerată fake-news?