Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad va efectua miercuri prima sa vizită în Liban, unde va fi întâmpinat de liderul grupării şiite Hezbollah, Hassan Nasrallah. Vizita lui Ahmadinejad riscă să destabilizeze situaţia din Liban, unde guvernul condus de prooccidentalul Saad Hariri este supus presiunilor Washingtonului şi Israelului, pentru a împiedica sosirea preşedintelui iranian. Trupe israeliene au fost deja mobilizate la graniţa cu Libanul, a cărei securitate este asigurată de misiunea FINUL a ONU.
Potrivit agenţiei Ma’an, Ahmadinejad nu se va apropia însă de graniţa israeliană şi a renunţat să arunce o piatră către statul pe care Iranul nu îl recunoaşte, un plan care a provocat mare teamă în rândul politicienilor moderaţi din Liban. În schimb, preşedintele iranian va vizita suburbiile sudice ale capitalei Beirut şi mai multe localităţi din sudul Libanului, va ţine discursuri pe două stadioane construite de Hezbollah şi va inaugura o porţiune de autostradă, construită cu sprijin iranian. Presa occidentală scrie că Ahmadinejad efectuează vizita în Liban, deoarece are parte de mai multă susţinere decât în propria sa ţară. Presa israeliană arată că Ahmadinejad va discuta cu liderul Hezbollah, o organizaţie înfiinţată şi finanţată de Iran, despre noi achiziţii de armament.
Cum tensiunile dintre Iran şi Israel s-au soldat deseori cu războaie purtate pe teritopriul Libanului, premierul Saad Hariri este într-o situaţie delicată, mai cu seamă că gruparea Hezbollah şi aliaţii săi din coaliţia 8 Martie se află la putere, potrivit unui acord din urmă cu un an.
Din guvern fac parte doi miniştri din Hezbollah şi alţi opt din rândul formaţiunilor politice aliate. Alţi 15 miniştri provin din coaliţia prooccidentală 14 Martie, consdusă de Hariri, iar alţi 5, printre care ministrul de Interne şi cel al Apărării, au fost numiţi de preşedinte, considerat neutru. Musulmanii sunniţii şi şiiţi şi creştinii din Liban sprijină atât forţele prooccidentale, cât şi Hezbollahul. Această grupare a câştigat susţinerea creştinilor după războiul cu Israelul, din 2006. Potrivit unei legi din 1943, an în care Libanul a devenit independent faţă de Franţa, preşedintele trebuie să fie creştin, premierul sunnit, iar preşedintele parlamentului şiit.
