Alegeri în UE: ”ciume”, revoluții ONG și noua religie europeană

Pe 26 mai, europenii au arătat că pericolul naționalismului și populismului vine din Vest, nu din Est. Alegerile de pe 26 mai au arătat că electoratul UE este confuz, că vechea gardă își va păstra puterea în ciuda pierderilor electorale, că noua religie a ecologismului și tinerii se pregătesc să îndrepte UE pe un alt drum, dar că nimic nu se va schimba pentru țările central și est-europene.

Au fost alegerile europene cu cea mai mare participare din ultimii 20 de ani și primele alegeri, începând din 1979, la care participarea a fost mai mare decât la precedentul scrutin european. Prin urmare, pe 26 mai a fost ales poate cel mai reprezentativ Parlament European.

Învinșii guvernează, învingătorii stau pe margine

Cum își vor onora familiile politice europene acest statut? Făcând în asemenea fel încât cei care au pierdut să poată guverna în continuare, iar cei care au câștigat să conteze cât mai puțin. Asta pentru că Partidul Popular European și Socialistii Europeni, care au dominat PE de la crearea sa și s-au perindat prin rotație la conducerea Comisiei Europene, au pierdut un numar considerabil de voturi și deputați (circa 80 de mandate pierdute în total), dar vor continua să conducă, în timp ce partidele eurosceptice și Verzii europeni au câștigat circa 40 de mandate, dar vor rămâne în opoziție. Menținerea la putere a perdanților va fi asigurată de ascensiunea ALDE, acum rebotezată ALDE –  Rennanisance – USR Plus, un nou grup parlamentar care va pune umărul la perpetuarea sistemului de la Bruxelles și Strasbourg, în schimbul unor portofolii importante ce se vor stabili în trocurile politice în spatele ușilor închise, în lunile ce vor urma.

”Revoluția” ONG-urilor in Slovacia și Cehia

În primul rând, trebuie notat cum câinii de pază ai democrației de la Bruxelles au greșit adresantul când au criticat tendințele eurosceptice și eurofobe din țările estice. Alegerile de duminică au arătat că euroscepticii și naționaliștii au pierdut în Est și au câștigat in Vest, chiar în nucleul ”Europei valorilor”. Cu excepția Ungariei lui Viktor Orban, unde partidul Fidesz a măturat pe jos cu rivalii politici, luând circa 53% din voturi, partidele eurosceptice au pierdut voturi în comparație cu precedentele scrutine.

Cruciada începută în țările central și est-europene împotriva ”ciumelor” de diverse culori a dat rezultate. În Slovacia, o coaliție de centru a învins Partidul Social Democrat aflat la guvernare și supus presiunii străzii și ONG-urilor, dupa asasinarea, la începutul anului 2018, a unui ziarist de investigație – o evoluție similară mișcărilor de stradă și de trupe pe scena politică din România post-Colectiv. În plus, slovacii au ales anul acesta o președinta, Zuzana Caputova, provenind din mediul ONG, cu viziuni pro-europene. Caputova a susținut coaliția care a câștigat alegerile europene și care pare să se îndrepte spre victorie și la alegerile legislative din 2020. ”Șarlatanii au pierdut”, titrează cotidianul Dennik, cât se poate de ilustrativ pentru cruciada ”străzii” împotriva guvernării.

În Polonia, partidul eurosceptic Lege și Justiție aflat la guvernare a câștigat alegerile, deși a avut de înfruntat o coaliție largă a forțelor liberale, dar și o hemoragie de voturi către noul partid de extremă dreapta Confederația. În toamna acestui an vor avea loc alegeri legislative în Polonia, iar partidul lui Jaroslaw Kaczynski are motive să se teamă că nu își va putea menține actuala majoritate.

În Cehia, partidul populist al premierului Andrej Babis a obținut doi eurodeputați în plus față de ultimele europene, însă la fel a progresat și opoziția liberală și pro-europeană. În plus, premierul Babis este acuzat de fraudă cu fonduri UE, urmează să fie trimis în judecată și este contestat în stradă de ONG-ul Un Milion de Momente pentru Democrație pentru că ar manipula justiția.

Fieful euroscepticilor este în Vest, nu în Est

În schimb, partidele pro-europene au pierdut voturi in Vest, unde partidul președintelui Emmanuel Macron a fost înfrânt de Adunarea Națională a Marinei Le Pen, unde creștin-democrații Angelei Merkel și social-democrații germani au pierdut voturi care s-au scurs către Verzi și Alternativa pentru Germania, de extremă-dreapta, în timp ce în Belgia naționaliștii flamanzi (Noua Alianța Flamandă) au devenit prima forță politică a țării. De notat că in Belgia au avut loc simultan alegeri regionale, federale și europene, toate câștigate de Noua Alianță Flamandă.

Rezultate sub așteptări

O a doua observație este că ”ciumele”, populiștii, radicalii, eurofobii nu au reușit să obțină rezultatele de care se temeau birocrații de la Bruxelles. Strategia exacerbării pericolului pe care l-ar reprezenta aceste partide la care au recurs liderii UE a dat roade. Ele nu au obținut decât o creștere de circa 20 de mandate în noul PE. Practic, prestația bună din Italia a Ligii vicepremierului Matteo Salvini (circa 34% din voturi) și a Marinei Le Pen în Franța (23%, pe prima poziție) a fost anulată de regresul partidelor eurosceptice și naționaliste în Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda – aici, Partidul Libertății, al lui Geert Wilders, a reușit contrapreformanța de a-și pierde toți eurodeputații). Chiar dacă partidele populiste și naționaliste din viitorul PE își vor unii forțele (acum sunt împărțite în trei grupuri politice, clasate pe pozițiile 5-7, conform rezultatelor de duminică), ele vor reuși să adune abia 20% din voturi, mult sub cele peste 30% de care se temeau liderii de la Bruxelles. Mai mult, Partidul Brexit al britanicului Nigel Farage (care a spulberat partidele tradiționale la alegerile din Marea Britanie) vine cu o zestre importantă pentru aceste fracțiuni din PE, însă o zestre efemeră, căci acești deputați se vor retrage după foarte probabilul Brexit.

Stânga radicală pe cale de dispariție

A treia observație tine de cvasidispariția stângii radicale din PE, care a pierdut 38 de deputati, în urma rezultatelor slabe ale Partidului Stângii din Germania și ale Syriza, partidul premierului Greciei, Alexis Tsipras. Acesta din urmă a și anunțat că va organza alegeri anticipate, în încercarea de a reduce din proporțiile înfrângerii anunțate pe care o va suferi în fața conservatorilor din partidul Noua Democrație.

O oportunitate pentru iliberali, populiști și naționaliști

Există însă și analize care vorbesc despre ”revoluția” pe care o vor genera partidele populiste în Parlamentul European. Asta pentru că, în ciuda prestației electorale sub așteptări, dreapta radicală va prelua controlul retoricii politice în PE, pentru că au un discurs irezistibil: problema imigranților (pe care niciun partid nu o poate trece cu vederea), protecționismul european, controlul frontierelor, apărarea. Deși este încă împărțită în diverse grupuri politice, dreapta radicală este pe aceeași lungime de undă în privința acestor aspecte. În schimb, partidele de centru care vor încropi alianța ce va conduce UE sunt scindate pe tema migrației, a frontierelor, a politicii economice. Este motivul pentru care, în ciuda numărului mai mic de eurodeputați, cea mai coerentă voce paneuropeană pe care o vom auzi ar putea fi cea a dreptei radicale și eurosceptice din PE.

”Mai rău nu se putea”

Privind în ansamblu, alegerile europene de duminică nu au avut mari înfrânți și nici mari învingători. Analizele din presa merg de la a susține că ”Nu, populiștii nu au preluat controlul UE” (Bloomberg), până la a spune că ”Mai rău nu se putea, aceasta este Europa cadavrelor ambulante”. ”Vom sfârși construind ziduri pentru a ne proteja propria dispariție – demografică, economică, geopolitică – de haosul altora. Până la urmă, Orban și Salvini au câștigat. Și este o victorie culturală mai degrabă decât politică, o victorie construită atent, în anii de criză și teroare care au trecut”, scrie Linkiesta.

Încotro se îndreaptă Europa?

Elementul nou este migrația voturilor de la centru la periferie, de la stânga spre dreapta, de la eurosceptici spre proeuropeni și viceversa, în funcție de ciclul politic și scandalurile politice din fiecare stat membru UE. Pe scurt, în cuvintele lui Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relații Internaționale, ”alegătorul dominant a fost alegătorul confuz”. Electoratul occidental a abandonat extremele naționaliste în favoarea ecolgiștilor, iar electoratul estic și central-european s-a îndepărtat de partidele aflate la guvernare, alegând partide noi, emanații ale străzii și ONG-urilor.

O analiză a alegerilor europene publicată de El Mundo sugerează ca acest scrutin, cu o participare record, a fost unul al unei noi generații. Estimările cum că aceste alegeri vor fi o luptă între liberalii cei buni și iliberalii și populiștii cei răi (”un vot pentru populisti înseamnă un vot pentru Putin”, tuna Guy Verhofstadt înaintea scrutinului) sau o luptă între proeuropeni și eurofobi s-au dovedit false. Tinerii europeni, cei care se pare că au făcut diferența, au votat pentru bursele Erasmus, pentru biletele Interrail destinate celor sub 26 de ani, pentru eliminarea frontierelor, pentru pace, pentru feminism și drepturile minorităților sexuale și, mai mult decât orice, pentru ecologism – un soi de religie a secolului 21.

Votul tinerilor care s-au născut în UE, cea de după Tratatul de la Maastrict (1992), de după Tratatul de la Amsterdam (1999), votul tinerilor care au fost educați în spiritul protejării mediului și al antixeneofobiei și al antirasismului, votul tinerilor care au fost țintele principale ale politicii editoriale a presei si marilor edituri în ultimele două decenii, votul tinerilor care se mobilizează pe rețelele sociale pentru apărarea mediului, a justiției sau a imigranților, votul acesta este cel care arată încotro se va îndrepta Europa.

Nimic nou pentru țările estice

Cât despre perspectivele politice și economice ale statelor central și est-europene pe care le indică rezultatele alegerilor de duminică, nimic nu se va schimba. Indiferent de guvernanți, de disputele politice, de mersul justiției și al serviciilor secrete, aceste state rămân strânse în corsetul german al unui deficit bugetar de 3%, al unei datorii publice limitate, în corsetul creat de controlul extern asupra sistemului bancar și asupra investițiilor. Revoltele sunt puțin probabile, câtă vreme, așa cum spunea pentru Bloomberg un bancher occidental la apogeul crizei economice, în 2010, cetățenii acestor țări sunt obișnuiți să îndure, căci în perioada comunistă au stat la coadă chiar și pentru hârtie igienică. Iar schimbarea generațională nu pare să schimbe această realitate. De ce? Explicația vine de la un articol publicat tot de Bloomberg, de data aceasta chiar pe 26 mai 2019: ”Oare hârtia igienică dăunează mediului înconjurător?”.