„(…) Istorie, acum din plin rezişti/ în marşul vast, pe stângul şi în tactul/ acestor inimi mari de comunişti/ ce vor să nimicească morţii pactul” (Alexandru Andriţoiu, „Există asemenea Partid”, volumul „Trăim în miezul unui ev aprins”, antologie de lirică contemporană românească, Editura Albatros, Bucureşti, 1989, p. 52).
„(…) Zăpada în asediu/ cu luna doarme alături/ stau comunişti la sediu/ vorbind despre omături. (…)” (Alexandru Andriţoiu, „Schiţă în creion”, „Gazeta Literară”, anul X, nr. 465, 7 februarie 1963, p. 1).
„(…) Ciocane tinere şi seceri/ pe socluri mai avem de pus,/ pe care timpu-n ample treceri/ le va urca mereu mai sus (…)” (Alexandru Andriţoiu, „Ştanţe la câmpia ţării”, „Gazeta Literară”, anul X, nr. 464, 31 ianuarie 1963, p. 1).
„(…) Acest cântec Ceauşescu se va numi/ Aşa cum se numeşte o odă sau o baladă/ Sau ce soldatul de veghe care noapte şi zi/ Priveşte epoca de sus de pe baricadă./ Cinstiţi-mă cu dreptul de a-l îmbrăţişa/ ca pe un om tânăr şi călit de furtună,/ Pentru verbul lui răspicat, pentru gândirea lui ca platina,/ Pentru inima sa omenească şi mare şi bună./ Veniţi şi cântaţi/ Iubitori de eroi şi de ţară/ Veniţi şi sculptaţi sculptori/ În metal şi în marmură toţi./ Pentru Ceauşescu străbunilor/şi-a prezentului meu de primăvară./ Pentru Ceauşescu prin care/vorbim cu ai patriei strănepoţi” (Alexandru Andriţoiu, „Ceauşescu – Omul”, volumul „Onor Comandantului Suprem”, Editura Militară, Bucureşti, 1983, pp. 6 şi 7).
(Alexandru Andriţoiu, 1929-1996, a fost poet şi traducător. După ce a absolvit, în 1961, Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacţiile a diferite reviste precum: „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viaţa militară”, iar din 1965 a devenit – şi a rămas timp de aproape 25 de ani – redactor-şef al revistei „Familia din Oradea”).
