Algeria vrea să răzbune măgăria din 1982

O frumoasă echipă a Algeriei a fost „îngropată” în 1982 de un blat dintre Germania şi Austria. Africanii sunt încrezători că vor bate din nou Germania. Povestea unor blaturi celebre de la mondiale.

Germania – Algeria (Ora 23.00 – TVR 1)

Pe 25 iunie 1982, la Gijon, în Spania, se înregistra una dintre cele mai mari măgării din istoria campionatelor mondiale. Excelenta (pe atunci) echipă a Austriei (calificată matematic în faza a II-a grupelor) oferea pe tavă victoria unei naţionale a Germaniei aflate în dificultate. Au curs râuri de cerneală vis-a-vis de acel meci, în care, condusă din minutul 10, Austria nu a atacat deloc poarta RF Germania, pasând numai de-a latul terenului sau în spate. Victima aranjamentului de la Gijon a fost echipa Algeriei, care, deşi a învins RFG şi Chile, a fost eliminată la golaveraj. Atunci, jucătorii şi oficialii algerieni au jurat pe Coran să se răzbune.

O mini-răzbunare a fost în 1987, când Rabah Madjer, cel mai bun produs al fotbalului algerian din toate timpurile (jucător în echipa urgisită în 1982), a ridiculizat apărarea lui Bayern Munchen înscriind un gol antologic cu călcâiul, gol devenit „marcă înregistrată Madjer”. Se întâmpla – pentru ca răzbunarea să fie mai dulce – pe „Prater” din Viena, în finala CCE, FC Porto – Bayern 2-1.

Acum, după 32 de ani Algeria, una dintre surprizele plăcute ale fazei grupelor, are prilejul să se răzbune. În 1982, Algeria a învins o Germanie foarte bună, care după ajutorul primit de la austrieci nu s-a mai oprit decât în finală. Echipa de acum a Germaniei este cam tot la nivelul celei din 1982, dar Algeria de astăzi este peste cea de acum 32 de ani, chiar dacă un alt Madjer nu s-a mai născut.

Germania este acum la „Rio 2014” una dintre favoritele la titlu, dar cine crede că meciul cu Algeria va fi unul uşor se înşală. Belgienii s-au convins pe pielea lor, au câştigat chinuit, dar, atenţie, din echipa care a ţinut piept Belgiei 80 de minute au dispărut 5 jucători. Anticipăm un meci foarte echilibrat în care doar experienţa superioară a nemţilor va face diferenţa în partea a doua a jocului. O diferenţă minimă însă. Algerienii se vor bate până la ultima lor picătură de energie, pentru a-şi îmbunătăţi performanţa istorică a accederii în optimi. Şi evident se vor bate şi cu gândul la Algeria din 1982. De altfel, Rabah Madjer Madjer a declarat duminică pentru site-ul oficial al competiţiei: „Acest meci ne produce o serie de amintiri. Este minunat că jucăm aici în Brazilia cu Germania. Împreună cu coechipierii mei din 1982 am bate din nou Germania”.

Cotă medie la pariuri: victorie Germania: 1.30, victorie Algeria: 10.50, egal: 5.30

Întâlniri directe:
16.06.1982: Germania – Algeria 1-2 (CM)
01.01.1964: Algeria – Germania 2-0 (amical)

Palmares la turnee finale
Germania (18 participări all time loc 2): 102 62 20 20 213-119 206 p
Algeria (4 participări – all time loc 41): 12 3 3 6 12- 17 12 p

Poziţii în clasamentul FIFA
Germania: loc 2 – 1.300 puncte
Algeria: loc 22 – 858 puncte

Ultimele 5 întâlniri Germania:
26.06.2014: Germania – SUA 1-0 (CM)
21.06.2014: Germania – Ghana 2-2 (CM)
16.06.2014: Germania – Portugalia 4-0 (CM)
06.06.2014: Germania – Armenia 6-1
01.06.2014: Germania – Camerun 2-2

Ultimele 5 întâlniri Algeria
26.06.2014: Algeria – Rusia 1-1 (CM)
22.06.2014: Algeria – Koreea de Sud 4-2 (CM)
17.06.2014: Algeria – Belgia 1-2 (CM)
04.06.2014: România – Algeria 1-2
31.05.2014: Algeria – Armenia 3-1

Franţa – Nigeria (ora 19.00 – TVR 1)

Chiar dacă la acest turneu final s-au înregistrat mai multe surprize ca oricând, nu vedem vreo „minune” întâmplându-se la acest meci. Franţa a demonstrat că este în formă bună şi că se descurcă şi fără Ribery, în timp ce Nigeria a ajuns în optimi în special datorită domnului Peter O’Leary, care, după cum sună şi numele, nu este echipier al „super vulturilor”, ci este un arbitru venit din „extrem de puternicul” campionat al Noii Zeelande. Cu un singur 0-0 cinstit cu Iranul, cu un 2-3 amabil din partea Argentinei şi un 1-0 inventat cu Bosnia&Herţegovina, Nigeria nu poate emite vreo pretenţie în faţa Franţei. Estimăm un meci la discreţia „cocoşilor galici”, care după ce îşi vor asigura un avantaj vor trage pentru ca Benzema să urce cât mai sus în clasamentul golgheterilor.

Cotă media la casele de pariuri: victorie Franţa: 1.50, victorie Nigeria:7.35, egal: 4.00

Întâlniri directe:
02.06.2009: Franţa – Nigeria 0-1 (amical)

Palmares la turnee finale
Franţa (14 participări – all time loc 7): 57 27 12 18 104-70 93 p
Nigeria (5 participări all time loc 30): 16 5 3 9 20-24 18 p

Poziţii în clasamentul FIFA
Franţa: loc 17 – 913 puncte
Nigeria: loc 44 – 640 puncte

Ultimele 5 întâlniri Franţa
25.06.2014: Franţa – Ecuador 0-0 (CM)
20.06.2014: Franţa – Elveţia 5-2 (CM)
15.06.2014: Franţa – Honduras 3-0 (CM)
08.06.2014: Franţa – Jamaica 8-0
01.06.2014: Franţa – Paraguay 1-1

Ultimele 5 întâlniri Nigeria:
25.06.2014: Nigeria – Argentina 2-3 (CM)
21.06.2014: Nigeria – Bosnia&Herţegovina 1-0 (CM)
16.06.2014: Nigeria – Iran 0-0 (CM)
08.06.2014: SUA – Nigeria 2-1
04.06.2014: Grecia – Nigeria 0-0

Povestea unor blaturi la World Cup

26 iunie 1974: la Hamburg, în cadrul grupei I a turneului final se desfăşoară un meci „istoric”. Se întâlnesc în premieră echipele RFG şi RDG. Niciodată, nici măcar într-un meci amical, echipele celor două Germanii nu s-au aflat faţă în faţă. Deşi echipa „nemţilor comunişti” nu era rea, totuşi Germania Federală era favorită certă, nu numai pentru că juca pe teren propriu, ci şi pentru faptul că avea cea mai valoroasă garnitură din întreaga ei istorie. Maier – Vogts, Beckenbauer, Schwarzenbeck, Breitner – Hoeness, Bonhof, Overath, Grabowski – Müller, Hölzenbein era „11”-le de bază considerat ca fiind mult mai valoros decât cel din 1954, care a cîştigat titlul mondial, şi decât cel din 1966, care a obţinut “argintul” pe Wembley. La ora disputării meciului, RFG, cu două victorii, era deja calificată pentru turul secund (grupe semifinale cu câte 4 echipe), iar în cazul unei victorii sau al unui egal, ocupa locul 1 în grupă.

RDG chiar şi în cazul unei înfrângeri se putea califica mai departe de pe locul 2 în grupă. După 90 de minute, istoria a consemnat un rezultat supersurpriză: 1-0 pentru Germania de Est, care a ocupat locul 1 în grupă, iar RFG s-a calificat de pe locul 2. RFG a făcut un meci foarte slab, fapt ce a uimit lumea fotbalului. Explicaţia evoluţiei execrabile a „federalilor” a fost uşor de găsit. Dacă ar fi câştigat sau ar fi terminat la egalitate, RFG ar fi urmat să întâlnească în turul doi al competiţiei Brazilia (campioană mondială „en titre”), Olanda (mare favorită la câştigarea trofeului) şi Argentina (şi ea cu şanse la trofeu). Calificându-se de pe poziţia a doua în grupă, vest-germanii au avut un tur doi mult mai accesibil, cu Polonia, Suedia şi Iugoslavia şi astfel s-a calificat fără probleme în finala competiţiei. La mulţi ani după eveniment, o serie de jucători din echipa RFG (care a câştigat finala mondialelor din 1974) au recunoscut că au pierdut intenţionat meciul pentru a nu da piept în continuare cu marile favorite ale competiţiei. Deci, strategie 100% nemţească.

Înţelegeri sud-americane

La mondialele din 1978, din Argentina, echipa ţării gazdă concura – în grupa semifinală – cu Brazilia pentru accederea în finală. Înaintea ultimului joc, ambele echipe se aflau la egalitate de puncte şi golaveraj. Brazilia a învins, normal, Polonia cu 3-1. A urmat, la o oră după terminarea acestui joc, o „parodie” între Argentina şi Peru, echipa gazdă înscriind cu o lejeritate întâlnită doar pe „maidan” 6 goluri în poarta incaşilor şi s-a calificat în finală datorită golaverajului superior. Întreaga presă braziliană a luat foc, au existat şi proteste din partea delegaţiei Braziliei, dar nu s-a putut face nimic, deşi s-a văzut cu ochiul liber că peruanii nu au opus nici o rezistenţă în faţa gazdelor.

Şi asupra unui meci al Braziliei planează suspiciuni. Este vorba de semifinala din 13 iunie 1962 disputată cu Chile, echipa gazdă a turneului final. Brazilia a câştigat cu 4-2 în faţa gazdelor după un meci despre care foarte mulţi specialişti au spus că nu a fost tocmai „curat”. Brazilia era campioana mondială „en titre”, era evident mai bună decât Chile, dar jucătorii „carioca” erau foarte obosiţi şi în plus nu îl aveau pe Pele, accidentat. Cei care arată cu degetul acest meci susţin că înţelegerea a vizat excluderea oricărei rezistenţe din partea chilienilor (prin calificarea în semifinale ei oricum şi-au depăşit condiţia), care oricum ar fi pierdut până la urmă. Şi s-a mai spus că s-a convenit ca meciul să fie unul pentru public, cu multe goluri. Şi aşa a şi fost. Chiar şi „graficul” de înscriere a golurilor a fost unul specific unui meci „special”: 1-0, 2-0, 2-1, 3-1, 3-2 şi 4-2 (min.77). Practic au fost goluri multe şi suporterii echipei gazdă chiar au trăit în două rânduri cu speranţa că favoriţii lor vor egala marea echipă a Braziliei. Ce poate fi mai frumos (şi util) decât atât?