Alianţa pentru Unirea Românilor

După localele din 2016, Marian Munteanu a creat un partid naţionalist (Alianţa Naţională) care a participat fără succes la parlamentarele din acelaşi an.

De ce acum, în 2020, un alt partid naţionalist, Alianţa pentru Unirea Românilor, a avut succesul pe care l-a avut (9 la sută la parlamentare)?

Trei sunt factorii cauzali ai acestui succes:

1. AUR a apărut ca formaţiune politică în siajul creat de preşedinţia lui Donald Trump, interpretată de electoratul european ca o şansă a suveranismelor. Deşi, în ziua de 6 decembrie 2020, era clar că trumpismul a fost înfrânt, sentimentul naţionalist românesc, odată încurajat, s-a exprimat la urne.

2. Această exprimare electorală a fost încurajată discret de BOR ca urmare a gafelor anti-Biserică ale guvernării Orban. Opţiunile pentru AUR au crescut, în ultimele săptămâni, ca urmare a impulsurilor date de preoţimea ortodoxă în mediile credincioşilor.

3. Liderul AUR, George Simion, avea o anume notorietate de mai mulţi ani ca urmare a unor acţiuni unioniste care s-au bucurat de atenţia media. Dar cei 8.000 de membri ai AUR nu ar fi putut aduna 500.000 de voturi dacă nu ar fi practicat socializarea intensă în mediile virtuale. Această socializare a retrezit interesul electoratului antisistem care ridicase, în 2012, PP-DD la un scor chiar mai mare de 9 la sută. Acel partid fusese creat de la firul ierbii, dar a fost superinfiltrat de SRI, care a înţeles din timp că este pe cale să apară, din frământările dezamăgiţilor băsismului, o mişcare nouă: „PNL-PDL, aceeaşi mizerie”.

PP-DD a fost repede destrămat, iar electoratul antisistem, o parte din el, a fost captat de USR după localele din 2016. Acest partid nou, gândit mai întâi în laboratoare speciale, s-a adaptat sistemului format de vechile partide şi exista acum, în 2020, o aşteptare fără orizont formatată de adepţii PNŢ-CD, de naţionaliştii peremişti şi de conservatorii culţi. AUR a devenit în timp record, cu viteza internetului, orizontul de aşteptare al acestora.

Şi iată cum, fără influenţe şi codiţe sereiste, a apărut şi la noi ceva ce multe ţări din UE aveau deja: un partid suveranist.
Totul depinde acum, în Parlament, de calitatea intelectuală a deputaţilor şi senatorilor AUR. Nimbul iniţial al USR s-a ciobit la examenul practic al decenţei şi consistenţei parlamentare. După primele semne, AUR pare a avea deputaţi şi senatori de calitatea celor pe care i-a avut PAC în vremea Convenţiei Democrate, cu deosebirea că acel partid nu a ştiut să-şi precizeze nişa ideologică cu maximă claritate.

Ce înseamnă, azi, a fi conservator? Suveranism într-o Europă a patriilor. Respect pentru Biserică într-un stat laic. Apărarea drepturilor şi libertăţilor individuale într-o lume tot mai (inconştient) colectivizată prin socializarea virtuală de factură progresistă. Unionism fără radicalism. Avantaje competitive conştiente de valoarea lor în bătălia economică globală.

În România, cineva spune de mulţi ani că aceste avantaje sunt, pentru noi, apa, hrana şi energia.

De câteva zile, pentru prima oară în istorie, apa curată (nepoluată) este tranzacţionată la Bursa din New York. Profetismul programului „Apă, Hrană, Energie”? Da, are un nume: Călin Georgescu. Este propunerea AUR pentru funcţia de premier într-o conjunctură favorabilă din viitor. A fost cercetător al Clubului de la Roma vreme de două decenii. Acolo, cu baze de date din toată lumea, a fost studiată starea globală a resurselor naturale, precum şi valoarea lor competitivă în crizele ce urmau să vină. Una alimentară stă în miezul acestei pandemii dacă nu scăpăm de ea până în vara lui 2021. Criza a şi venit, iată. Sfârşitul epocii combustibililor fosili este deja temă de pagina întâi.