Alinierea! Marș la combătut!

Ce-a făcut Tudorel Toader? A făcut și el o vorbire despre niște modificări în legile care privesc justiția? Sigur nu va fi reținut ca autorul Codului lui Napoleon și nici nu va fi el creierul juridic al cenușiului mandat Iohannis. Nici nu știm dacă respectivele modificări sunt gînduri de la miezul nopții sau proiecte pe care le vom dezbate în Parlament. Mai pe scurt, modificările anunțate de Tudorel Toader sunt un soi de vorbire, de datul cu părerea al unui ministru. Pînă la modificări de legi, vorba Danei Gîrbovan, este cale lungă.

Și ce a făcut Iohannis? A pus doi scribălăi de la Cotroceni să încropească un comunicat în care despre ce credeți că este vorba? Despre atacul ministrului Toader la statul de drept! Vai de mine! Îl răpește și fuge cu el în Siria!? Ce zic televiziunile prin vocile trompeților de serviciu? Hop și ele, că propunerile de modificare sunt atacuri la statul de drept. De la președinte pînă la Ziare.com și HotNews, orice idee legată de schimbări în administrarea justiției este atac la statul de drept, după cum orice om de la PSD implicat în conducerea unei instituții este participant la o hoție (ceea ce este cam adevărat, dar aproape în egală măsură se poate referi și la oamenii PNL, USR, ca să nu mai vorbesc despre hoțiile cu acte ale lui Traian Băsescu).

La o simplă ieșire la rampă, și aceea șchioapă (lipsesc chiar și ciornele proiectelor invocate și imediat înfierate), scena publică a dat în clocot. Sunt gata să cred că trompeții de pomină i-au anunțat deja pe apropiații lor de la organisme internaționale, de la ambasade sau servicii secrete: „Fraților, în România se pune la cale alt atac la statul de drept!“.

Ce se întîmplă cu noi? Orice încercare de a schimba ceva în mecanismele ruginite (sau gripate, sau proaste, sau cum vreți să le catalogați) se transformă peste noapte în protest, în atac la statul de drept, în corupție etc. Ba, dacă nu ești de acord cu demolarea unei statui sau cu schimbarea numelui unei străzi, ești antieuropean, antiamerican, antisemit, anti-NATO. Frontul acesta rigid are o întindere enormă. Pleacă de la Cotroceni și duce pînă în nevinovate ONG-uri sau inconștiente semnături jurnalistice și scriitoricești.
România arată împărțită în două mari tabere. Independența, neutralitatea, cumpănirea nu plac. Ori ești cu noi, ori împotriva noastră. Lucrul este valabil și la PSD și la tabăra Iohannis – SRI – DNA și PNL (un cor din ce în ce mai stins). România nu poate să modifice legile justiției fără acordul celor care beneficiază de forma lor actuală. Iar aceștia nu vor ceda în veci.

Să-i spuneți lui mutu’ că Iohannis, DNA, Parchetele și SRI (prin sutele de voci cu identități diferite, dar cu comandă unică) apără forma și prevederile actuale pentru că așa le dictează conștiința și la asta îi împing cunoștințele lor în materie de drept, analiza și fundamentul teoretic al mecanismului aparent logic. Nici vorbă! Își apără doar puterea. Ce-i Iohannis fără SRI, fără SIE, fără DNA, fără Kovesi și Lazăr? Un biet primar de provincie pus să țină locul președintelui României. Rămîne Iohannis fără un rol în renumirea Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr, adio. Nu-i mai răspunde nici secretara la telefon. Un procuror general cu adevărat liber sau un șef DNA ar lua imediat la control afacerile și corupția din SRI. Și s-ar mai uita o dată peste casele lui Iohannis.

Cum a răbufnit strada la aceste tele-propuneri ale lui Tudorel Toader? Au început protestele. Nu știu dacă este vorba despre un mecanism sofisticat care să declanșeze protestele la o apăsare de buton. Dar cîndva a fost așa, iar apărătorii președintelui, ai lui Băsescu și ai Monicăi Macovei s-au obișnuit. Ei știu că de PSD te poți apăra la Washington, la Bruxelles, în Piața Victoriei, în Ziare.com, în HotNews și la Digi și Realitatea TV. Primii și cei mai importanți crainici de pe baricada apărării statului de drept sunt C.T. Popescu, Rareș Bogdan și Ioana Ene Dogioiu. Nici măcar nu mai este nevoie să-i mobilizeze cineva. Ei sunt Bălcescu, Avram Iancu și Ecaterina Teodoroiu din epoca lui „Mi se rupe“. Sau caricaturile lor din vremea noastră. De cum mecanismul de putere discreționară este pus la îndoială, de îndată prim-gorniștii încep să sune și să orăcăie și o parte a României intră în spaime și isterii.

Nu există și nu vor exista modificări de legi care să reducă puterea unei tabere și nici să o sporească pe a celeilate. Nici cale de negociere și nici de compromis nu se arată. Iar PSD-ul, cu această nouă cizmă a statului de drept și a democrației pe gît, iar nu se poate resemna. Doar n-or fi atît de încuiați încît să se bucure că sunt ținta principală a întregii campanii anticorupție, în timp ce Codruța Kovesi o rezolvă și cu frate-su, și cu fostul ei soț, și cu RCS-RDS!
Mă tem că, așa cum au ajuns lucrurile, România este împărțită în două lumi încrîncenate, incapabile să întindă o punte între ele, necum să ajungă la un ideal comun.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de vineri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Recomanda