„Am ales glamour-ul New York-ului și am avut parte de singurătate”

Săptămâna viitoare, expoziția „Contagiune“, semnată de Dumitru Gorzo, va deschide Programul expozițional de la ARCUB (Str. Lipscani nr. 84-90). Artistul născut în Maramureș, cu studii la București, lucrând în ultimii nouă ani mai mult la New York, a vorbit pentru Cotidianul despre ceea ce unește din punct de vedere artistic cele trei locuri de care este legată creația sa și în ce fel se va vedea această continuitate în sălile din fostul han Gabroveni.

În martie 2008, când a ajuns la New York, Gorzo era deja un nume cunoscut. Legenda spune că atunci când s-a dus să obțină viza la Ambasada Statelor Unite, l-a surprins pe funcționarul care îl întreba dacă e cunoscut în România. „Aveți în sala de așteptare un tablou pictat de mine“, ar fi spus artistul. Nu o să stricăm bunătate de legendă întrebându-l pe artist dacă este adevărată, dar un lucru cert este că atunci când maramureșeanul pleca spre New York, pictura sa îi întâmpina pe cei care stăteau la coadă pentru a depune actele de intrare în SUA și, foarte probabil, l-a întâmpinat și pe el. De atunci, în fiecare an, petrece numai 2-3 luni în România, în București sau la Ieud.

Cel mai consistent loc pentru un artist

„Dacă ne gândim că trăim încă în paradigma artistului de secol XX, care este, prin definiție, neadaptat… eu cred că m-a descurcat bine. New York-ul s-a potrivit așteptărilor mele. Probabil că e cel mai consistent loc posibil pentru un artist“, povestește Gorzo. „Am vrut să ajung într-un loc în care scena artistică e atât de mare. Sigur că a fost dificil în prima fază, pentru că orice loc nou îți pune probleme. Prieteniile arată diferit acolo. Chiar și cu oamenii care îmi sunt apropiați în România am traversat momente în care mi se părea că nu ne auzim. La New York, a fost mai greu să identific un număr de oameni cu care să am schimburi de idei și a durat ceva timp până când aceste schimburi au căpătat greutate.“

Artistul povestește că primii trei ani în America i-a petrecut în semi-singurătate: „E avantajul pe care ți-l oferă New York-ul. Poți fi oricând în miezul acțiunii sau să fii izolat. Când lucram la București mi se întâmpla de multe ori să vină oameni peste mine. Să le spun că lucrez, că nu pot să vorbesc și să am oricum musafiri în atelier. Înainte să mă car la New York aveam nevoie de o schimbare. Erau trei opțiuni: New York, Berlin ori să mă retrag pe munte. Glumind, spuneam că am ales glamour-ul New York-ului și am avut parte de singurătatea muntelui. Cel puțin în primii ani“.

O rupere de nivel

Gorzo a plecat în America în postura de artist format: „Eram un artist care se lămurise în legătură cu el însuși și aveam suficient exercițiu ca să fiu confortabil cu zona artistică. Pe de altă parte, atunci când lucrezi, iei toată treaba de la 0. Te reconstruiești mereu. De-asta proiectele mele au fost mereu atât de diferite între ele și a părut, de multe ori, că se bat cap în cap.

Mi-a luat trei ani să îmi dau seama că, odată ajuns acolo, s-a întâmplat o rupere de nivel și o rupere cu ceea ce făcusem până atunci.

Eu, unul, nu m-am schimbat radical, dar am aflat lucruri noi. În New York nu există acolo. Au numai aici. Chiar și atunci când ești în mișcare, blocul din depărtare pare la fel de mare ca unul de lângă tine. Asta poate că explică și expresionismul lor abstract. Atunci când ai ceață sau aerul din Europa, te uiți în zare și vezi lucrurile schimbate. În New York, pentru că ai un curent care curăță orice urmă de ceață, aerul curat îți dă impresia că totul e lângă tine. La fel cum expresionismul abstract pare a se raporta în special la suprafața picturii, fără sugestii de perspectivă sau adâncime vizuală. Informația e toată acolo. Chiar dacă sunt mai multe planuri, toate lucrurile se petrec la același nivel. Practic, nu mai intri tu în pictură, ci pictura vine spre tine“, ne-a povestit artistul, care remarcă faptul că o bună parte din lucrările sale sunt basoreliefuri, lucrări în care volumul lucrării vine spre privitor.

Arta ca un continuum

Anul trecut, Gorzo a expus în trei galerii din România. Dar expoziția de la Arcub care se deschide acum are mize complet diferite: „Spațiul de la Arcub nu e un cub în care așezi niște picturi, cum se întâmplă de multe ori în galerii. Acolo, de obicei, galeristul e și curator. Aici, Silviu Pădurariu a făcut muncile clasice de curator, a construit cu mine.

Eu cred că nimeni nu se trezește peste noapte făcând cultură. Văd povestea asta cu arta ca pe un continuum în care trebuie să intri în contact nemijlocit cu o formă de manifestare artistică sau cu un practicant al artei. Vrei, nu vrei, vii într-o situație la care iau parte și alții și care a început mai demult. În plus, cum informația e subiectivă în artă și, atunci când creezi, nu e explicabilă nici măcar pentru tine, lucrurile astea se mișcă deseori numai printr-un fel de contagiune.

În același fel și proiectele mele comunică între ele și asta m-a interesat mereu, ca și modul în care diferite limbaje artistice își răspund“.

Arta albastră de acasă

„Piesa principală a expoziției e un proiect pe care l-am avut acasă, la Ieud. Cu ani în urmă am făcut niște trafoare metalice. Tata m-a lăsat să folosesc niște crengi de răchită înfipte în pământ. Le-am despicat și am pus acolo siluetele de tablă și, cum bețele au fost înfipte în pământ, în 10 ani au prins rădăcini și au crescut cu lucrările înăuntru. Cu timpul, copiii din vecinătate au început să le fure, pentru că le plăceau. M-am dus la un moment dat să le recuperez. Le-am găsit puse acoperiș la cotețul de găini, la câine, până și pe ușa toaletei clasice din curte erau puse unele dintre ele. Le-am numit «Maramu MM table» și vor fi în expoziție.
Anul trecut, părinții mi-au spus că vor să dărâme casa veche. Când am aflat, i-am rugat să aștepte și m-am dus înainte de Crăciun să fac basoreliefuri pe pereții care urma să fie dați jos. Am transformat pereții și tavanul în imagine, am răzuit și am zgâriat, am sculptat pe straturile foarte diferite de albastru cu care au fost acoperiți acei pereți în timp. În funcție de ce fel de praf albastru găsise mama într-un an sau altul, erau tot felul de nuanțe cu care am putut să lucrez, îndepărtând straturi de culoare. Vreau să avem în expoziție o proiecție cu documentarea acestei lucrări.

Eu îmi văd diversitatea proiectelor ca pe un demers continuu și dacă mă întrebi cât îmi ia să fac o lucrare, aș răspunde că toate au fost începute în urmă cu 25 de ani, când am început să fac pictură. Din acest punct de vedere, cred că proiectul cu casa veche este un fel de moment zero pentru mine. Am intrat în casa care urma să fie dărmată fără nicio schiță prealabilă, dar simt tot demersul ca făcând parte din ceva ce a pornit cu mult timp în urmă.“

Gardul și hazardul

A treia parte a expoziției aduce un „gard“ al lui Gorzo, una dintre lucrările pe care le-a făcut la Sibiu: „Pe la începutul anilor 2000 am făcut mai multe proiecte de stradă. Și graffiti, și coconii lipiți pe ziduri. Lucrurile s-au complicat atunci când s-au supărat proprietarii și au început să intervină autoritățile. Nu aveai voie să interacționezi cu pereții din spațiul public. Și atunci am făcut eu niște lucrări cărora le-am zis garduri sau hârtie de muște și le-am lăsat în stradă, ca să fie mâzgălite. Au suferit diverse intervenții care, din punctul meu de vedere, nu au făcut decât să îmbunătățească lucrarea. Erau picturi mari cu țărani de la mine din sat, în mărime naturală. Le-am și spus că «voi n-aveți pașaport, dar o să vă plimb eu prin lume». Și i-am plimbat în forma tablourilor lăsate în stradă. Unii le-au desenat coarne, alții au pus mustăți sau sexe, pentru că s-a întâmplat și asta. Am avut un asemenea gard pe strada Banului, în București, unul în Sibiu și unul la Regensburg. O parte din proiectul de la Sibiu îl aduc la Arcub“.

Un deceniu de gorzografii

„Cele mai vechi lucrări din expoziție sunt făcute în 2006, iar pe cele mai noi le-am terminat alaltăieri“, ne spunea ieri artistul. Vernisajul evenimentului „Contagiune“, de Dumitru Gorzo, este programat marți, 14 februarie, de la ora 19.00, la ARCUB.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.