Ambasadorul rus: NATO și-a pierdut rațiunea de a exista

Ambasadorul Federației Ruse în România, Valery Kuzmin, a declarat că Rusia nu vede nicio nevoie de expansiune a NATO. NATO și-a pierdut rațiunea de a exista și scopul de cel puțin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului și desființarea Pactului de la Varșovia, și, evident, odată cu dezmembrarea URSS și abandonarea doctrinei comuniste.

Kuzmin a mai spus că nimeni nu se așteaptă ca toate diferențele de poziție dintre Moscova și București să fie netezite cu ușurință și îndepărtate, dar relaţiile bilaterale s-ar putea însănătoși.

Redăm integral interviul acordat Mediafax.

“Nu pot să spun și nimeni nu se așteaptă ca toate diferențele de poziție dintre Moscova și București”
Reporter: Aș vrea să vorbesc cu dvs despre relațiile româno-ruse. Recent, o delegație din partea Dumei de stat din Rusia a vizitat România. Cum sunt relațiile dintre cele două țări în acest moment?

Valery Kuzmin: Este o întrebare foarte bună. Sunt, de asemenea, bucuros că vă aflați aici și să discutăm agenda relațiilor bilaterale. Noi credem, nu numai în opinia mea, dar și cea a delegației Dumei de stat, care reprezintă un grup parlamentar de prietenie cu România, că vizita a fost un succes, mai ales având în vedere că aceste vizite nu au avut loc în ultimii ani, ca un prim pas de restabilire a canalelor de comunicare, de restabilire a dialogului parlamentar și în general diplomația parlamentară, care joacă un rol important în relațiile internaționale.

În ceea ce privește starea relațiilor într-un cadru mai larg, pot să vă spun că relațiile noastre, din nefericire, timp de câțiva ani, de când sunt aici, pot fi descrise printr-o formulă inventată de unul dintre colegii mei cu care am lucrat în Orientul Mijlociu acum zeci de ani, la începutul carierei mele. El a spus că relațiile puteau fi mai bune, din motive care cred că sunt foarte clare pentru dv. În plus, cu voința politică reciprocă, această situație ar putea fi îmbunătățită.
Nu pot să spun, și nimeni nu se așteaptă ca toate diferențele de poziție dintre Moscova și București, să fie netezite cu ușurință și îndepărtate. Nu. Dar cu voința politică reciprocă am putea însănătoși relațiile noastre, mai puțin încărcate cu retorici neprietenoase, fără a dăuna sau a încălca angajamente. Spre exemplu, România este membră a NATO și a UE. Și de asemenea, relații mai pragmatice. În această privință, pot spune că pragmatismul găsește propria cale, chiar și în ciuda eforturilor politicienilor care uneori dau greș. Avem un argument convingător în acest sens. Pentru al treizecilea an, 2019, estimăm, chiar dacă cifrele nu sunt finale, că vom avea același nivel înalt al cifrei de afaceri bilaterale, de aproape 5 miliarde de dolari. Îmi cer scuze că încă ne exprimăm în dolari, dar cu rata de schimb puteți face calculul în euro.
Asta înseamnă că comunitățile de afaceri din ambele țări simt că este un beneficiu reciproc, că există oportunități care ar trebui folosite și chiar așa se întâmplă. Desigur, nu stăm rău nici în ceea ce privește comercializarea relațiilor culturale, datorită tuturor tururilor făcute de companiile artistice rusești de renume pentru balet, operă și altele, care au devenit o bună practică aici în România. Toate acestea sunt organizate la nivelul comercial, nu sunt programe sponsorizate de stat. Delegația noastră le-a spus colegilor din România că în această perioadă ambasadorul vostru, împreună cu Ansamblul Folcloric Țara Vrancei, sunt într-un turneu în 20 de orașe ale Federației Ruse. Astfel de activități bilaterale în cultură, turism, tineret, media, companii artistice oferă canale adiționale care prezintă viața în ambele țări, iar publicului larg oferă o înțelegere mai bună a ceea ce se întâmplă. Noi suntem în mod rezonabil optimiști că vom continua eforturile noastre în această direcție.
Care va fi rezultatul? Vom vedea. Suntem foarte realiști în această privință și înțelegem factori precum cei internaționali sunt împotriva acestei voințe de a îmbunătăți relațiile. Dar, acesta este obiectivul nostru strategic, dacă vreți.
“Vechea arhitectură a stabilității globale se distruge gradual iar noua arhitectură nu apare”

Reporter: Iar la nivelul instituțional de stat, vedeți o îmbunătățire?
Valery Kuzmin: Într-adevăr, la nivelul instituțional de stat este sursa acelei voințe politice reciproce. Din partea Rusiei vă pot spune că o astfel de voință este disponibilă. Din partea României ar trebui să-i întrebați pe români, nu pe mine. Încercăm să mișcăm pas cu pas înainte. Inclusiv această vizită a delegației parlamentare este un pas înainte, evident. Căutăm alte oportunități să discutăm pe larg, în detaliu și aprofundat.
Pentru că atunci când nu este un dialog politic continuu, percepțiile a două părți, poziția, strategia și obiectivele părții opuse se dizolvă în “ceața” fake news, propaganda și așa mai departe. De aceea e necesar să continuăm dialogul. Vedeți, chiar și în Washington, domnul Lavrov, ministrul nostru de Externe, a fost primit aproape în aceeași zi în care s-a anunțat că președintele Trump va fi pus sub acuzare în Camera Reprezentanților a SUA.
Dialogul a devenit o necesitate vitală pentru lumea modernă. Suntem profund convinși de asta. Din nefericire, trăim într-o perioadă în care vechile tratate din sfera controlului de arme, stabilitate strategică, sunt date la o parte una după alta, iar tratate noi nu sunt semnate.
Acestea nici nu sunt pregătite pentru a fi semnate. Drept rezultat, vechea arhitectură a stabilității globale se distruge gradual iar noua arhitectură nu apare. Astfel, marea parte a politicilor globale devin un fel de politică pe marginea prăpastiei, când există puteri bine înarmate, neavând tratate între ele pentru a face față oricărei crize provenită din neînțelegeri accidentale.
Se pare că ne întoarcem la legea junglei. Toată lumea este împotriva tuturor, ceea ce nu este bine pe planeta noastră supra-înarmată.
Reporter: În ceea ce privește schimbarea recentă de Guvern, de la social-democrat la liberal sau doar la nivelul instituțional, cum este colaborarea cu actualul Executiv?
Valery Kuzmin: De la început, am fost tentat să spun că nu comentez schimbările politice din România. Nu este treaba noastră. Cât despre contactele cu noul Guvern, nu a fost suficient timp pentru a stabili contacte. Săptămâna viitoare cred că va fi o recepție oferită de ministrul de Externe Bogdan Aurescu. Ne vom vedea pentru a doua oară. Prima oară ne-am întâlnit când mi-am prezentat scrisorile de acreditare către președinte. Am avut o conversație scurtă. Au fost câteva ocazii în care am avut convorbiri telefonice scurte.
Altfel, e un timp prea scurt. Pe măsură ce se stabilesc contacte între ministerele noastre cred că există o continuitate și sperăm ca dialogul să fie respectat în continuare.

Reporter: Ați spus la un moment dat că pragmatismul devine prioritar în fața relațiilor diplomatice.
Valery Kuzmin: Am spus slavă Cerului că pragmatismul comercial, în ceea ce privește afacerile, lucrează fără ajutor. În unele situații poate nu devine prioritar, dar poate oferă un exemplu de urmat.
“Investițiile corporațiilor rusești în România sunt în mare parte investiții ale filialelor europene și sunt calculate ca și cum sunt olandeze, austriece”

Reporter: Cum ar putea Rusia să investească mai mult în România? Comparativ cu state precum Irlanda, Ungaria sau Serbia, investițiile lor în România sunt mai mari. Investițiile Rusiei sunt mai mici. În acest sens, de ce credeți că se întâmplă acest lucru și cum ar putea fi îmbunătățită situația?
Valery Kuzmin: Spuneți-mi, vă rog, care este rating-ul investițiilor olandeze în România? Îmi puteți spune? Investițiile sunt calculate într-un mod specific. Există investiții directe și cele indirecte. Spre exemplu, Nu le poți găsi în lista de investiții, pentru că ele apar ca investiții din filialele europene ale marilor corporații internaționale. Corporațiile acestea sunt din Rusia, deoarece există control printr-un pachet majoritar de acțiuni la Moscova.
Dar, în general ele nu sunt luate în considerare, așa că, dacă mă întrebați care este volumul real al investițiilor rusești, nu vă pot spune. Ar trebui să calculați prin metode economice de calcul specifice. Știu că investițiile din Rusia nu sunt deloc rele, având în vedere stadiul actual al relațiilor noastre.

Reporter: Mă refer la datele oficiale ale BNR care arată că investițiile directe sunt mai mici decât cele ale Serbiei, care însumează 100 de milioane de euro.
Valery Kuzmin: Compania NIS din Serbia este pe lista de investiții directe în România? NIS este o filială a Gazprom. Ăsta este un exemplu. Nu este invenția mea. Karl Marx a început să vorbească despre caracterul cosmopolit al capitalului. Mai târziu, în era globalizării de acum, nu este doar ce se vede pe etichetă.
Rușii spun că un pește caută ape mai adânci iar capitalul caută refugiu mai sigur.
“Știți cum citesc această abreviere (SUA-n.r.)? Statele Unite ale Amneziei”

Reporter: Acestea sunt investiții din resurse strategice pe care Rusia le are. Petrol și gaze.
Valery Kuzmin: Resursele strategice și tot ce avem aici nu reprezintă doar petrol și gaze. Există și altele. Spre exemplu, este o companie producătoare de țevi de metal a domnului Pumpianski, om de afaceri rus. Sediul central al companiei, dacă nu greșesc, este undeva în SUA. Atitudinea mea față de SUA este diferită. Știți cum citesc această abreviere (SUA-n.r.)? Statele Unite ale Amneziei. Pot să demonstrez ceea ce spun, dar nu este un subiect pentru momentul acesta.
Este capital internațional. Ei au alte metode și mijloace. Desigur că sectorul energetic este în mare parte moștenirea perioadei de timp anterioare. Spre exemplu, industria română furniza echipament de înaltă calitate către industria rusă, pe atunci sovietică ,de petrol și gaze. Regiuni întregi, în Craiova- am făcut o vizită recentă- sunt în criză. Acum li s-a interzis să exporte către Rusia.
Acum ne apropiem de un moment critic când, sper să nu se întâmple, dar ne apropiem de 21 decembrie, când contractul general cu Ucraina pentru tranzitul pe termen lung al gazelor naturale va expira.
Ucrainenii nu vor să semneze un tratat care nu ar fi profitabil sau acceptabil doar pentru ei, ci pentru ambele părți. Ei cred că tratatele sunt semnate pentru ca ei să obțină mai mulți bani. Țin minte foarte bine. Eram detașat în Moldova când a avut loc criza din 2009. Atunci acuzau premierul lor de atunci, doamna Timoșenko, pentru că a semnat un tratat nedrept cu Rusia pe o perioadă de 10 ani. „Este groaznic și nedrept”. Acum, ei spun că ar trebui să semnăm cu ei un contract pe 10 ani. De ce? Întreabă-i pe ei. Și așa mai departe.
Este unul dintre factorii de conjunctură care ne afectează și influențează cifra de afaceri dintre cele două țări. Oamenii de afaceri vizionari înțeleg că nu au garanții cu astfel de politicieni în Kiev. Toate aceste întorsături și devieri neașteptate, au făcut tot posibilul să vă umple rezervele subterane de gaze înainte de sezonul iernii, pentru a fi pregătiți.
O altă poveste, un thriller care se desfășoară în Bulgaria și în regiune. Era un proiect clar cu beneficii reciproce numit South Stream, precum North Stream în regiunea Baltică, pentru a aduce gaze din Rusia. Acum cinci ani putea fi terminat dar a venit criza din Ucraina se pare, a venit o delegație de senatori din Washington și guvernul bulgar a renunțat la acel plan. Acum, am ajuns la un acord cu Turcia. Prima conductă este deja operațională. Alta va fi construită. Aceasta merge în partea europeană mai mică a Turciei. Unde va merge această conductă mai departe? Doar până în UE. Nu mai există altă destinație. Prin Bulgaria, Grecia, Serbia și alte țări. Acum, bulgarii se precipită. „Ne pregătim conducta”. Insistă că toate întârzierile, pe fundalul acestor întârzieri, spunând că trebuie să respectăm toate procedurile legale și așa mai departe.
“Acum, ucrainenii nu sunt pregătiți pentru un contract pe un an. Insistă că unele lucruri, aș spune eu, nefondate”

Reporter: Care este stadiul actual al negocierilor între Rusia și Ucraina în privința acordului pe gazele rusești? Credeți că va fi rezolvat?
Valery Kuzmin: Pentru moment, nu există un acord. Discuțiile sunt în desfășurare. Problema, în general, este că Ucraina s-a angajat să continue conform celui de-al treilea Pachet pe Energie al UE. Acest Pachet, care este de asemenea aplicabil pentru Nord Stream, prevede ca furnizorul de gaze să nu fie transportatorul de gaze, iar acesta să nu fie utilizator final de gaze. Toate acestea ar trebui să fie separate. Recent, Ucraina a început, în grabă, să adopte legislația relevantă dar, pentru moment, această companie de tranzit, înainte era NAFTA Gaz, precum Gazprom. Corporație universală care are de-a face cu tot.
Acum, nu știu exact numele, un fel de companie de transport de gaze, stabilită ca o entitate legală pentru a opera conductele ce tranzitează Ucraina. Dacă, în cele din urmă, contractul va fi semnat cu ei, atunci Gazprom sau orice altă corporație ar avea o șansă, conform legislației UE, să împrumute, să cumpere această capacitatea. Orice furnizor, nu mai mult de 50% din capacitate. Dacă este 20 de miliarde de metri cubi sau 40 de miliarde de metri cubi, jumătate ar putea fi împrumutată de Gazprom.
Dar, pentru moment, ucrainenii spun „noi vrem”…Acesta este doar un cadru oferit de piață. În fiecare an, prețurile pieței se schimbă. Acum, spre exemplu, prețurile la petrol și gaze se duc ușor în jos. O situație foarte favorabilă pentru orice cumpărător. Mai târziu trendul ar putea fi invers, nimeni nu știe.
Noi spunem OK. Hai să ne conformăm regulilor europene. Contract pe un an.
Nu. Acum, ucrainenii nu sunt pregătiți pentru un contract pe un an. Insistă cu unele lucruri, aș spune eu, puțin nefondate, deși am câteva cuvinte în engleză pentru care știu cum ar putea fi interpretată o astfel de poziție, cereri nefondate pentru prejudicii pe care le forțează prin Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Noi spunem: <<vreți să începeți o pagină nouă?>>, pentru că de câțiva ani nu mai cumpără gaze de la Rusia. Știați? Cumpără din Slovacia. Gazul nostru îl cumpără din Slovacia, din Elveția, cei mai mari producători de gaze din Europa. Îl cumpără pe hârtie, desigur. Plătesc mai mult către companiile din Slovacia și Elveția. Cum împart acele profituri suplimentare nu am să vă spun. Nu este treaba mea. Pot cu ușurință să ghicesc că acea companie nu a fost în pierdere. Cine este în pierdere, cine plătește? Consumatorul final. Gospodării, cetățeni ucraineni, ei plătesc prețuri mai mari pentru gaze.
Acum, noi le oferim să înceteze această practică, să cumpere direct de la noi, ceea ce nu au făcut în ultimii ani. Pentru moment, nu sunt informat despre toate detaliile. Urmăresc acest subiect în presă. Din câte îmi dau seama, negocierile continuă și căutăm o înțelegere echilibrată, conform celui de-al Treilea Pachet pe Energie al UE. Gazprom lucrează deja în acord cu legislația în multe cazuri, inclusiv cu Nord Stream1.

Reporter: Vă întreb și pentru că afectează furnizarea de gaze pentru UE și România. Rezervele naționale nu sunt suficiente pentru stocurile de iarnă.
Valery Kuzmin: Aveți relații interstatale bune cu Kiev. Dați-le un semn că sunteți interesați, pentru ca gazele să curgă în sezonul de iarnă. Încercăm să le transmitem acest mesaj de ani buni. Acum, dacă nu mă înșel, au încetat în mod oficial tranzitul din 2015. Nu cumpără de la GazProm niciun metru cub. Tot acel gaz merge spre Europa. Din Slovacia? Nu, vine din Rusia prin conducta de tranzit construită în perioada sovietică, în cadrul Consiliul de Cooperare Economică, acea rețea de relații și schimburi economice. Iar apoi, au ajuns să plătească bani pentru a nu fi de acord că acest gaz vine din Rusia.
Cine dă acei bani? Guvernul Ucrainei? În niciun caz.

Reporter: Ce alte sectoare din economia României ar putea fi vizate de investitorii din Rusia?
Valery Kuzmin: Există domenii tradiționale pentu investiții, spre exemplu producția de mobilă. Mobilă din România a primit recent un premiu special la o expoziție din Moscova.
Mai sunt și alte arii. Spre exemplu, dacă vă uitați, în mod generic, la cifra de afaceri a noastră, veți găsi că Rusia se menține ca furnizor în principiu de materie primă, isar România furnizează în mare parte mașinării, echipament sau unele produse procesate. În mod particular, noi corporațiile rusești cumpără multe componente de schimb Renault sau componente mai mari pentru asamblajul mașinilor Renault, Megane, Logan și altele. Există fabrici mari de asamblare în Rusia. Și alte de la medicină, la cosmetice. E bilateral.
“Federația Rusă post-comunistă n-are nimic de-a face cu comunismul”
Reporter: În contextul relațiilor regionale și globale, Ion Chicu, prim-ministrul Republicii Moldova a spus că vrea să intensifice relațiile cu UE și să le îmbunătățească pe cele cu Rusia. Cum vede Rusia, în sensul geopolitic, această declarație și care este poziția Rusiei privind Guvernul de la Chișinău?
Valery Kuzmin: Ca o persoană care a petrecut aproape cinci ani în Moldova, ca ambasador al Federației Ruse, pot să-ți spun că poziția geografică a Moldovei este cea a unei țări la mijloc, a unei economii, din mjloc. Dacă te uiți la specializările lor tradiționale, la produsele lor tradiționale, ele sunt, în mare parte similare cu România: alcool, struguri, fructe, legume.
Uită-te la Vestul Europei. Suferă aceasta de deficitul acestor bunuri? Nu. Dacă urmărești evenimentele, acțiuni de protest ale fermierilor din Vestul Europei despre toate aceste sancțiuni, subvenții inadecvate și așa mai departe.
De ce? Pentru că agricultura din vestul Europei suferă de supraproducție. Suferă acum, sau crede că suferă nedrept, de pe urma presiunii excesive a ecologiștilor. Piața din Est, în primul rând în Rusia, are anumite regiuni cu condiții climatice mai mult sau mai puțin similare. Dar ele nu sunt destul de mari pentru a acoperi toată piața cea mare din Rusia. A fost la fel când eu eram acolo, între 2007 și 2012, și rămâne la fel acum. Da, putem cumpăra vin Purcari aici de la Metro, dar nu este ceva spre care publicul local se grăbește, pentru că produceți propriul vin de calitate.
În Rusia, astfel de vin ar fi apreciat, dar piața din Rusia este, momentan, deja saturată cu producători din Argentina, Chile, Australia, Africa de Sud, Franța, toată lumea.
La un moment dat, producătorii din Moldova s-au retras de pe acea piață din diferite motive. Pentru a recâștiga poziția, va fi nevoie de un efort în plus. Ce pot să spun pe scurt este că prim-ministrul Moldovei ar trebui să vadă situația mai bine ca mine. Cred că pentru Moldova ar trebui să fie profitabil, pragmatic, rezonabil. Ei ar trebui să fie deschiși și să privească în ambele direcții și să găsească piețe pentru produse. Asta dacă nu vor politiza comerțul. Atât.
Este comerț. Cine suferă? Vă spuneam și despre “miracolele” gazului rusesc în Ucraina. Cine suferă? Cetățeanul de rând. La fel este și în Moldova. Dacă nu-ți poți vinde bunurile, cine este victima majoră? Cetățeanul obișnuit. Micul producător.

Reporter: De asemenea, Moldova are relații comerciale cu Rusia. Exportă multe produse către Rusia.
Valery Kuzmin: Da, desigur. Este natural ca prim-ministrul să nu uite asta. Ca politician, aș putea adăuga că de zeci de ani, Federația Rusă post-comunistă, care n-are nimic de-a face cu comunismul, cu Uniunea Sovietică, poate doar am moștenit unele probleme din acele timpuri.
Vorbeam cu Bruxelles-ul, Comunitatea Economică Europeană de atunci și ulterior UE, făcând apel către ei, în spiritul generalului de Gaulle, spre exemplu, care vorbea despre Europa de la Lisabona la Munții Urali, cum e definită geografic. Mai târziu, la mijlocul anilor ’90, când Federația Rusă a devenit membră a Consiliului Europei, a început să-și actualizeze și să-și dezvolte relații multilaterale cu UE. Erau patru sfere de parteneriat strategic agreate între noi la începutul anilor 2000, iar relațiile progresau și creșteau în multe feluri. Noi, de la început am spus și sugerat că procesele de integrare în Vestul continentului și în Estul continentului nu ar trebui să fie antagonice.
Nu ar trebui să fie opuse de fiecare parte. Din păcate, nu de fiecare dată ne-am înțeles cu Bruxelles-ul.
Recent, Moldova era un exemplu unic pro-european și pro-rus. Poreclele acelea cred că nu sunt corecte, dar sunt larg folosite. Partidele din Moldova au fost de acord să ducă la îndeplinire anumite programe guvernamentale în beneficiul întregii țări. Proiectul a eșuat destul de repede. Sincer, nu știu detaliile dar din câte mi-am dat seama, unul dintre blocajele majore se referea la formarea sistemului judiciar.
O parte a fostului Guvern din Moldova, nu știu de ce, credea că este dreptul și datoria sa. Este acest lucru conform cu principiul statului de drept european? Cred că, urmărind politicile interne ale României, este puțin controversat. Cu toate acestea, așa au stat lucrurile. Poziția noastră strategică rămâne aceeași, în favoarea alianțelor și integrării, relații normale și pragmatice.
Nu avem pentru ce să ducem un război în Europa. Suntem interesați de relații normale, benefice și profitabile în mod reciproc. Avem complexuri economice complementare, care s-au format în zeci de ani, chiar secole. Au evoluat gradual. Ceva s-a schimbat, dar nu tot.
Dacă ne confruntăm ca inamici, acest lucru nu ne poate aduce decât pierderi economiei, afacerilor, oamenilor. Această inițiativă a fost inițiată acum 20 de ani de doi președinți: Domnul Putin și domnul Lukașenko din Belarus. În decembrie aniversăm 20 de ani de la acordul privind crearea Alianței de Stat între Rusia și Belarus. După o vreme, Lukașenko și Putin au lansat inițiativa de a crea un spațiu economic comun, de la Lisabona la Kamceatka sau Vladivostok, dacă vreți.
Am fost și mai suntem deschiși să lucrăm în această direcție, să implementăm strategia și să îndeplinim obiectivul, chiar dacă nu este o misiune ușoară.
”Declarațiile politicienilor voștri despre necesitatea de a fi prezent, de a învăța, ghida Moldova undeva, asta nu înseamnă influență?”

Reporter: De ce credeți că există această frică cum că Rusia are multă influență în Republica Moldova? Există acuzații în ceea ce privește politicienii de stat care sunt influențați de Administrația de la Kremlin.
Valery Kuzmin: Vreți să spuneți că atunci când ascultăm aproape zilnic declarații ale politicienilor voștri despre necesitatea de a fi prezent, de a învăța, ghida sau conduce Moldova undeva, nu intru în detalii, asta nu înseamnă influență? Este ceva ok? Liderii Rusiei oferă comerț echitabil. Este influență, nu? Asta este logica dumneavoastră.
Reporter: Acestea sunt acuzații din spațiul public.
Valery Kuzmin: Nu suntem în instanță ca să ne acuzăm ca să ne acuzăm reciproc. Dacă le vedeți drept acuzații, deja nu mai este un termen diplomatic. Diplomația nu operează cu astfel de lucruri. Există o formulă care spune “a fi de acord să nu fim de acord”. Și să ne uităm pentru soluții mai bune, nu să ne luptăm nici măcar într-un război al cuvintelor.
Câteodată trebuie să reacționăm, pentru că este vorba de politica pe marginea prăpastiei. În tinerețea mea, acest lucru se numea sfera ideilogică. Sunt un om bătrân, credeți-mă.
“Nu vedem în UE nimic altceva decât vecinul nostru geografic și unul dintre partenerii noștri cei mai importanți de comerț”
Reporter: În contextul relațiilor regionale și globale, cum vedeți intențiile UE și NATO de a se extinde în Balcanii de Vest?
Valery Kuzmin: V-am spus despre UE. Nu vedem în aceasta nimic altceva decât vecinul nostru geografic și unul dintre partenerii noștri cei mai importanți de comerț.
Recent, la una din ocazii, președintele nostru a elaborat acest subiect și a spus că, înainte de așa-zisa criză din Ucraina, comerțul cu UE a fost mai mare decât cu China. Acum au schimbat pozițiile, iar China și Rusia și-au mărit în ritm accelerat volumul de comerț. În ciuda acestui fapt, comerțul bilateral dintre Rusia și țările din UE a recuperat jumătate din pierderile din anii 2014-2017. Nu suntem doar vecini. Complexurile economice s-au format prin complementaritate, din multe motive: unele resurse sunt disponibile în Rusia, altele în Europa, inclusiv resursele intelectuale, cele industriale și există schimburi echitabile în comerțul liber.
Acum când ascultăm strategii măreți ai relațiilor internaționale, aproape fiecare termen ar putea fi pervertit și folosit cu înțeles diferit, comparativ cu cel original. Unii dintre ei apără globalizarea. Apropo, globalizarea este apărată cel mai energic de către China.
SUA, cu președintele Trump, vorbește în mare parte despre apărarea economiei naționale, a intereselor naționale și asta nu prea arată a globalizare, mult mai puțin decât înainte.
Trăim vremuri grele, schimbătoare. Chinezii au înțelepciunea veche de milenii: „Dumnezeu să te păzească să trăiești în timpul schimbării”. Noi, trebuie!
Ne-au spus “faceți ce vreți”. „Credeți-ne”, le-au spus americanii diplomaților noștri și strategilor militari, că “nu vă țintește pe voi”.

Reporter: La nivel național, în România, cum vede Rusia sistemul antibalistic Aegis care țintește și nave? A existat activitate militară în Marea Neagră și vreau să vă întreb în contextul Regiunii de Securitate a Mării Negre. Au fost și exerciții militare efectuate de Armata Rusă acolo. Acest sistem ar putea fi interpretat.
Valery Kuzmin: Cred că subiectul Deveselu a fost explorat, discutat și descris de atâtea ori că nu mai este o nevoie mare de a reveni la acesta. Pot să vă reamintesc, pe scurt, de atitudinea noastră asupra acestui fenomen. În 2002, nu în primăvara lui 2014, America, unilateral, a renunțat la Tratatul Rachetelor Anti-balistice.
Printre primii care au semnat tratatul au fost Uniunea Sovietică și SUA, pentru a limita dezvoltarea sistemelor defensive cu rachete anti-balistice, astfel încât să echilibreze amenințarea reciprocă a distrugerii finale și ireversibile.
Asta a fost logica erei nucleare. Desigur, nu este foarte bine. Dar a funcționat timp de decenii. La acea vreme, dacă nu vă supărați, erați tânăr, dar președintele Putin, deja era președinte, și a stabilit o înțelegere foarte bună cu președintele SUA George Bush Jr. George Bush chiar a spus că s-a uitat în ochii președintelui Putin și a văzut un suflet uman, ceea ce este o recunoaștere rară din partea unui șef de stat american, dacă ne uităm la președinții moderni.
Toate obiecțiile noastre și toate explicațiile și invitațiile noastre de a găsi o formă de a păstra acele limitări au fost înlăturate cu o oarecare politețe, dar cu fermitate. Răspunsul la plângerile și explicațiile noastre că nu putem rămâne impasibili în fața dezvoltării sistemului global american de apărare împotriva rachetelor anti-balistice.
Uitați-vă la hartă. Acele puncte negre sunt baze militare americane. Una din două, sau un număr considerabil dintre ele, sunt localizate în jurul teritoriului Rusiei. Deasupra regiunii Arctica, SUA nu este departe. Este Canada iar imediat America. Nu se vede pe această hartă. Președintele Putin a explicat când Deveselu a fost declarată operațională în primăvara anului 2016, chiar și înainte de sosirea mea în București. Le-a spus americanilor că atunci trebuie să găsim un răspuns, o contra-măsură. Ne-au spus “faceți ce vreți”. „Credeți-ne”, le-au spus americanii diplomaților noștri și strategilor militari, că “nu vă țintește pe voi”.
Ok. Am dezvoltat arme de contraofensivă care au devenit publice acum aproape doi ani, în 2018, înainte de alegerile prezidențiale. Includ arme hipersonice dar și altele, prin care rachetele anti-balistice de modă veche devin caduce sau cel puțin ineficiente. Nu am declarat că vom dezvolta și vom folosi pe deplin în Armată acele arme. Le-am spus americanilor să se oprească.
Acum, de curând, au recunoscut că rețeaua de rachete anti-balistice țintește Rusia, în ciuda faptului că încercau să ne convingă că este împotriva statelor imprevizibile, precum Coreea de Nord, Iran, mai știu eu cine.
Laponia…Îmi cer scuze. Nu vreau să menționez o parte a vecinului nostru, Finlanda. Deci acum din nou obiecțiile care au fost adresate nouă. De aceea ar trebui să înțelegi că, noi, ca o țară cu astfel de teritoriu, nu putem să ne ocupăm de astfel de baze cu fiecare în parte. Percepem situația ca un element al rachetelor anti-balistice globale direcționate către potențialul nostru ofensiv.
Acesta este un pilon fundamental al acelei strategii de stabilitate globală, care se bazează pe garanția distrugerii nucleare reciproce și un potențial parțial de autoapărare în fața acelei distrugeri. Din ceea ce îmi dau seama, chiar dacă nu sunt un șef de Cartier General, balanța generală înclină în favoarea ofensivei, ceea ce înseamnă distrugerea, care este acum mai eficace.
Dacă ne uităm pe plan global, situația este mai puțin stabilă, mai puțin previzibilă, de aceea vorbeam de politica pe marginea prăpastiei. A existat o situație la începutul primului Război Rece, care a avut apogeul cu Criza rachetelor din Cuba, când rachetele sovietice erau plasate în Cuba, iar rachetele americane erau plasate în Turcia. Să nu uităm! Nu a fost Uniunea Sovietică cea care ataca în mod agresiv SUA.
Ei au lansat…Uitați-vă la hartă. Cât de departe este Turcia de Uniunea Sovietică, care se întindea până la granița voastră. Iar Cuba la ce distanță era de America. Aproape aceeași distanță. De aceea vorbesc despre un pericol extrem și riscuri cu care ne confruntăm, din cauza dezvoltării de către americani a acestor baze.
În particular, noi am obiectat prin canalele diplomatice. Acum, nu este un secret. Înainte era informație confidențială la nivel diplomatic. Am obiectat că americanii au început să lanseze aceleași lansatoare, dacă nu mă înșel, MK41, care sunt folosite pe avioanele și pe vasele militare. Atunci nu erau interzise de Tratatul forțelor nucleare cu rază intermediară, care acum nu mai este folosit. Puteau fi folosite în aer și pe mare. Dar pe teren, ele erau interzise. Acestea sunt acum instalate la Deveselu și vor fi instalate în curând în Polonia, deja sunt prezente în nordul Norvegiei.
Nu sunt mare strateg. Ne luăm informațiile de pe internet. Vă puteți familiariza. Faceți o poză acestei hărți și studiați-o. Aceasta este imaginea strategică. De aceea, am informat de la început americanii că nu putem sta neutri în fața pregătirilor lor de a ne încercui.

Acum este o situația mai volatilă, cum s-ar spune în termeni financiari, cu vulnerabilități. Dar există și canale comune de contact între cele două armate. Unele dintre ele funcționează, spre exemplu în Siria. Dar, în general, întreaga arhitectură sau întreg setul de tratate a fost deja dat la o parte. Chiar și pentru a prelungi Tratatul al treilea privind limitările înarmării strategice, care expiră la începutul lui 2021, americanii încă nu sunt pregătiți să reia discuțiile. Chiar și dacă am fi de acord cu prelungirea durata unui astfel de tratat…Ei sugerează că orice tratat nou ar trebui să fie pus în acord și cu China.
Despre Deveselu: “Imaginați-vă că o astfel de bază mai apare în Cuba. Care ar fi reacția SUA?”

N-avem nimic împotrivă. Dar este China care va lua decizia. Dacă invităm China în tratat, de ce nu invităm Marea Britanie, Franța, India și Pakistan, ca să nu mai vorbim de Israel și poate chiar și Coreea de Nord, putere nucleară în toată regula pentru a face un astfel de tratat mai universal.
Ar fi un efort enorm. Nu ne putem imagina că astfel de negocieri ar putea da rezultate pozitive într-o lună sau o săptămână, sau chiar jumătate de an. Dacă reușim să convingem pe toată lumea, iar o astfel de înțelegere între toate părțile implicate nu există încă, astfel încât acestea să facă parte dintr-un astfel de tratat. Sau poate ar putea fi negociat pentru unele zone geografice. E o posibilitate. Dar este nevoie eforturi diplomatice constante.
Este ca o diplomație de navetă. Așa era între SUA și URSS într-o perioadă. Acum ar fi între toată lumea. Ceea ce vedem este că unele alianțe, precum NATO, declară că Republica Chineză și statele mari precum Statele Unite ale Amneziei, au declarat că Republica Chineză este adversarul lor, că Rusia este o amenințare care ar trebui restrânsă. Nu este un bun început pentru negocieri.

Reporter: Dar din partea României, cel puțin în discursul public, Ministerul de Apărare a spus că sistemul nu este cu scop ofensiv.
Valery Kuzmin: Orice ne spun americanii, v-am explicat. Acum 20 de ani, spuneau că sistemul nu ne țintește. Uitați lucrul ăsta. Neagă acum că țintește și Rusia? Nu. Așa că voi aveți încredere în ceea ce spun ei. Este treaba voastră. Dar nu putem ignora realitățile, experiența de a le face față și privind desfășurările reale de pe teren. Iar în realitate avem o rețea de baze militare, care se dezvoltă și crește, în particular baze militare anti-balistice în jurul teritoriului nostru. Care este scopul? Nu vor ataca pe nimeni, dar securitatea și stabilitatea globală se bazează pe acei doi piloni: potențial ofensiv și potențial defensiv.
Noi ne bazăm pe potențialul ofensiv pentru că nu avem șansa să desfășurăm forțe în jurul SUA…Imaginați-vă că o astfel de bază ar apărea în Cuba din nou. Care ar fi reacția SUA? Imaginați-vă! Dar noi suntem moderați, calmi, explicăm poziția noastră. Orice asigurări primiți, este treaba voastră. Nu voi face vreo paralelă istorică, deși am destule, cum spunem în Rusia.
“Recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomați străini la Deveselu. Nu am fost invitați. Fără comentarii!”

Reporter: Dar ați spus că ar trebui să fie o deschidere din partea ambelor părți.
Valery Kuzmin: Da, suntem foarte deschiși. De exemplu, recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomați străini la Deveselu. Nu am fost invitați. Atât. Fără comentarii. Colegii, prietenii mei din diferite ambasade au spus că este unic, o transparență fără precedent. Nu comentez!
De aceea lucrăm la strategia noastră luând în considerare experiența noastră practică, luând în considerare că în anii ’90 nu era o problemă, cerere sau intenție din partea SUA care să nu fie întâmpinată cu cooperarea din partea Federației Ruse, inclusiv suportul logistic pentru operațiunea din Afghanistan, închiderea bazelor din Vietnam, Cuba și așa mai departe.
Ce am primit? Lărgirea NATO, baze noi în jurul granițelor noastre și suntem învinuiți pentru că ne-am apropiat în mod agresiv de granițele NATO. Unde este logica?
Există o cauză, iar după vine efectul. Asta este viața noastră. Atunci când vom inventa mașina timpului, poate va fi puțin diferit. În tinerețe eram pasionat de Științifico-Fantastic. Chiar și cu mașina timpului, nu poți merge un secol înapoi și să schimbi ceva, pentru că consecințele dezastruoase nu pot fi calculcate ce va ieși. Dacă te duci înapoi și schimbi foarte puțin.
Noi avem un principiu diplomatic <>

Reporter: În ceea ce privește discursul public, Ambasada a avut câteva postări în care vorbește despre istorie, relațiile dintre Rusia și România.
Valery Kuzmin: Obiecție! Noi am avut o postare, dacă vorbești despre recepția Familiei Regale pentru diplomația română, am avut o postare privind politicile curente, când politica noastră actuală a fost prezentată într-un mod foarte părtinitor, fără o bază reală, dând vina pe Rusia că este o amenințare majoră pentru tot. Asta este pe scurt. Sunt pregătit să vorbesc despre acest subiect. Ce ați mai găsit acolo despre istorie?

Reporter: Ministrul de Externe a spus…
Valery Kuzmin: Noi avem un principiu diplomatic <>. Este exact un caz de acest fel. Nu vă pot spune că pot comunica Ministerului de Externe ce să publice sau să declare în comunicatele de presă. Este treaba lor. Eu vă spun ce pot.
Reporter: Ministerul a spus că viziunile ambasadei sunt inacceptabile și că nu este pentru prima oară când spun acest lucru…
Valery Kuzmin: Suntem de acord să nu cădem de acord. Acesta este comentariul meu.
Reporter: Dar în acest context, cum sunt relațiile dintre ambasadă și minister?
Valery Kuzmin: Sunt normale, dacă luăm în considerare starea generală a relațiilor noastre. Normale și naturale.
Reporter: Adică ceea spun ei că opiniile sunt “inacceptabile”.
Valery Kuzmin: Ei acuză opinii care au fost exprimate într-un comentariu al ambasadei pentru presă, drept un exercițiu în dreptul democratic de libertate de exprimare și de opinie în concordanță cu valorile europene democratice, pe care România le-a solicitat prin recenta președinție rotativă a Consiliului UE. Ce îmi poți spune ca răspuns la poziția mea?
Dacă Ministerul dumneavoastră de Externe crede așa cum a scris, are dreptul la asta. Noi avem un drept să prezentăm politica actuală, subliniez, actuala politică a statului într-o perspectivă propriu-zisă, într-o viziune realistă.
Dacă vrei să sapi mai adânc în acele acuzații făcute în acel fel protocolar, dedicat recepției organizată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, poate cu excepția ambasadorului american, pentru că nu am avut șansa să vorbesc cu el mai mult, toți colegii mei au fost șocați și și-au exprimat solidaritatea cu mine. A fost o mare surpriză pentru toată lumea că un astfel de discurs (al Principesei Margareta-n.r.) a avut loc la o astfel de ocazie. Nu vreau să continui, pentru că nu este nimic personal, și toate celelalte acuzații, dacă vreți să discutați în detaliu despre ce este vorba, sunt pregătit.
Știu foarte bine ce era scris în comentariul nostru, comentariu, nu un discurs al unei instituții respectate și cu autoritate.
Reporter: Este un răspuns al ambasadei, care este o instituție publică din parte Guvernului Rusiei.
Valery Kuzmin: Instituție publică este o opinie a Ministerului de Externe. De fapt este un ONG. Era în mod evident un atac părtinitor, fără bază reală, pe politica noastră externă. Este datoria și dreptul oferit de convențiile diplomatice ale ambasadelor să prezinte poziția oficială a Guvernului în acest sens. Noi ne-am oprit de la asta. Nu am făcut nicio declarație formală, protest. Doar am scris un comentariu, explicând punct cu punct că nu este adevărat ce se spunea și se adresa către țara noastră.
Este principalul nostru obiectiv. Pentru ce credeți că există misiunile diplomatice? Pentru a fi un canal de a prezenta poziția guvernamentală, publică a propriei țări. Dacă este respinsă o astfel de funcție elementară a misiunii diplomatice…Este un cuvânt nou din protocolul diplomatic și practica diplomatică. Vedem că ceva se schimbă, dar cum rămâne despre valoarea democratică a libertății de exprimare și a opiniei?

Reporter: Sunteți de acord că există o limită între libertatea de exprimare și prezentarea tuturor faptelor? Pentru că, în decembrie, era o acuzație a Ministerului de Externe…
Valery Kuzmin: Din nou ați folosit acest termen non-diplomatic. Nu am auzit nimic despre asta din partea colegilor mei. Eu nu acuz pe nimeni, eu doar explic.

Reporter: Este un comunicat de presă al MAE, din decembrie, care vorbea despre o postare…
Valery Kuzmin: Exista o scrisoare deschisă în Evenimentul Zilei. O puteți găsi. Poziția noastră bine argumentată în detaliu este explicată în acea scrisoare deschisă. Era la mijlocul lui ianuarie, după vacanță. După calendarul specific, avem opt zile de vacanță. Asta, după mine, nu este una dintre cele mai rele realizări are Rusiei democrate. În URSS erau doar două zile, acum sunt opt zile, inclusiv Crăciunul Ortodox, pe ritul vechi.

Reporter: Ambasada a declarat atunci că a fost o campanie de defăimare îndreptată împotriva Armatei Roșii. Ministerul a spus că informația prezentată de Ambasada Rusiei era incompletă.
Valery Kuzmin: Sunt liberi să o completeze dacă vor. Nimeni nu-i împiedică s-o facă. A fost o scrisoare deschisă destul de lungă din partea Ambasadei. A fost publicată în Evenimentul Zilei.
„Pentru mintea noastră este ridicol să spui că Rusia este în spatele oricărei probleme din UE”

Reporter: UE are un proiect. Nu știu dacă sunteți familiar cu el. EuvsDisinfo. Ați auzit de el? Potrivit site-ului acestui proiect, obiectivul său este de a mări conștientizarea publicului și înțelegerea operațiunii Kremlinului de dezinformare și să ajute cetățenii din Europa…
Valery Kuzmin: Este o rugăciune? Îmi cer scuze. Vă tachinez.
Ce vă pot spune, sunt un om bătrân. Din nefericire, am studiat riguros istoria. După Primul Război Mondial, în Republica de la Weimar din Germania, care era moștenire a vechiului imperiu de Hohenzollern, era o anecdotă: “Pentru toate problemele noastre sunt de învinuit evreii și bicicliștii”
Aici a apărut imediat o întrebare. De ce bicicliștii? Răspunsul era: De ce evreii?
Pare că este foarte îndepărtată de realitatea noastră modernă, dar vă pot arăta cu ușurință că există ceva mai mult în comun. Să nu uităm ce a ieșit din asta? Totalitarismul în Germania mai întâi și apoi în restul Europei Occidentale. Ca să vă demonstrez, pot să vă spun că pe 22 iunie 1941, tot Vestul Europei, inclusiv România, fiind sub dominația, ocupată sau doar fiind reprezentată de regimurile naziste, fasciste, totalitariene, a atacat URSS. Punctul de start e venit că la mijloc era Holocaustul și chiar după aceea. Acum, când auzim de comunicații strategice, război hibrid, mi-aduc aminte, îmi pare rău, de Ministerul de Propagandă a Guvernului lui Hitler. Numele său era Goebbels. A spus că cu cât este mai mare minciuna și cu cât este repetată mai des, mai curând o mare masă o va crede.
Acum, schimbați în acea anecdotă două noțiuni, “Rusia„ și „ruși„ cu „evrei”, sau invers și “bicicliștii” cu „trotinetele electrice” care se regăsesc pe străzile din București.
Continuarea va fi aceeași. Pentru mintea noastră este ridicol să spui că Rusia este în spatele oricărei probleme din UE. Nici URSS nu a fost învinuită, în ciuda faptului că în Uniunea Sovietică era o perioadă de timp când lagărul comunist era de la Berlin la Beijing. Mai târziu a rămas destul de mare. Era clar. Comunismul proclama distrugerea capitalismului, nu era bun.
Nu suntem comuniști. Suntem o țară capitalistă obișnuită.
Dacă faci o comparație între libertatea de exprimare, opinie și pluralism de opinie în Rusia și în România, vei găsi o potrivire imediată. Pentru că am deschis o poziție, purtători de cuvânt, posturi radio și TV, care predică bancnotele de dolari. Se uită la ele și se roagă.
Avem ceva similar aici sau în Europa? Din nefericire, punctul de vedere alternativ în UE este imediat blamat drept idiotism util pentru a aduce beneficii Rusiei, sub influența Kremlinului. Acesta este un trend care sper să fie primit de publicul european în mod adecvat și va fi opus. Acesta este trendul către totalitarism. Acel trend totalitarian care a avut o glumă foarte proastă față de întreaga umanitate după Primul Război Mondial. Diferența este chiar mai îngrozitoare. Deja am menționat ce lume avem. Nu ne putem juca cu focul. Nu ne permitem, dacă vrem să trăim pe această planetă.
Pentru ce? Spune-mi, te rog.
„RT este împins ușor în afara posibilităților de a se disemina în Vestul Europei”
Câte posturi de televiziune din Europa care emit există în Rusia, licențiate de Ministerul de Telecomunicații. France24, DW, cine mai știe. Toată lumea. BBC…Ei cântă în aceeași notă. <>
Recent am văzut un exemplu superb, când fostul terorist cecen care avea nume de georgian, împotriva căruia există un mandat emis de Procurorul nostru general, care este responsabil că a ucis zeci de oameni personal în timpul războiului cecen, a fost ucis în Berlin. Ce a publicat Times? Publicație bine văzută de foarte mult timp, una dintre cele mai bune publicații britanice, purtătoare de cuvânt a democrației: “Disident rus a fost ucis în Berlin. Nu este încă o dovadă că Rusia este o amenințare pentru securitatea europeană?”.

Ce este asta? Nu este propaganda în stilul lui Goebbels?
BBC este publicație finanțată din fonduri publice, poate nu CNN. France24 este la fel finanțată public…Singurul canal este stabilit de Rusia este RT. Este împins ușor în afara posibilităților de a se face cunoscut în Vestul Europei. A primit amendă pentru că vorbea despre renașterea neo-nazistă în Ucraina. Amenda este pentru că nu a permis exprimarea unei opinii alternative. Opinie alternativă despre ce? Despre necesitatea de a renaște neo-nazismul în Ucraina? Această opinie este apărată de autoritățile britanice.
Sunt alarmat că fără o bază ideologică, precum era în perioada Război Rece clasic, în care tabăra comunistă se opunea taberei capitaliste, erau nu doar controverse, erau viziuni antagonice. Teoreticienii comuniști, începând de la Klarl Marx, au declarat că comunismul va câștiga în fața capitalismului, care ar trebui eliminat. S-a dovedit a nu fi foarte bine în multe cazuri. Nu se poate spune că comunismul a dispărut de pe hartă, uitându-ne la China.
Despre blocarea atletiților ruși: “Este o pedeapsă colectivă, care este foarte caracteritică regimurilor totalitare, mai ales naziste și fasciste”

Reporter: Un alt eveniment cu care poate sunteți familiar este blocarea atleților ruși să mai participe la evenimente majore sportive din cauza dopajului. Cum a primit Rusia această veste?
Valery Kuzmin: Rusia a primit vestea cu mare insatisfacție, ca să vorbim diplomatic. Acest lucru este nedrept, ca să vorbesc corect politic, și să nu folosesc termenul politizare. Este incorect din cel puțin două motive, lucrurile se vor desfășura, vor fi apeluri la Curtea de Apel în Sport CAS. Există cel puțin două motive: în primul rând este o pedeapsă colectivă, care este caracteristică regimurilor totalitare, mai ales naziste și fasciste- pedeapsa colectivă.

În același timp este o dublă pedeapsă asupra unei singure așa-zise fărădelegi comise. Există și un al treilea motiv. Este o pedeapsă colectivă a oamenilor fără vină. Acum auzim diferite voci care spun că toți atleții ruși ar trebui să fie interziși de peste tot și pentru totdeauna.
De ce? Au fost prinși? Zeci, sute de sportivi nu au nimic de-a face cu asta, dar unele organisme internaționale, așa-zise anti-dopaj, care nu au reprezentarea Rusiei, și care sunt dominate de oficiali americani, canadieni sau britanici, plătiți inclusiv din banii Rusiei, din donațiile făcute de Rusia, susțin că Rusia este un stat demonic.

Dacă se întâmplă ceva, e evident o conspirație copleșitoare. Este o abordare rasistă. Dacă așa ceva se spunea în organismele americane interne, oricine ar fi fost distrus imediat pentru că este sexist, rasist, WASP, etc. Imediat!
Dar, lumea sportului a fost creată de Louis de Coubertin și alții ca o mare sferă unde animozitățile și poate neînțelegerile dintre nații își vor găsi o cale de ieșire în pace, în cadrul competițiilor corecte și pașnice.
Dacă îmi spuneți că rușii se dopează, nu o fac mai mult ca occidentalii, chiar mai puțin. Dacă te uiți la echipele de biatlon și ski ale Norvegiei, sunt toți asmatici? Știți asta?

Aduc sute de doze de medicamente anti-asmatice la Jocurile Olimpice. Sute, dacă nu chiar mii. Frumoasele gimnaste americane, campioane de la Jocurile Olimpice de la Rio. Există o fată afro-americană ce seamănă cu Serena și Venus Williams în tenis, suferă de boală mentală și folosește pe față narcotice și alte medicamente care sunt interzise pentru că dopează.
De ce? Pentru că are o permisie terapeutică. Dacă ne ocupăm de sport în acest fel, putem doar spune că sportul a devenit o victimă pentru companiile farmaceutice uriașe din Vest.
În același fel a existat povestea cu meldonium, ca un placebo, același medicament produs de companiile farmaceutice occidentale dar de 10 ori mai scump. Este ok, este folosit la scară largă. Iar acel meldonium creat de cercetătorii din Letonia modernă este interzis, iar zeci de oameni destul de inconștienți că există cazuri mari de dopaj. Că au fost prinse, descalificate, inclusiv Maria Sharapova, care era atât de concentrată la antrenament că, ignorând unele emailuri care au fost trimise către ea…a fost fără milă descalificată pentru 18 luni și îmi spui mie că ar putea fi altă reacție în Rusia? Îmi pare rău.
Recenta poveste cu așa-zisa bază de date. Arătați-ne. Nu! Unii dintre atleții noștri au încercat să atace în instanțe. Au adoptat, nu mai știu unde în care province canadiană, Ontario sau în împrejurimi. Au adoptat o legislație locală prin care sunt imuni la orice anchetă legală. Sunt cei care i-au pedepsit pe sportivii fără vină. Sunt un număr considerabil.
Au drepturile lor umane. Ei sunt privați de aceste drepturi doar pentru că sun ruși. Ce este? Rasism. Rasism orientat politic. Este singura explicație corectă din punct de vedere politic. Este vorba pur și simplu de politică, de fapt. Cum rămâne cu numeroasele declarații că sportul ar trebui să nu țină cont de politică.
Care este valoarea lor acum? Este pentru ca Comitetul Olimpic Internațional să-și spună cuvântul, cum îi pasă de integritatea mișcării olimpice internaționale. Nu este nicio acuzație în care să fie implicată Comisia Olimpică din Rusia. Și-a schimbat toată conducerea, are doar sportivi veterani care sunt integri. Dar ni se spune fără echipă sau comitet olimpic. Dar este împotriva cartei olimpice.
Deci, cine conduce aceste sporturi? Companiile americane de farmaceutice care acționează printr-o mână de oficiali din SUA, Canada și Marea Britanie și care își impun voința politizată asupra întregii comunități sportive internaționale. Pentru cine? Asta este reacția noastră Altfel, din câte știu, cu probleme similare se confruntă România, dar nu este treaba mea să intervin în acest subiect.
În tinerețe am fost un sportiv amator care a încercat să exerseze ski-ul cross-country. Este foarte greu să alergi 15 km, spre exemplu. Deși este o distanță de sprinter pentru bărbați. Odată am alergat 30 de km aproape un maraton pe ski-uri. Dar am ajuns la concluzia că este prea mult pentru mine și să rămân amator.

Reporter: Credeți că este ceva general?
Valery Kuzmin: O știu! Dacă ești astmatic și alergi mai repede ca oamenii sănătoși este un truc. Știm mecanismul și toată lumea îl vinde. De ce? De ce nu descalifică Norvegia odată pentru totdeauna? Cel puțin pentru 10 ani. Vă aduceți aminte de ciclistul american Neil Armstrong (sic!), cred, care după câte o duzină de victorii în Turul Franței, a recunsocut că s-a dopat mereu. Este același lucru, fie că vorbim de propagandă, stabilitate globală, dacă continui așa, să nu te aștepți că totul va merge fără cusur. Deschide calea către o criză, conflict.
Ce bine că sportul nu este atât de periculos precum cursa înarmării. Mișcarea olimpică a fost special creată să devină o arenă de competiție pacifistă. Este motivată din punct de vedere rasial. Insist!

Reporter: Rasa ține de culoarea pielii.
Valery Kuzmin: Chiar așa? Sunt în marte parte albi. Și? Nu există nicio controversă ideologică între noi. Nu suntem comuniști. Predicăm aceleași valori liberale ca voi și suferim. Ne uităm la China și vedem realizările copleșitoare fără a abandona la valorile importante și legile dezvoltării în cadrul regimului comunist.
„NATO și-a pierdut rațiunea de a exista și scopul de cel puțin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului”
Revenind la întrebare, nu avem nimic împotriva oricărui lucru care este voluntar prin UE și partenerii săi. Este treaba și voința lor. Căutăm relații strategice stabile, predictibile cu UE, pentru că este vecinul nostru și unul dintre cei mai mari parteneri de comerț.
În ceea ce privește NATO, este foarte diferit. Nu vedem nicio nevoie de expansiune a NATO. NATO și-a pierdut rațiunea de a exista și scopul de cel puțin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului și desființarea Pactului de la Varșovia, și, evident, odată cu dezmembrarea URSS și abandonarea doctrinei comuniste. Acest lucru apare în Constituția noastră.