În România nu a existat nici un atentat la viaţa politicienilor, dar în ultima vreme asistăm la exacerbarea unor ameninţări cu moartea la adresa lor! Să fie aceasta ultima fiţă în materie de curaj, o manipulare a opiniei publice, astfel încît politicianul să pară că scoate pieptul la bătaie pentru ţărişoara lui?

Orice om sănătos la minte se întreabă mai întîi: dacă este aşa de periculoasă viaţa de politician, cum se face că zeci de mii de oameni se înghesuie să se înscrie pe liste pentru a ajunge consilieri locali, primari, preşedinţi de consiliu judeţean, miniştri, deputaţi, senatori, premieri sau chiar preşedinţi de ţară?

Alte întrebări care se nasc din suita aceasta de ameninţări sînt: cine sînt asasinii care plănuiesc aceste atentate asupra mai marilor zilei de la noi? Unde se ascund ei, din moment ce serviciile secrete sau procurorii nu i-au adus în faţa instanţelor? Dacă nu există astfel de grupări teroriste, înseamnă că noi, toţi cetăţenii români, sîntem terorişti?

Să trecem în revistă cîteva din cele mai recente plângeri publice ale politicienilor români în legătură cu astfel de ameninţări.

„Exact începând după anunţul preşedintelui de ieri a început să primească foarte multe mesaje de ameninţare”

La nominalizarea lui Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea a justificat astfel renunţarea la Sevil Shhaideh: „Am avut o discuţie cu doamna Sevil Shhaide care mi-a spus şi sper să găsească puterea ca astăzi sau mâine să meargă la un post de televiziune şi să spună despre aceste lucruri. Exact începând după anunţul preşedintelui de ieri a început să primească foarte multe mesaje de ameninţare cu moartea. Şi ea, şi soţul ei, şi copii. Se află într-o situaţie în care le este frică să iasă din casă. Mi-a spus că nu mai poate merge înainte în acest război pe care nu-l poate duce”.

După cum se vede, Dragnea nu a oferit amănunte concrete care să demonstreze că „ameninţările” la adresa Sevilei Shhaideh sunt reale. Însă ea chiar părea speriată și timorată de aceste amenințări. Mai mult, chiar, Liviu Dragnea sugerează că la capătul acestor „ameninţări” ar fi preşedintele Klaus Iohannis, căci acele „ameninţări” au venit „exact începând după anunţul preşedintelui”! Ceea ce ambilor li s-a părut foarte ciudat.

„N-am crezut că o să ajungem și într-adevăr au fost cîteva telefoane de amenințări. Din aceste considerente nici nu am mai răspuns la telefon. Problema a fost când deja pe conturile de Facebook ale copiilor și ale soțului au început niște mesaje și apoi niște amenințări. Nu aș vrea să vă reproduc acum, pentru că nu e cazul să afle toată țara ca să nu dăm altora idei”, a relatat Shhaideh. Care a vorbit și despre cei doi copii ai săi, adolescenți, care nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul lor și care au ajuns să nu mai iasă din casă de teamă.

„Din cînd în cînd, mă mai şi loveau în mers la bara maşinii”

Fostul senator Dumitru Pelican, cunoscut comentator de fotbal, strigă de luni de zile în gura mare că a fost şi el ameninţat cu moartea: „Aceste ameninţări cu moartea nu sunt noi. În momentul în care am spus că România e condusă de afară, colonie de consum, am negociat ca nişte sclavi, agenţi sorosişti pe teritoriul României pînă la vîrful marilor instituţii ale statului. Am primit ameninţări, le-am verificat la instituţiile statului, cartele prepay le aruncau în canal. Mi-au desfăcut prezoanele, am făcut plîngere la poliţie”.

Într-un interviu, Dumitru Pelican declara: „În 2009, am fost printre primii oameni care au spus că România seamănă cu un stat mafiot şi am vorbit deschis despre ce se întîmplă în ţară. Astfel, am început să primesc mesaje şi ameninţări cu moartea de genul ‘Potoleşte-te’, ‘Ai copii…’ şi ‘Ai grijă…’. Şi pe Facebook am primit la fel mesaje de pe un cont fără poză, tot felul de ameninţări. Timp de un an şi jumătate am fost filat şi urmărit cu cîte două maşini. Din cînd în cînd, mă mai şi loveau în mers la bara maşinii. Nu mi-a fost uşor, chiar a fost greu, dar pînă la urmă cu toţii suntem datori cu o moarte. Nu s-au oprit însă aici, stăteau şi mă „păzeau” la birou, iar acasă îmi aprindeau farurile ca să-i văd”!

„Ni se spune că eu, ori soţul meu, vom avea de suferit, se poate întâmpla orice”

Gabriela Firea, primarul general al Capitalei a anunțat că și ea este o victimă a unor astfel de ameninţări. Prima declaraţie a sa viza ameninţări cu oprirea apei calde: „Am fost ţinta unor atacuri concentrate câtă vreme primăria era cu plăţile la zi. E un subiect artificial pentru că noi eram deja în discuţii să aflăm temeiurile juridice ale acestei datorii. Cineva s-a trezit să o pedepsim pe Firea şi pe bucureşteni că au ales-o şi cum să pedepsim? Oprim apa caldă”!

Gabriela Firea a mai povestit: „Credeam că după campania electorală ameninţările se vor stinge. Nu e aşa. Primim mailuri şi telefoane de ameninţare şi eu şi soţul meu că nu e bine să ne punem cu grupuri de interese care au avut de câştigat la Primăria Capitalei zeci de milioane de euro şi că eu, ori soţul meu, vom avea de suferit, că se poate confecţiona orice. Ni se spune că se poate întâmpla orice. Ni se spune să o las mai uşor, să-i las cu privilegiile lor de ani de zile”.

Gabriela Firea a transmis că nu se lasă impresionată: „Eu le spun celor care vor să ne confecţioneze ceva mie şi soţului meu că NU MĂ LAS. Suntem cu bagajul la uşă. Dacă e să pătimim că eu sunt corectă, şi cineva vine şi inventează ceva, stau cu bagajul la uşă şi ne vom căuta dreptatea şi ne vom demonstra nevinovăţia. Dar eu nu sunt fricoasă, să mă ascund în casă, să accept aceste metehne de la Primărie care au dus primăria în situaţia în care este, cu toate aceste contracte dubioase. Rezultatele auditului şi al raportului curţii de conturi eu le voi face publice şi aceste lucruri nu se vor mai perpetua cu orice riscuri, atât ale mele personal şi ale familiei mele, care are de suferit din cauza mea”!

Pare absurd ca tocmai soţia lui Florentin Pandele, primarul din Voluntari, om înconjurat permanent de bodyguarzi, să se plîngă de astfel de „ameninţări”, ştiindu-se că însuşi soţul ei este acuzat că l-ar fi agresat fizic pe Bogdan Dinulescu doar pentru că ar fi vrut s-o întrebe pe Gabriela Firea cînd se va circula normal prin Bucureşti!

„O să ajungi în mormânt, o să ajungi în coşciug”

Traian Băsescu, fostul preşedinte al României, a simţit nevoia să se victimizeze, declarînd că a fost ameninţat cu moartea: „Nu am făcut niciodată caz. Vă pun la dispoziţie telefonul meu mobil cu înregistrări, să vedeţi ameninţări zilnice: că o să ajungi în mormânt, că o să ajungi în coşciug… Nu ştiu cine m-a ameninţat. E un anonim care sună. (…) Asta e viaţa. Nu mă impresionează astfel de poveşti. Am fost ameninţat. La un moment dat sesizam instituţiile, primeam răspunsurile. Într-adevăr, se identificau cei care sunau, unii enervaţi, alţii că atâta minte aveau… Am ajuns să nu le mai iau în considerare”.

Dar fostul şef al statului este înconjurat şi azi de o armată de SPP-işti, iar scuipatul de la Constanţa a fost posibil doar pentru că Băsescu a ţinut cu tot dinadinsul să facă o baie de mulţime!

Pe lista politicienilor care spun că au primit amenințări cu moartea mai sînt şi alţii: primarul Robert Negoiţă s-a plîns că a fost ameninţat cu moartea de deputatul Sebastian Ghiţă, iar deputatul Sebastian Ghiţă a spus că a fost ameninţat cu moartea de către Sorin Ovidiu Vîntu (acesta a şi fost condamnat pentru aceste ameninţări).

S-a tras concluzia că victimizarea este un bun suport de imagine, care ar atrage simpatia populară şi, implicit, o solidaritate a populaţiei cu cel „ameninţat”, ceea ce ar spori imaginea politicianului, sau realitatea este cu totul alta? În ce țară trăim?

Este afişarea unor astfel de ameninţări o manipulare a opiniei publice, prin care politicienii vor să pară nişte victime ale unor persoane fără chip, fără identitate, pe care le înfruntă cu curaj spre binele nostru, al tuturor? Este totul o ipocrizie, o fiţă de ultimă oră? Cine, ce și de ce au generat-o?

Odată cu Internetul a apărut în spaţiul public oportunitatea unor zăbăuci de a ameninţa pe oricine dacă opiniile acestora nu corespund cu ale lor. Este de ajuns să citiţi comentariile din subsolul unor articole şi veţi vedea de ce sînt în stare aceşti frustraţi!

Însă, de cele mai multe ori, acestea aparţin chiar postacilor de partid, oameni plătiţi să înjure şi să-i ameninţe pe adversarii politicienilor. Practic, ei se înjură şi se ameninţă reciproc! Probabil că unii politicienii nu se simt cu adevărat ameninţaţi de nimeni, ştiind bine că autorii postaci ai acestor „ameninţări” sînt la fel ca aceia pe care chiar ei îi plătesc să-i „ameninţe” pe adversari.

„Ameninţătorii” nu sînt altceva decît nişte postaci ai adversarilor, identici cu ai lor, s-ar putea spune la prima vedere. În absolut toate cazurile, așa să fie oare?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.