”America este destabilizatorul global”

În urmă cu două săptămâni, prețul aurului era de 3021 de dolari. După ”ziua eliberării”, ziua tarifelor anunțate de Donald Trump, prețul aurului a început să crească. Nici după amânarea aplicării tarifelor pentru 90% (cu excepția importurilor din China) și menținerea unui tarif general de 10%, aurul nu s-a oprit din creștere. Pe 11 aprilie, când China a anunțat tarife de 125% pentru produsele importate din Statele Unite, aurul a ajuns la cotația record de 3243 de dolari și s-a stabilizat la 3236 de dolari.

”Aurul crește: moneda războiului într-o perioada de tensiune globală”, scrie Forbes. ”Tensiunea crește. Uitați-vă ce spune administrația SUA. Se pregătesc pentru confruntarea cu China. Acest lucru este suficient pentru a provoca îngrijorare. China acumulează aur. Nu e nicio surpriză. Polonia a cumpărat peste 29 de tone doar în luna februarie. Turcia, Cehia și India cumpără cantități similare. Tensiunea este limpede. Mulți vorbesc despre dedolarizare, despre prăbușirea obligațiunilor americane, despre inflație scăpată de sub control. Dacă doar unul dintre aceste scenarii se va confirma, prețul aurului va crește monumental”, scrie Forbes.

În paralel, dolarul american scade în raport cu valutele principale, iar președintele Federal Reserve Minneapolis declară că asta însemnă că investitorii pleacă din SUA, nu mai consideră că este cel mai sigur loc pentru investițiile lor câtă vreme războiul comercial al administrației Trump se întețește. ”În mod normal, creșterea tarifelor ar fi trebuit să ducă la întărirea dolarului. Faptul că dolarul cade în același timp cred că se datorează unei schimbări în preferințele investitorilor”. ”Investitorii au considerat că America este cel mai bun loc pentru a investi. Dacă deficitul comercial va scădea, s-ar putea ca investitorii să spună că America nu nai este cel mai atractiv loc, iar astfel dobânzile pe care SUA vor trebui să le plătească pentru datoria externă vor crește”.

”Statele Unite au fost stabilizatorul global de după Al Doilea Război Mondial. Acum suntem destabilizatorul global”, a spus Larry Fink, CEO-ul BlacRock, cea mai mare companie de gestionare a activelor din lume, care recent a anunțat cumpărarea porturilor Chinei din zona Canalului Panama (dar decizia finală a companiilor chineze mai așteaptă lumina verde a Beijingului). ”Da, cred că începem să intrăm în recesiune, dacă nu cumva suntem deja în recesiune. Dacă ținem cont de tarife, recesiunea se poate adânci. Acum nu vorbim despre pandemie, despre criza financiară, ci despre ceva ce am creat noi”.

”Nu este vorba despre Wall Street contra oamenilor simpli. Este o cădere a piețelor care afectează fondurile de pensii a milioane de oameni simpli”, a spus Fink. ”Da, pe termen scurt, avem o economie expusă riscurilor”, a mai spus Fink.

Într-un raport trimis clienților, banca Goldman Sachs arată că ”agitația a indicat unele fisuri în capacitatea pieței de a funcționa eficient în condițiile acestor șocuri. S-a redus încrederea în obligațiunile americane ca «sanctuar» în perioadele de mare risc, iar curba datoriilor americane rămâne fragilă”.

Matt King, fost strateg la CitiBank, care a prevăzut prăbușirea băncii Lehman Brothers, în 2008, a avertizat despre consecințe majore ale războiului comercial care se întețește.

Sunt puține semnale că UE va fi capabilă să se adune în fața unei posibile furtuni economice. Germania va avea un guvern nou, însă Friedrich Merz pornește cu rată de dezaprobare record pentru un nou cancelar. Analiștii germani se așteaptă la multe dispute în cadrul guvernului de coaliție CDU-SPD, începând cu impozitul pe venituri.

Franța este condusă de un guvern care depinde când de bunăvoința extremei drepte, când de cea a extremei stângi, în vreme ce economia stagnează iar imigrația a ajuns să o depășească pe cea înregistrată în Germania, liderul european la acest capitol.

Italia și Spania, alte două forțe ale UE, au guverne stabile, însă ele trag în direcții diferite. Premierul spaniol Pedro Sanchez a efectuat o vizită în China, în urmă cu o săptămână. Acolo, socialistul Sanchez a declarat, alături de președintele Xi Jinping că ”doar multilateralismul și solidaritatea între țări pot gestiona provocările globale”, în vreme ce liderul chinez a spus că UE și China trebuie să se unească pentru a contracara „practicile intimidante ale SUA”. La Paris, Emmanuel Macron nu a semnalat vreo nemulțumire legată de decalarațiile lui Pedro Sanchez, însă la Washington avertismentul este clar: apropierea de China este sinonimă cu ”a vă tăia gatul” și ”un pariu perdant pentru europeni”, a spus șeful Federal Reserve, Scott Bessent.

De cealaltă parte, premierul Italiei, care a retras țara din inițiativa Belt and Road al Chinei, se pregătește pentru o vizită la Washington. Giorgia Meloni este cureaua de legătură între UE și guvernul Trump, însă nu este limpede cât de mult își dorește UE să mizeze pe această legătură. La Paris, este limpede că președintele Emmanuel Macron este mai degrabă nemulțumit de opțiunile guvernului italian decât de apropierea de China manifestată de socialistul spaniol Sanchez. ”Dacă mergem în SUA scindați, credeți că vom fi mai puternici decât mergând împreuna, cu 27 de state și 450 de milioane de locuitori”, a spus ministrul francez pentru Afaceri Europene, Benjamin Haddad. Replica guvernului Italiei: ”Cum se face că, atunci când președintele Macron merge la Washington, totul este OK, iar când Giorgia Meloni merge acolo, lucrurile nu sunt OK?”, a întrebat omologul italian al francezului Haddad. Aceasta este unitatea europeană în condiții de criză, așa cum s-a revelat ea și în condițiile pandemiei sau ale războiului din Ucraina. Obiectivul președintelui Trump de a scinda UE pare realizabil, iar alegerile prezidențiale care se apropie în Romania și Polonia pot decide cât de mult ar putea SUA să rupă din UE și cat de mult ar putea menține Germania și Franța din hinterlandul lor.