Analiză. PNL o ține „pe Dreapta”

Ședința PNL a arătat incapacitatea partidului de inovare politică într-o situație care nu poate fi expediată cu slogane. Nicolae Ciucă are dificultăți să urce în sondaje, iar liderii liberali speră să-l împingă în turul doi revigorând puternic campania anti-PSD. Este singura strategie pe care o au în vedere. Și pentru care au trompete calificate

În condițiile atacurilor declanșate la adresa partenerilor de guvernare, liberalii își adâncesc contradicția în care se află. Ei joacă la două capete: înjură PSD ca să dea satisfacție electoratului încremenit în proiectul anti-PSD, dar nu pleacă de la guvernare pentru că, în prag de alegeri, și-ar pune în cap cohorta de liberali aciuiți prin tot felul de funcții pe care ar trebui să le părăsească.

Antipesedismul este doctrina definitorie a PNL. Liberalii au aplicat-o în cele 5 runde de alegeri parlamentare desfășurate între 2004-2020. Au pierdut de fiecare dată. Liberalii nu pot gândi independent de existența PSD. Cu toată campania premeditată de distrugere a acestui partid dusă la comandă de statul paralel, totuși cele 5 rânduri consecutive de alegeri parlamentare au fost câștigate de PSD, chiar dacă Băsescu-Petrov și Werner Iohannis au intrat cu cizma în Constituție, punându-și „guvernul lor”. Klaus Iohannis declara că, în timpul primului său mandat, „cea mai mare realizare a fost înlocuirea puterii pesediste”. Cu timpul, antipesedismul a devenit o industrie bănoasă, care a adus multora și avere, și putere.

Liberalii vor să fie și cu varza unsă, și cu slănina în pod. Dar Ciucă are nevoie de voturi și de la alegători care nu sunt antipesediști. Nici toți liberalii nu sunt antipesediști, mulți fiind conștienți că vor putea rămâne la cașcaval doar într-o coaliție de tipul celei actuale. Toți aceștia rămân deocamdată între vagoane.

Generalul se coboară de pe piedestal

Reînvierea antipesedismului în actualele condiții interne și internaționale s-ar putea să le aducă liberalilor mai multe deservicii decât avantaje. O surpriză a produs-o chiar propriul lor candidat la președinție, care era perceput ca un bonom nebântuit de dușmănii politice ori frustrări ideologice. Președintele CJ Botoșani (a obținut funcția după ce echipa de fotbal pe care o patronează se salvase miraculos de la retrogradare), spunea despre liderul PNL că „este cel mai frumos preşedinte uman (sic!) pe care l-a avut vreodată România … are ceva în el omenesc”.

Or, la congres, Nicolae Ciucă a arătat alte valențe. A coborât la nivelul unui fanfaron ca Rareș Bogdan (expresia îi aparține lui Crin Antonescu), reciclând teoria nazistă despre ciuma roșie și afirmând că, pe scena politică românească, există ca repere doar „urmașii partidului comunist și liberalii”. Nu discut aici detalii despre biografia de membru PCR a colonelului Ciucă, inclusiv despre onorul dat comandatului suprem la o defilare de 23 august. Pentru că și domnul Nicolae Ciucă a fost un tovarăș de nădejde, la care uneori funcția dobora gradul.

Problema este că de la un om cu o imagine respectabilă se așteaptă o altă abordare politică decât cea a fanfaronilor și neisprăviților din PNL. Aceasta ar fi șansa PNL și a dlui Ciucă, de a realiza o altă paradigmă de funcționare a societății românești, abandonând politica urii practicată de Băsescu-Petrov și Werner Iohannis timp de două decenii. Nu cred că se mai poate câștiga putere și glorie împingând în față veritabili huliganici politici, care vâslesc pentru un loc pe liste înjurând PSD-ul din toți rărunchii.

Uniforma de general cu patru stele nu doar că cere respectul altora, dar cred că presupune și un respect de sine. Dacă generalul Ciucă va merge „la instruire” cu alde Rolex Bogdan ori Roman-Ureche ruptă, ca să fie intoxicat cu limbajul de inspirație nazistă folosit de ei în campaniile trecute, există riscul unui efect de bumerang.

Ascultându-i pe aceștia, Nicolae Ciucă nu numai că își va pulveriza profilul de „președinte uman care are ceva omenesc în el”, cum zicea patronul lui FC Botoșani, dar va produce dezamăgire în rândul acelor alegători care așteaptă de la viitorul președinte soluții la problemele acute ale prezentului și viziuni despre viitorul țării într-o lume tot mai complicată, nicidecum dezgropări ale unor frustrări ale trecutului.

„Dreapta” e numele dat antipesedismului

Antipesedismul este camuflat în ceea ce tot mai mulți liberali, inclusiv dl. Ciucă, numesc nevoia unei coaliții de Dreapta.

„Dreapta” este cuvântul folosit cu aroganță din ce în ce mai des în tabăra liberală.

Fantoma „polului de Dreapta” bântuie prin mințile multora, fără nicio legătură cu datele realității. „Prima noastră opțiune este o alianță de dreapta”, anunța dl Ciucă de la tribuna congresului.

Nu intru în detaliile unor calcule, dar se instalează o confuzie. Ce-ar dori liberalii? O alianță electorală, în care USR, PMP și REPER să-l ajute pe Ciucă să intre în turul doi? Sau o viitoare nouă coaliție de guvernare, care să trimită PSD în opoziție? Sau și una, și alta?

Părerea PNL despre USR este cunoscută: „e un partid imatur”.

PMP-ul lui Tomac e pus la foc moale, după ce liderul și-a văzut sacii în căruța unui nou mandat de europarlamentar. El are la Bruxelles casă, apartament și nevastă, dna Tomac fiind consul al României tot pe-acolo. Așa că-l doare-n pix pe marele politician Tomac – unul dintre cei mai mari profitori ai ultimilor decenii – de ce se mai întâmplă cu partidul său.

REPER e debusolat, după ce n-a reușit să treacă de pragul pentru europarlamentare. Cioloș s-a lăsat la vatră și așteaptă primirea unor noi misiuni. La fel și Dragoș Tudorache, care are ancore vechi în stabilimentele UE. La înaintare, dar pe dinafară, a rămas Dragoș Pâslaru, care se zbate prin oraș căutând pe cineva care să-i ia sub pulpană în parlamentul din toamnă. Nu mulți, doar vreo șapte, cât să facă și ei un grup parlamentar!

Cu acești patru evangheliști care sunt trei, Luca și Matei, nu prea se poate face „o alianță de Dreapta”, cum speră dl. Ciucă.

Cuvântul „Dreapta” este numele care se dă, de fapt, antipesedismului. Nu există nicio confruntare electorală, pe idei sau programe, între stânga și dreapta. Alegerile vor fi, ca de fiecare dată în ultimii 16 ani, între PSD și antipesediști. Iar Ciucă vrea să-i încoloneze pe toți antipesediștii în spatele său, cum afirma fanfaronul Rareș Bogdan (caracterizarea aparține lui Crin Antonescu).

În România nu mai există de multă vreme politici de stânga și de dreapta. Vedem bine că toate politicile economice, fiscale, agricole etc ale României, începând de la cele mai mici fleacuri, sunt dictate sau cel puțin vizate de Bruxelles. Pentru fiecare lucru, trebuie cerut acordul Bruxelles-ului.

Cum anticipam, PNRR-ul este pentru economie ceea ce a fost MCV-ul pentru justiție și pentru distrugerea elitelor din atâtea domenii. Orice program de guvernare se va scrie cu texte și cifre prevăzute în PNRR. Care nu e nici de stânga, nici de dreapta. PNRR aparține noii doctrine a „bruxelismului”, ideologia celor fără de țară, fără nume și fără chip, care ni se impune cu tot mai multă putere. Dar acesta este un alt subiect.

Coleg de breaslă cu Nuțu Cămătaru

Dacă ceri oricărui liberal să dea trei exemple de politici „de dreapta” aplicate în România în ultimii zece ani, ori schimbă vorba ori dă din umeri. Toți se leagă de faimoasa cotă unică. Este zeița fiscală la care se închină toți liberalii ca la o icoană făcătoare de minuni. Cota unică a fost impusă de guvernul PD prin ordonanță de urgență a doua zi a Crăciunului din 2004. Este „linia roșie” în lupta cu PSD, afirmă marii liberali, care fie au făcut afaceri cu statul, ca Rareș Bogdan, fie au lucrat numai la stat, ca majoritatea liderilor.

Cota unică mai este aplicată la noi și în Rusia. În restul Europei, indiferent de orientarea guvernelor, se aplică impozitul progresiv. În limbajul propagandei practicate de mulți dintre liberali, am putea spune că menținerea cotei unice este o dovadă de putinism a guvernului român.

Prin ce este liberal Nicolae Ciucă? Toată viața a trăit de la stat. Slujind țara, e adevărat, dar a avut funcții numai la stat.

Prin ce este „de Dreapta” liderul PNL, astfel încât să fie un exponent al acestei orientări?

Care este legitimitatea pentru care PNL se prezintă ca fiind „cel mai important partid de dreapta”, la care ar trebui să ralieze toate celelalte partide?

Cel mai liberal membru din conducerea PNL putem spune că este Robert Ionatan Sighiartău, deputat, vicepreședinte al partidului, pastor penticostal. Despre acesta, un ziar de pe meleagurile sale natale afirma că „singurul său Dumnezeu e banul”.(https://www.observatorbn.ro/2024/04/11/robert-sighiartau-si-singurul-sau-dumnezeu-banul/).

Prin afacerile pe care le face, Sighiartău este cu adevărat un exponent de „Dreapta” al PNL. Printre alte firme, el deține și un IFN (instituție financiară nebancară), prin care practică un fel de cămătărie cu acte în regulă. Firma respectivă se cheamă IFN Comautosport Leasing SRL și are sediul în Bistrița-Năsăud.

Ca să dăm un exemplu mai familiar, trebuie spus că și Nuțu Cămătaru deține în București o astfel de firmă, care se numește DN Capital Investments IFN – SRL. Este forma prin care celebrul personaj bucureștean și-a pus în legalitate afacerile pe care le derula altfel, de ani de zile.

Coleg de breaslă cu Nuțu Cămătaru, pastor în biserică și cămătar, deputat și om de faceri – iată portretul unui liberal de mare viitor, într-o politică de „Dreapta”.