Andreea Pistea Ionescu: „Am introdus România în World Team”

Totul pornește dinspre interior către exterior. Niciodată invers.

Eram în căutarea unei situații care să îmi ia din sacii pe care, imaginar, simțeam că îi car în spate. Încheiasem o polemică, iar eforturile de a risipi încrâncenarea interlocutorului fuseseră neînchipuit de mari. M-am retras în fața laptopului, a fotografiilor din Munții Zăganului, și am descoperit-o pe Andreea în imagini de la un eveniment din anul 2014, la care au participat 100 de parașutiști din toată lumea; o ființă care strălucea de bucurie, frumusețe și curaj.

La momentul respectiv, Andreea­­­ Pistea Ionescu făcea parte din „Diamant-ul out-facing”, una dintre cele mai dificile și, în același timp, fragile formații încercate de săritori cu parașuta din toată lumea. Acest sport se numește „skydiving”, un sport extrem în care toți membrii echipei sunt poziționați cu fața în aceeași direcție. Evenimentul s-a întâmplat în Cehia, în august 2014, și performanța mondială a fost atinsă după 15 ani de încercări (precedentul diamant a fost executat în Franța, în 1999, cu 64 de săritori). Desigur că performanțele singurei românce datorită căreia România a intrat în World Team – echipa care a dominat acest sport în ultimii 20 de ani – și pasiunea pe care o transmite au fost remediul pe care îl căutam, astfel că i-am trimis un mesaj. Până am primit răspunsul, știam că Andreea adăugase în palmares alte două recorduri mondiale, la categoriile „formații mari în cădere liberă, secvențiale/2 puncte și 3 puncte”, cu formaţii internaţionale, unele alcătuite alcătuite exclusiv din persoane sex feminin și altele mixte.

Cel mai important rezultat a fost obţinut anul trecut, în Statele Unite de o echipă internaţională formată din 202 paraşutişti care au stabilit un nou record mondial FAI (Federaţia Aeronautică Internaţională) la categoria „Formaţii mari în cădere liberă – secvenţiale – 2 puncte“.

Anul acesta, în urmă cu o lună, la Teuge, Olanda, Andreea a sărit succesiv cu 46, 50 și 56 de sportive, adăugând performanțelor încă cinci recorduri europene și două mondiale.

Pentru sărituri cu parașuta în formații numeroase sunt necesare avioane ce permit zborul a 22 de persoane într-un singur avion. Am aflat că în Europa sunt foarte rare aceste aparate şi este complicat din punct de vedere logistic să aduni mai multe în același loc.

În România, Andreea Pistea Ionescu este membru al „Aeroclubului României” și lucrează cu singura echipă „4 Way” TNT 4-Way Team – 4 paraşutişti care execută anumite exerciţii în cădere liberă filmaţi de un cameraman. Antrenamentul cu această echipă îi permite să îşi perfecţioneze tehnicile de bază care sunt foarte importante în acest sport. Săriturile în formații mari o fac să călătorească deseori, în toată lumea. Pentru recorduri mondiale, avioanele se ridică la o altitudine de cel putin 5.500 m. Este uluitor să afli că timpul de execuție al acțiunii în formație este de cel mult 90 de secunde până la deschiderea parașutelor și că desprinderea de avion a săritorilor se petrece în cel mult 6 secunde, cea mai periculoasă parte a execuției fiind desprinderea de formație. Orice record mondial începe cu zile de antrenament la sol, când se lucrează în cele mai fine detalii ce se va petrece în aer. După tot ce am citit, am ajuns la concluzia că Andreea practică sportul de echipă cu cel mai mare grad de dificultate din lume.

Andreea în aer

Andreea Pistea Ionescu: Unul dintre mentorii mei spunea că cele mai importante două întrebări, pe care oricine ar trebui să și le pună când vrea să înceapă un proiect ambițios, sunt:

1. Am șanse de reușită?

2. Sunt dispus să fac tot ce ține de mine să-mi ating scopul?

Dacă răspunsul la ambele întrebări este DA, suntem datori față de noi să acționăm! Indiferent de rezultatul final, cu siguranță, drumul merită parcurs!

Cotidianul: Vrei să fii prima care dă acum răspuns acestor două întrebări?

Andreea Pistea Ionescu: Mai important este că ați răspuns voi DA la provocarea de a scoate Cotidianul în print! Nu pot decât să spun că tatăl meu va fi fericit, este un mare „consumator“ de presă tipărită și unul dintre cei mai informați oameni pe care îi știu. Va fi, sunt sigură, un client fidel.

Ce înseamnă să ai un mentor?

Cineva care să te inspire, cineva care să te facă să visezi, cineva care să îți inspire sentimentul că „Da! Și tu poți!“, cineva care să aibă răbdare să te asculte și să îți dea un sfat când ai nevoie.

Ce înseamnă să fii „în cădere liberă“ – aceea pe care o numești zbor?

Nici acum, după 20 de ani în acest sport, nu aș putea să descriu ce simt în cădere liberă. Este de prisos să încerc, nu voi reuși să cuprind în niște „simple cuvinte“ tot ceea ce simt când mă desprind de avion. Dar, în mod cert, primul cuvânt care îmi vine în minte este „fericire“.

Ai mulți prieteni? Sunt parașutiști?

Sunt binecuvântată cu mulți­­­ prieteni din grădiniță, școală, liceu, alți prieteni pe care viața mi i-a scos în cale și, bineînțeles, o mare gașcă de parașutiști. Unul dintre cele mai frumoase lucruri în acest sport a fost și va rămâne întotdeauna comunitatea.

Care este probabilitatea unei defecțiuni la sistemul de deschidere al parașutei?

Extrem de mică, dacă parașutistul respectă regulile de siguranță.

Care este viteza corpului în cădere, la cea mai înaltă altitudine de la care ai sărit? Care este altitudinea respectivă?

La altitudinile de la care sărim în mod normal, nu este diferență mare în ceea ce privește viteza, dacă luăm în calcul strict densitatea aerului. În mod normal, sărim de la 4.000 de metri. Cea mai înaltă altitudine de la care am sărit este 6.800 metri. În ambele cazuri, viteza corpului în cădere liberă este, în principal, dată de poziția corpului; pe burtă prindem viteze între 170–190 km/oră, în cap putem prinde viteze foarte mari, peste 250–260 km/oră. De exemplu, specialiștii în una dintre noile disciplinele în parașutism, speed skydiving, ajung și la viteze de peste 450 km/oră.

Ai doi copii. Îi săruți seara, înainte să adoarmă?

Îi sărut de câte ori am ocazia. Din fericire, sunt încă la vârste ce permit „dezmăț” din acest punct de vedere. Zilele alături de copiii mei, mai ales weekend-urile, sunt o combinație de mers la aerodrom, construit lego, leneveală, desene animate, diverse jocuri, plimbări în parc și prieteni. În timpul săptămânii suntem toți „alergați” cu diverse responsabilități.

Ce au primit copiii tăi de la tine?

Nu știu (zâmbește). Trebuie întrebați ei (zâmbește). Sunt niște copii buni, echilibrați și fericiți. Sper să se țină de treabă, să aibă mințile și inimile deschise și să găsească cel puțin un lucru în viață care să le ofere acel „nu știu ce” în plus. Thomas este foarte sociabil, sensibil și pasionat de jocuri pe calculator, aspect drastic restricționat, spre marea lui supărare. Îi plac orele de karate și a început să învețe să cânte la tobe. Brianna are un minunat simț al umorului și este foarte… hotărâtă. Reușește, într-un fel sau altul, să ne învârtă pe toți pe degetul mic.

Ce este familia pentru tine?

Cel mai important lucru din viață. Totul începe și se termină cu cei pe care îi iubești. Restul este poveste (zâmbește).

Ce este succesul pentru tine?

Greu de definit…poate când reușesc să fac ceva, după ce nenumărate persoane mi-au spus că este imposibil de realizat și atunci când îmi spun ai mei „suntem mândri de tine”.

Ești romantică?

Nu cred, oricum nu foarte romantică. Cred că soțul meu ar putea să răspundă mai bine la această întrebare. În mod cert îmi plac gesturile „simbolice” și surprizele. Viața noastră ar trebui să fie plină de astfel de gesturi.

Într-o situație de război, te-ai implica?

Nici nu vreau să mă gândesc la asta…depinde foarte mult de situație și de copii, dar probabil că da. Nu pot decât să sper că este un aspect cu care nu ne vom confrunta în viitor.

Câștigi bani din sportul pe care îl practici?

Absolut deloc, cel puțin în acest moment.

Când nu te antrenezi, ce faci?

Muncesc pentru a-mi putea permite următorul antrenament. Parașutismul este suficient, din punct de vedere financiar, să „albești” înainte de vreme, chiar și cu ajutorul primit în ultimii ani de la Aeroclubul României și de la alți sponsori. În rest, îmi place să citesc, să gătesc și să vizitez locuri noi, când am ocazia.

Riscul acestui sport pare să fie uriaș. Cum depășești frica?

Frica este foarte prezentă la început, când efectuăm primele salturi, când facem ceva cu care nu suntem obișnuiți. Personal, nu cred că am mai simțit frică pură sărind din avion de foarte mulți ani. Simți­­­ adrenalina, este altceva. Oricum, parașutismul a evoluat enorm în ultimii 20 de ani, de când am sărit prima oară, din toate punctele de vedere, echipament, tehnici și discipline. Părerea mea este că a devenit un sport foarte sigur, în condițiile unui sport extrem.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Anca Dobrescu 68 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.