„Un cutremur în filosofie – „Caietele negre” ale lui Heidegger”, acesta a fost titlul conferinţei pe care filosoful Andrei Marga a susţinut-o la Muzeul de Artă din Craiova în ziua de 30 ianuarie a.c. Un public neaşteptat de numeros a participat la acest eveniment despre care se va vorbi mulţi ani de aici înainte, căci este vorba despre apariţia uneia dintre cele mai controversate cărţi scrise în secolul trecut, dar care apare abia acum: „Schwarze Hefte” de Martin Heidegger.
Pe scurt, „Schwarze Hefte” (Caietele negre) este o lucrare de peste 4.000 de pagini, care va fi publicată în 8 volume în ediţia de opere complete Martin Heidegger, cunoscută sub numele „Gesamtausgabe”, care apare la editura „Vittorio Klostermann”. Pînă acum, din cele opt volume au apărut primele patru, începînd cu 2014, dar se poate spune că acel „cutremur” de care vorbeşte Andrei Marga deja s-a declanşat!
Despre această carte uriaşă ca dimensiuni, Andrei Marga spune: „În nici o altă scriere el [Martin Heidegger, n.n] nu a solidarizat mai strâns filosofia cu acțiunea. În nici o altă scriere Heidegger nu a prezentat mai net afilierea sa la național-socialism și sprijinirea directă a acțiunii Führerului. În nici o altă scriere nu este mai vastă supraputerea filosofării sale cu temele propagandei național-socialismului – incluzând, desigur, cartea de căpătâi a acesteia, Mein Kampf (1923), a lui Hitler”.
Aici este marea problemă a acestor „Schwarze Hefte”! Se ştia şi pînă acum, din discursul lui Martin Heidegger la preluarea funcţiei de rector (Die Selbstbeauptung der deutschen Universität), în care a fost numit de nazişti, de preferinţele sale pentru ideologia naţionalist-socialistă promovată de Hitler, dar aceste 4.000 de pagini neaşteptate, scrise de Heidegger aproape în întreaga sa viaţă fac din marele filosof un propagandist incredibil al nazismului!
E greu de înţeles cum a putut autorul celei mai teribile cărţi de filosofie, „Sein und Zeit”, care poate fi pusă alături de „Kritik der reinen Vernunft” (Critica raţiunii pure) a lui Kant, să scrie patru mii de pagini care să susţină ideologia nazistă! Cu toate acestea, s-a întîmplat!
Continutul acestor „Caiete negre” va avea un efect devastator asupra receptării operei lui Heidegger, una de care pînă acum s-a ţinut cont, căci marile facultăţi de filosofie ale lumii aveau aproape obligatoriu o catedră „Heidegger”, iar acum cele mai multe se vor feri să-şi mai lege numele de uriaşul filosof german! Unele efecte de acest fel au şi apărut, iar Andrei Marga nu a ezitat să le puncteze în Conferinţa sa de la Craiova: cartea scrisă chiar de editorul „Caietelor negre”, Peter Trawny, care a încercat să explice situaţia politică a anilor ’30, demisia titularului catedrei de filosofie de la Tübingen, Günther Figal, care și-a depus demisia și s-a delimitat de Heidegger, iar la Freiburg deja se discută despre schimbarea numelui catedrei „Heidegger”! Şi în Franţa, ţara care l-a pus în circulaţie după al doilea război mondial, cînd Heidegger era trecut la index, aceste caiete i-au făcut pe cei mai avizaţi heideggerieni să ia distanţă de filosof. La fel şi în SUA.
Numele acestei scrieri a lui Heidegger, „Schwarze Hefte” (Caietele negre”) nu reprezintă o denumire peiorativă a lucrării, ci expresia concretă a unor caiete care au drept copertă o învelitoare neagră, de muşama!
Apariţia acestor „Caiete negre” ale lui Heidegger pune în discuţie şi o chestiune care ne interesează şi pe noi, românii. Se cunosc acţiunile Institutului „Elie Wiesel”, aflat în subordinea Guvernului României, care a cerut scoaterea din manuale a unor mari scriitori români, ştergerea numelor lor din denumirile unor străzi sau localităţi, dărîmarea statuilor acestora doar pentru că au fost simpatizanţi ai mişcării legionare sau că au scris cîteva articole de susţinere.
Faţă de aceste 4.000 de pagini ale lui Heidegger, „vina” scriitorilor români pare o adiere de vînt, aşa încît o măsură echitabilă trebuie să fie pusă în discuţie, inclusiv abrogarea Legii nr. 217/2015, căci Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Radu Gyr, Vintilă Horia, Nae Ionescu şi mulţi alţii nu pot fi consideraţi în nici un caz ideologi ai nazismului, aşa cum a fost în mod declarat Martin Heidegger!
De asemenea, unii scriitori care au scris despre „antisemitismului poporului român”, în speranţa că vor obţine susţinere din partea unor organizaţii evreieşti, ar trebui să-şi toarne cenuşă în cap. Astfel, ne putem imagina cîtă ruşine are acum de spălat Mircea Cărtărescu, veşnicul pretendent la Premiul Nobel, după acel citat din Hanna Arendt, cu care se mîndreşte într-un text al său: „Fraza faimoasă a Hannei Arendt, din cartea despre procesul lui Eichmann, “românii au fost cel mai antisemit popor din Europa”, afirmaţia ei că pînă şi naziştii germani erau indignaţi de sălbăticia măsurilor luate de români împotriva evreilor încep să nu ni se mai pară atît de nedrepte”! De ce trebuie să se ruşineze Mircea Cărtărescu? Pentru că, după cum toată lumea ştie, Hanna Arendt a fost amanta oficială a lui Martin Heidegger, autorul acestor „Caiete negre”!
De asemenea, vor trebui rediscutate acele teze de un cretinism evident despre „antisemitismul” lui Mihai Eminescu din articolele sale din „Timpul”. Excesele unor detractori ai poetului au fost de mai multe ori pe punctul de a-l scoate din circulaţie pe Eminescu, prin complicitatea unor scriitori români care, exagerînd interpretarea unor articole, sugerau că „nu au vrut să se pună rău cu evreii”, deşi textele lui Eminescu sînt departe de cele patru mii de pagini ale lui Heidegger din „Caietele negre”!
Despre toate aceste subiecte noi am scris de nenumărate ori şi, din păcate, prea puţini au înţeles cît rău fac României atunci cînd denigrează valorile propriei lor ţări doar pentru a obţine cîteva avantaje efemere!
Sigur că acum, după publicarea primelor patru volume ce conţin textul din „Caietele negre”, nu se pune problema ignorării lucrărilor lui Heidegger, precum „Sein und Zeit”, „Nietzsche” sau „Einführung in die Metaphysik”, însă nici nu vor putea fi evitate noi interpretări ale terminologiei heideggeriene prin prisma acestor patru mii de pagini din „Caietele negre”. Şi, cu atît mai puţin, se va pune problema scoaterii din librării a cărţilor sale, căci lucrările fundamentale ale lui Heidegger vor rămîne acolo unde şi-au cîştigat notorietatea, adică în patrimoniul cultural al omenirii, adică pe acelaşi raft valoric pe care se mai află Platon, Aristotel, Immanuel Kant sau Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
Puţini sînt cei care ştiu că soţia lui Heidegger, Elfride Petri, îl voia pe filosof la dreapta lui Hitler! Din fericire, acest lucru nu s-a întîmplat şi astfel Heidegger n-a ajuns în faţa Tribunalului de la Nürnberg, deşi n-a scăpat de acuzaţia că a fost membru al partidului lui Hitler şi a susţinut în mod deschis nazismul! În acest sens, în Conferinţa sa de la Craiova, Andrei Marga pune un verdict infailibil: „Scurt spus, nu mai este justificată întrebarea dacă Heidegger a aderat la naţional-socialism, cît a făcut-o, cu ce efecte asupra gîndirii sale. O spune el, energic și nelăsând vreun echivoc, că a aderat, că a aspirat să înzestreze cu o filosofie de cea mare anvergură nazismul, că a fost atașat mișcării lui Hitler și că viitorul aparține national-socialismului. Nu altcineva spune acestea, ci Heidegger însuși!
Şi, în continuare, Andrei Marga lansează şi provocarea-cheie în legătură cu aceste „Caiete negre”: „Caietele negre” pun capăt îndoielilor atestând un Heidegger devotat acestui curent. Întrebarea nu mai este dacă Heidegger a fost sau nu solidar filosofic cu curentul, ci dacă sunt implicații ale faptului că un filosof de mare pondere propune viitorului national-socialismul”.
Astăzi pare înfiorător faptul că autorul celebrei cărţi „Sein und Zeit” a putut să proclame, la numirea sa ca rector, acele trei legăminte ale studentului german: Arbeitsdienst, Wissensdienst, Wehrdienst! Nu trebuie însă uitat faptul că în 27 ianuarie 1939 politicianul suedez Erik Brandt l-a nominalizat pe Adolf Hitler la „Premiul Nobel pentru pace” printr-o Scrisoare adresată Comitetului Norvegian pentru Acordarea Premiului Nobel pentru Pace! Motivul: calitatea sa de pacifist, căci, scria politicianul suedez, „în aceste momente critice în mod voit nu a lăsat armele să vorbească, deși ar fi avut puterea să pornească un război mondial”! Ce l-a determinat pe Erik Brandt să-l nominalizeze tocmai pe Hitler la Premiul Nobel pentru pace – iată o întrebare care ar putea să ofere un răspuns pentru atmosfera politică din acea vreme, o atmosferă care l-a determinat pe Heidegger să rămînă pînă la moarte un susţinător al naţionalism-socialismului, adică al ideologiei naziste.
Ar fi bine să fie înţelese acele iţe care au făcut posibilă apariţia lui Hitler la conducerea Germaniei, adică în ţara lui Kant, a lui Goethe sau Beethoven, altfel lucrurile se pot repeta. Este un avertisment lansat în 2010 de către cardinalul Reinhard Marx, pe care Andrei Marga, în Conferinţa de la Craiova, îl preia şi îl duce mai departe, ca un avertisment cît se poate de serios:
„În Das Kapital. Plädoyer fur den Menschen (Knaur, München, 2010), cardinalul Reinhard Marx spune că dacă nu vor stopa pauperizarea unor categorii (inclusiv în cele mai dezvoltate țări sărăcia relativă urcă spre mijlocul societății – scrie cel mai bun specialist al catolicismului în problemele sociale!), dacă nu vor face să nu se adâncească decalajele sociale, societățile de azi se vor trezi că pe cealaltă parte a străzii, mergând în sens invers, va apare Karl Marx și adepții. Putem spune oarecum simetric – dacă nu iau în serios libertățile și drepturile umane și nu funcționează democratic (inclusiv în cele mai dezvoltate țări se acuză „postdemocrația” și „prăbușirea democrației”, de către cei mai responsabili analiști!) democrațiile de astăzi se vor trezi nu doar cu Caiete negre, ci și cu politici „negre” pe străzi. Ele se vor trezi că pe cealaltă parte a străzii, apare, mergând în sens opus, cu aplauze considerabile, Martin Heidegger”.
Nu e de glumit cu aceste avertismente, mai ales că şi pe străzile de la noi „protestocraţia” de tip #Rezist scandează inconştient sloganul „Ciuma roşie”, fără să ştie că acesta era o lozincă nazistă, „Die Rote Pest” (Ciuma roşie), care este chiar titlul unui articol semnat de Fritz Reinhardt, secretar de stat în ministerul de finanţe al Germaniei în timpul celui de-Al Treilea Reich, cunoscut ca „una dintre eminențele cenușii ale economiei naziste“:
„Cotidianul” va publica în zilele următoare, în trei episoade, textul integral al Conferinţei „Un cutremur în filosofie – „Caietele negre” ale lui Heidegger”, pe care Andrei Marga a susţinut-o la Craiova în ziua de 30 oanuarie a.c., în splendida Sală a oglinzilor de la Muzeul de Artă.
Mare profesor, dl Marga. Pacat ca s-a bagat in politica la un moment nepotrivit! Ma mira ca nu a zis nimic de „filosoful” nost,alde Lichieleanu!
In filosofia lui Heidegger ca si in vinurile veritabile sunt ascunse sute de nuante. Sa le descoperim este suficient de greu pentru majoritatea dintre muritori care nu au acces temeinic la limba germana si la sistemele ei speculativ-filosofice… Si mai greu insa este sa le numim si sa le apreciem calitatea…Oricum exista o interesanta compatibilitate hermeneutica intre opera filosofului din Schwarzwald si a exegetului transilvan, ca si o frapanta asemanare intre fizionomia dlui Marga si a metafizicianului din Feiburg !
Geniul cultural al lui Heidegger a reusit sa sintetizeze foarte logic acele trei legăminte ale studentului german din anii ‘30: Arbeitsdienst, Wissensdienst, Wehrdienst( Munca,Stiinta,Serviciu militar)! In mod evident au ramas urme in constiintele germane la acest apel si in vremurile recente… Ultimul nostru filosof de geniu Constantin Noica a trait cu speranta platonica de a găsi „22 de tineri” a căror existență să devină pur culturală, pentru ca din rândul lor să se formeze geniile, oamenii exponentiali ce ar putea schimba în bine civilizația și soarta României…Crezul lui Noica era ca „ voința de creație și de înțelepciune duce la creații și înțelepciune. Har nu încape decât de-a lungul drumului.” (Carte de înțelepciune). Nu este suficient să ai conștiința că știi și că acționezi întru cultură și adevăr, ci trebuie efectiv să te manifești, să te implici pentru realizarea continuă a valorilor de înțelepciune… Avem de învățat de la marii filosofi că trebuie să ne cucerim libertatea constiintei în fiecare zi. Iar tinerii cu constiinta filosofica dezvoltata armonios să construiasca acele trei „fericiri” pe care le sintetiza Noica, respectiv „creația, procreația și casa”, încercând să găsească bucuriile existenței și ale spiritului individual, dar si in folos social. Mai este posibil sa se infaptuiasca “visul lui Noica ‘’ ?
Intre Heidegger si Marga este exact aceiasi asemanare ca intre limba germana si idis,care are 85% cuvinte germane! Este deranjant in articol ca Spanu Specialistul in Extremism,nu a subliniat ca Iohannis este nepotul filozofului si FDGR apare in Caietele Negre,cum e normal la un extremist!Dar nu a citit toate cele 4000 de pagini,articol de 2 bani…
Spre amintire: dl. Marga n-a corespuns la MAE, a fost preferat Corlateanu… Un intelectual de anvergura vs. un troglodit fara cariera si merite, venind de nicaieri si mergand spre niciunde… Bravo Ponta!
Dl Marga a fost ministru al afacerilor externe.
Deci asta mi-a fost Martin Heidegger…?! In Romania este insa de urmarit „concetrarea protestocratiei” de tip hasta rezist inspirata de ideologia nazisto- fascista, finantata de SOROS. Aici regasim si „marea masa” a LGBT, MISA, frustratii, drogatii si dezaxatii neamului. De urmarit apoi „concentrarea” spiomilor KGB, aripa moldoveana si maghiara din Ardeal in Pro Romania lui Ponta, PLUS-ul lui Ciolos, aciuarea si „concentrarea” militienilor si a militarilor activi sau in rezerva in UNPR-ul lui Oprea dar si a procurorilor si judecatorilor corupti in „aripile” PNL…?! Astia vor sa ia puterea in Romania, demonizand stanga democrata si pe liderii sai. Mare atentie, popor roman.
„…finantata de SOROS in USR”.
Istoria a demonstrat inca o data ca fiecare popor trebuie sa isi aiba tara sa,vezi ce s-a intimplat cu poporul evreu in al doilea razboi mondial,vezi ce se intimpla azi cu poporul palestinian si cu poporul kurd,popoare fara patrii!Inclusiv romii au patria lor,India,care ii recunoaste,nu se pot mai prevala de a fi o „minoritate” ratacitoare,care trebuie sa traiasca undeva,ca nu are patrie!Azi,cine se mai simte persecutat, poate pleca in tara stramosilor sai,nu e obligatoriu sa stai in interiorul altui popor daca nu te accepta!Marx nu a fost scos din universitati,ca doar a nascut comunismul?
4OOO de pagini ? Pe care filozoful le-a làsat intacte stiind ce bombà pune sistemului sàu filozofic?
Adicà , el si-a scris OPERA si CONTRAOPERA ? Ar constitui singurul caz cunoscut de filozof cu dublà personalitate manifestatà în scris !
Considerați că domnul Marga este o formă de manifestare a trecutului comunist arțăgos, lipsit de responsabilități în privința problematicii plagiatelor din lucrările de cercetare științifică doctorale, deși este printre aceia ce girau activitatea decizională, ca fost ministru al învățământului sau membru al guvernului, și chiar și științifică ? Oare cum ar înțelegețe domnul Marga răspunderea „factorilor decizionali”, despre care a vorbit de atâtea ori, referitor la chestiuni ce au fost dezbătute public, dezbateri publice la care a participat, referitoare la plagiate din lucrările de cercetare științifică doctorale ?
Marga a fost primul care a semnalat plagiatele și a cerut măsuri! Iar cu trecutul mai moale – puteai trăi în comunism, dar să te ocupi de filosofi – de la marc use la Heidegger și Rorty. Se pot citit cărțile lui Marga. El nu s-a sustras timpului, dar a gândit pentru altă lume. Asta este sigur!
Io zic că e bine să ai întrebări ????????. Dar dacă tu îți dai singur răspunsuri, proaste, nu e nici o haznă. Doar te afli în treabă. Dar dacă asemenea răspunsuri te hrănesc, este clar cu ce avem de a face.
Autorul face o confuzie apreciind opera lui Heidegger anterioara „Caietelor negre”, pt ca afilierea la o ideologie extremista(marxismul si apendicele nazism-fascism) descalifica integral un intelectual!
Sustin demult acest adevar, in acest caz tendintele filosofului facandu-se simtite anterior scriiturii. Problema sustinatorilor extremismelor, mai ales cand au obtinut o celebritate anterioara e ca LEGITIMEAZA RESPECTIVA DOCTRINA!
Spanu nu si-a refuzat prilejul de a-i disculpa pe extremistii romani, chiar daca in majoritate au fost ALOGENI!
Pt ca extremismul nu se quantifica, bestialitatea nu e procentuala si sa nu uitam, pseudoelita „romaneasca”
dinaintea celor DOUA MACELURI BOLSEVICE MONDIALE a cautionat participarea tarii, in anii 1920-30 creand chiar o forma de extremism prin achiesarea unor intelectuali consacrati sau care…”promiteau”.
In ce o priveste pe marxista sub acoperire H. Arendt, aceasta a cautat comparativ sa diminueze responsabilitati
taransferandu-le unor romani si astfel Romaniei!In scrierile sale fenomenele de masa au ocupat un important rol, tocmai pt a justifica SPONTANEITATEA in sens marxist si a le legitima indiferent de caracterul lor extremist!
Fenomenologia lui Heidegger aflata sub influenta controversatului Nitzsche, alt model al lui Hitler, axata pe punerea intre paranteze a unui fenomen/obiect analitic a deversat in pozitia ideologica nazista in mod consecvent, de aceea nu
se poate face o separare, ca si cum brusc ar fi suferit o metamorfoza abrupta!
Heidegger e exemplul ideal pt. sustinerile mele referitoare la aprecierea intelectualilor sub prisma exremista,
indiferent cand s-au manifestat, in tinerete sau la maturitate, chiar daca ulterior s-au „dezis”,intrucat la momentul respectiv AU CAUTIONAT criminali impotriva umanitatii!
Sa nu ne fie rusine a-i arata cu degetul pe extremisti, dintr-un fals patriotism, stiind ca majoritatea extremistilor autohtoni au fost alogeni.
Este prea simplu spus,mă șarlică! Iar confunzi lucrurile. Las-o baltă, că situația este mai complicată și numai iei aerul!
Mai, securist ratacitor numai pe traseul Profesorului, „Ion Acatrinei”, esti un nul la cub, incapabil sa emiti ceva care sa semene a idee!!!Nici ca se poate, in aceste conditii vitrege,ca „situatia sa nu ti se para mult mai complicata decat o poti cuprinde”! De ce nu spui direct ca un ideolog nazist poate fi un mare filosof? Pentru ca prin simetrie ai facut aceeasi sustinere despre ideologii criminali marxisti/bolsevici ca fiind mari filosofi!?
Ideologie care trebuie apreciata in MILIARDE DE VICTIME inregistrate in 170 de ani de marxism, voi dorind sa mutati discutia in plan filosofic…Sub stindardul antibolsevic bolsevici sub acoperire au legitimat ideologic nazismul si fascismul pentru consolidarea fronturilor distrugerii civilizatiei, in intentia construirii pe ruine a unei noi lumi, de sclavi…
Am vrut să citesc,dar erau literele amestecate. Si nu era nimic cu kovesi, johannis,lazăr,plesu…
@Statul paralel:Din cauza descrisa de tine,textul sufera,nu e ancorat,pluteste,desi nu lipseste săgețica colorata din arculet,tipica autorului ..
*Fritz Reinhardt, secretar de stat în ministerul de finanţe al Germaniei în timpul celui de-Al Treilea Reich, cunoscut ca „una dintre eminențele cenușii ale economiei naziste“?
interesant! si Mircea Vulcanescu ce pozitie avu in guvernarea Antonescu?
@Mariuta
Buna intrebare! Vulcanescu a avut aceeasi functie. Numai ca el n-a fost nici macar membru al Miscarii legionare, deci nici ideologul acesteia, asa cum a fost Fritz Reinhardt! Nu a fost condamnat pentru ca fost ministru, asa cum se cere in cazul lui Vulcanescu.
@Ion Spanu:
Vulcanescu a fost condamnat pentru ca a facut parte din guvernarea Antonescu si pentru responsabilitatile cu consecinte juridice clare pe care si le-a asumat in aceasta guvernare!
vorbim deci de aspecte legate de responsabilitati, nu de convingeri! iar la responsabilitati vorbim de responsabilitate individuala si de responsabilitate colectiva! nu este nimic de inventat aici..asa s-au pus lucrurile in procesele din epoca!
Vulcanescu a fost editat dupa 1990 si acest lucru nu a produs nici o reactie de adversitate!poate fi citit si citat, fara ca sa existe vreo sanctiune simbolica in aceasta situatie!
reactiile au aparut atunci cand i s-a ridicat statuie si au aparut placi comemorative pentru ca acest lucru este in contradictie cu nu stiu care lege adoptata de parlamentul Romaniei!
tot articolul dumneavoastra este legat de lumea convingerilor lui Heidegger…paralela cu Vulcanescu este o eroare..sunt doua situatii diferite…
Fritz Reinhardt a fost judecat si condamnat ca ministeriabil, ca functionar de stat, nicidecum pentru convingerile sale…exact ca Vulcanescu
Intr-adevar, se impune abrogarea Legii nr. 217/2015. Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Radu Gyr, Vintilă Horia, Nae Ionescu şi mulţi alţii nu pot fi consideraţi în nici un caz ideologi ai nazismului ci mari patrioti !
Nu sunt nici pe departe chiar atat de importante aceste scrieri… sunt referinte disparate la national=socialism, iar faptul ca Heidegger a crezut initial in potentialul transformator al nazismului era deja un lucru stiut oricum. Nici vorba de disocieri ale filozofilor fata de Heidegger, pentru ca pur si simplu nu e nimic cu adevarat nou in aceasta publicatie – deja tradusa de ani buni in engleza si franceza. Mai degraba e o strategie de marketing publicitar. Ma intreb daca domnul Marga chiar a citit Caietele, ori daca articolul surprinde exact realitatea conferintei (sau o exagereaza peste masura). Sa vedem daca domnul Marga va publica ceva pe tema asta…
Neutrino draghe, vezi că Marga a și publicat în altă parte. În țară în Tribuna, la Cluj, unde a ținut prima conferință. E o treabă serioasă, nu propagandă simplă, cum cred unii. În toate țările se discută, căci Heidegger este Heidegger. Nu are legătură cu nimic de pe aceste meleaguri, cum cred alții.
Cum să nu citești despre ce vorbești? E blasfemie, mă băieți!
Janos, daca as fi fost din Cluj sigur as fi aflat de prima conferinta, dar nu-s… 🙁 Oricum, multumesc de informatie!
Sunt foarte curios insa cum o vedea domnul Marga posibila legatura dintre gandirea lui Heidegger si ideile pe care Sloterdijk le-a expus in „Reguli pentru parcul uman”…
PS~ Scuze pentru dublarea comentariului, dar cum Cotidianul nu obisnuieste sa dea „feedback” dupa „submit” si te lasa sa te intrebi daca ti s-o fi dus comentariul ori ba, am simtit nevoia sa-l mai trimit o data. Tot fara raspuns.
Nu sunt nici pe departe chiar atat de importante aceste scrieri… sunt referinte disparate la national=socialism, iar faptul ca Heidegger a crezut initial in potentialul transformator al nazismului era deja un lucru stiut oricum. Nici vorba de disocieri ale filozofilor fata de Heidegger, pentru ca pur si simplu nu e nimic cu adevarat nou in aceasta publicatie – deja tradusa de ani buni in engleza si franceza. Mai degraba e o strategie de marketing publicitar. Ma intreb daca domnul Marga chiar a citit Caietele, ori daca articolul surprinde exact realitatea conferintei (sau o exagereaza peste masura). Sa vedem daca domnul Marga va si publica ceva cat de curand pe tema asta… deocamdata pe blogul personal nu e nimic. O socializa domnia sa si pe Facebook?
Neutrino, se vede clar că nu ai nici o idee despre ce vorbești. Te dai cunoscător. Pentru că nu-ți place ce afli, îi suspicionezi pe unii că n-ar fi citit. În clasicul stil caproverzist, bagi sub preș ce nu-ți convine.
Sinteti in eroare! Au aparut doar 4 din cele 8 caiete, incepind cu 2014. Celelalte 4 sint inedite si, evident, nu sint nici traduse, cum credeti! In privinta „referinte disparate la national=socialism” – cum spuneti, va sfatuiesc sa aveti rezerve serioase. Oricum, nu isi rost aroganta intrebarii daca dl.Marga a citit aceste volume aparute. Le-a citit, desigur!
Nu am avut intentia sa fiu malitios, doar ca nu intelesesem foarte clar din articol care a fost pozitia domnului Marga (in conferinta cu pricina, la care n-am avut placerea sa particip) vizavi de publicarea acestor scrieri inedite ale lui Heidegger. Tocmai de aceea, publicarea in Cotidianul a textului integral al conferintei mi se pare un demers extraordinar, pe care il apreciez in mod deosebit. Cred ca introducerea acestei teme – in sfarsit – si in dezbaterile culturale din Romania este un eveniment important, iar meritul ii revine fara indoiala domnului Marga (si domnului Spanu – iata! – pentru forma eficienta si documentata de popularizare).
Evident, nu am studiat Caietele (am rasfoit doar primele doua dintre cele publicate pana acum in limba engleza), insa am citit cateva recenzii – cele care mi s-au parut mai de substanta intre cele gasite pe internet – si am ramas cu impresia relatata mai sus. Oricum, mi se pare semnificativa tacerea de pana acum a domnului Liiceanu (ale carui merite in [tr]aducerea gandirii lui Heidegger pe meleagurile noastre raman totusi incontestabile) fata de textele in cauza… probabil ca dumnealui a resimtit cel mai bine pe propria-i piele cat de mult rau poate face derapajul ghetelor filozofiei pe gheața politicii.
Fara a fi citit textele inca nepublicate, ma intreb totusi daca e posibil ca in anii din urma Heidegger sa se fi radicalizat, ori sa-si fi reactualizat nostalgiile national-socialiste din tinerete. Mi se pare putin probabil ca ultimele caiete sa reveleze ceva in plus din trecutul obscur al gandirii sale de… rector. Cred, mai degraba, ca anii senectutii trebuie sa fi avut darul de a metamorfoza (ori imblanzi) demonii tineretii, in sensul ca evolutia planetara a tehnicii produce dezumanizarea omului si, prin aceasta, indeamna omul sa-si caute „mantuirea” in lideri providentiali de circumstanta. Cam asta speculez eu… Multumiri pentru provocare!
poate totusi redactia Cotidianul imi va publica raspunsul dat domnului Spanu! sa nu creada omul ca nu am citit ce mi-a scris si ca nu-l iau in seama!
@Mariuta
Nu vreau sa va schimb convingerile, dar intelegeti, va rog, ca in cazul Vulcanescu avem de-a face cu un proces stalinist clasic. Daca aveti timp, cautati si cititi cele 20 de volume ale „Dosarului Vulcanescu”. Pina atunci, iata ce scria Gabriel Andreeascu in „Observator cultural|”: „Instanţele care s-au succedat nu au reușit să-i găsească nici o responsabilitate personală. Din fericire, dosarele de la CNSAS ne oferă astăzi accesul la avatarurile acestui proces şi putem face, astfel, aprecieri în completă cunoştinţă de cauză. După circa o jumătate de an de la începerea anchetei, la 19 septembrie 1946, Procurorul delegat la Curtea de Apel București a stabilit că nu există nimic care să confirme acuzele la adresa învinuitului. Participarea lui Mircea Vulcănescu la ședințele Consiliilor de Miniștri, în calitate de subsecretar de stat, nu constituie o vinovăție”.
@Ion Spanu
Deci suntem de acord ca Vulcanescu nu a fost judecat pentru convingerile sale si ca nu exista nici cea mai mica suspiciune in legatura cu valoarea scrierilor sale, inclusiv legate de editarea lor, comentarea lor, folosirea lor in dezbaterile intelectuale!
exista aceasta problema a participarii sale in guvernarea Antonescu! nu cunosc dosarele in cauza, nu cunosc procesul, am citit doar ce a publicat revista *22* pe tema implicarii sale in politica lui Antonescu vizavi de evrei si proprietatile acestora, angajamentele profesionale pe care si le-a luat in aceasta chestiune!
eu zic ca adevarul este bunul cel mai de pret al intelectualului! de aceea va sugerez sa va adresati istoricilor care au studiat epoca in cauza, documentele guvernarii Antonescu ca sa nu lasam umbre si sa publicati punctele lor de vedere…adica sa faceti loc stiintei si nu propagandei de un fel sau altul!
este adevarat ca asistam la un atac direct, nici macar foarte subtil la adresa celor care sustin crezul identitatii nationale, culturale, spirituale a poporului roman! apararea acestui crez trebuie facuta sprijinindu-ne pe adevar, nu pe altceva!
@ Remarcați comentariile de „susținere”, ?
@neutrino
eu cred ca a baga in aceeasi oala scrierile lui Heidegger cu functia de rector este o eroare!
oamenii pot fi evaluati/condamnati pentru convingeri sau ii evaluam/condamnam pentru fapte?
la fel ca si cu Vulcanescu, scrieri remarcabile, din cate am citit, reprobabil faptul ca s-a bagat in guvernul lui Antonescu! inteleptii trebuie sa taca in situatii de razboi, zice un proverb!
ce facem, nu-l mai citim pe Celine pentru atitudinea sa progermana dupa ocuparea Frantei?
ca sa nu mai spun aia cu judecarea unui autor si tragerea lui la raspundere pentru scrierile sale, la zeci de ani dupa moartea lui, vezi cazul lui Nietzsche, Eminescu, Marx! il interzicem pe Wagner ca era compozitorul preferat de Hitler?