Ani de eșec pentru Gabriel Resources la Roșia Montană

CEO-ul irlandez al Gabriel Resources, Jonathan Henry, pleacă intempestiv din compania care dorește să extragă aur de la Roșia Montană, nu înainte de a fi încasat 882.000 de dolari canadieni bonus pentru „performanțele” sale din 2017. Acesta e cel de-al șaptelea șef Gabriel care a promis investitorilor deschiderea miniei de la Roșia Montană dar, ca și ceilalți, a eșuat. Gabriel Resources, o companie minieră din Toronto, a încercat mai bine de 20 de ani să deschidă cea mai mare mină de aur din Europa. Henry a fost în fruntea companiei din 2010.

Ca și predecesorii săi, Henry a promis că va demara exploatarea la mina de la Roșia Montană, din munții Transilvaniei, perimetru care probabil are rezerve de 10,1 milioane de uncii de aur și 47,6 milioane de uncii de argint, conform Globe and Mail. De fiecare dată, cei ajunși pe scaunul de director executivi s-au confruntat fie cu proteste, fie cu refuzul guvernelor României de a elibera autorizațiile finale pentru construcția minei. În total s-au cheltuit în mandatele celor șapte 700 milioane de dolari pentru dezvoltarea minei însă fără niciun rezultat.

Găsirea unui nou CEO ar putea să nu fie ușoară, întrucât Gabriel este acum mai degrabă un actor într-un arbitraj internațional decât un jucător pe piața minieră. În 2015, după ce a devenit evident că proiectul Roșia Montană nu mergea nicăieri, Gabriel a făcut o plângere de arbitraj împotriva guvernului român la Centrul Internațional pentru soluționarea litigiilor în materie de investiții de la Washington și a pretins pierderi presupuse de 4,4 miliarde de dolari, în urma unor pretinse încălcări ale tratatelor internaționale de investiții de către autoritățile de la București. Diminuarea șanselor de extracție a bogățiilor de la Roșia Montană aproape că a distrus acțiunile lui Gabriel. În 2011, la un an după ce Henry a fost angajat, acțiunile lui Gabriel se tranzacționau la o valoare de 8 dolari pe titlu. La sfârșitul lunii trecute, când Gabriel a anunțat plecarea lui Henry, acestea au scăzut la 32 de cenți pe titlu, oferind companiei o valoare de piață de numai 117 milioane de dolari.

La un moment dat, Gabriel a fost considerată o oportunitatea de afaceri extraordinară. Nu a existat niciun risc de explorare, deoarece rezervele vaste de la Roșia Montană erau bine cunoscute. Regiunea a fost un sit minier din perioada preromană. Șapte kilometri din minele lucrate de romani mai există și azi și sunt parțial deschise pentru turiști. Acapararea depozitelor de aur și a lingourilor la începutul secolului al doilea de către împăratul roman Traian a fost considerată o lovitură atât de mare încât Roma a ordonat 123 de zile de sărbători.

Acum opt sau nouă ani, averea lui Gabriel a fost considerată atât de promițătoare încât compania a atras o mulțime de investitori cu renume: Grupul Electrum al lui Thomas Kaplan, Paulson & Co., controlat de magnatul John Paulson, și BSG Capital Markets, care a fost controlată de Beny Steinmetz, magnatul israelian al cărui imperiu de afaceri a fost acuzat recent de mituire. Newmont Mining a fost cea mai mare companie americană de exploatare a aurului ce a fost acționar la Gabriel.

Dar, încă de la început, proiectul de la Rosia Montană a fost contestat de protestatari bine organizați și bine finanțați. Printe aceștia s-au aflat inclusiv fermieri locali care nu doreau ca proprietățile lor să se confrunte cu mina, miliardari precum George Soros și celebrități precum Vanessa Redgrave. În 2005, un documentar, New Eldorado , care a câștigat mai multe premii, a prezentat aurul din Rosia Montană drept un blestem. Vanessa Redgrave, un actor câștigător de Oscar, a acordat chiar un premiu grupului Alburnus Maior cel mai mare dușman al Gabriel. Constestatarii susțin că proiectul canadienilor este prea mare și prea distructiv, că va îngropa câteva localități, că va umple o întreagă vale cu deșeuri și că va devărsa cantități enorme de nămol cu cianură. La rândul său, Gabriel a susținut că urma să folosească cele mai curate tehnologii miniere cunoscute și că proiectul ar genera 24 de miliarde de dolari pentru economia României și aproximativ 3.000 de locuri de muncă pe durata celor 16 ani de extracție.

Deocamdată pe rol se află procesul de la Curtea de Arbitraj de la Washington. Între timp, UNESCO, agenția culturală a Organizației Națiunilor Unite, s-a oferit să evalueze Rosia Montana și vechile sale galerii miniere pentru a le putea include pe lista patrimoniului mondial. Ministrul român al Culturii, George Ivașcu, a cerut întârzierea evaluării până la soluționarea cazului de arbitraj. „Vom lupta pentru ca Roșia Montană să devină un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, nu o carieră cu lac de cianură”, a declarat Stéphanie Roth, activist ecologist francezo-elvețian care și-a dedicat o mare parte din cariera sa pentru oprirea proiectului Rosia Montană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.