Antiterorism, anticorupţie sau antidemocraţie?

Săptămâna trecută, cotidianul.ro a publicat o investigaţie cu practici de Watergate. Serviciul Român de Informaţii i-a preluat în supraveghere completă pe principalii susţinători ai lui Vasile Blaga. Unii dintre aceştia erau membri în Parlamentul României. Mai mult, o serie de personalităţi politice din partidul condus de Emil Boc au fost chemate la alte instituţii ale statului pentru a lua act de diverse acuzaţii existente prin dosare. Aceştia şi-au schimbat peste noapte opţiunea, trecând în tabăra pro-prezidenţială condusă de Emil Boc. Reacţia Opoziţiei a fost destul de modestă. A celor supravegheaţi, în primul rând, deşi erau din arcul (sau praştia) Puterii, semn că teama de represiune este mai mare la oamenii Puterii decât la cei din Opoziţie. Doar în privat, câţiva au avut curajul să confirme. Ştiau dosarele în lucru, ştiau de mesajele de ameninţare şi de cauzele penale care ar putea fi lansate. Şi au tăcut.

Descoperirea camerelor de luat vederi în birourile a doi vicepreşedinţi (PSD şi PNL) de la Consiliul Judeţean Iaşi ne arată proporţia operaţiunilor de supraveghere. DNA a reacţionat prompt şi şi-a recunoscut aparatura din pereţii de la Iaşi. Îi urmărea pe cei doi în dosare despre care nu ştim mare lucru. Oricum, cei doi vicepreşedinţi au responsabilităţi nesemnificative şi nu sunt titulari de semnături bancare pentru CJ Iaşi. Constantin Simirad, navetist politic de profesie, a şi sărit în acuzarea celor doi, de parcă microfoanele din birouri ar fi fost instalate la ordinul rotofeiului personaj sărit în barca regimului Băsescu.

Imaginea camerei de filmat scoase din peretele unui om politic este emblematică pentru atmosfera de supraveghere existentă deja în mentalul colectiv. Cine se opune este urmărit şi filmat, este investigat şi este acuzat. I se caută orice pentru a fi supus unui tratament de maximă severitate. Trebuie să suporte rigorile legii, indiferent de probe. Iar în materie de probe şi acuzaţii, totul se bazează pe înregistrări şi pe compromitere organizată. Mass-media pro-prezidenţiale au devenit instrumente de condamnare, de compromitere şi de scoatere a adversarilor din jocul politic.

Cu zi ce trece, populaţia descoperă că trăieşte într-un stat poliţienesc, iar oamenii regimului prosperă pe seama unei crize economice administrate doar în favoarea conducătorilor.