E 24 ianuarie astăzi, zi de sărbătoare națională prilejuită de faptul că în 1859 avea loc Unirea Moldovei cu Țara Românească. Și, cu toate că în această zi se intonează și se aude peste tot celebrul „Hai să dăm mână cu mână“, pe versuri de Vasile Alecsandri și muzică de Alexandru Flechtenmacher, e momentul să amintim și de imnul național. Și de al său compozitor, Anton Pann.
Anton Pann pare a fi mai puțin cunoscut generațiilor actuale care nu mai văd în autorul melodic al imnului national ”Desteaptă-te, române!” sau în ”Tatăl Nostru” un interes circumscris spiritualității românești, care de altfel le-a dat naștere acestor creații. Personalitatea complexă a lui Anton Pann a făcut ca acesta să nu treacă neobservat în nicio epocă.
Marile personalități, începând cu Nicolae Iorga care îl numea„o albină folcloristică”, la Caragiale care vedea în Pann un spirit de mare generozitate pentru cultura română căreia îi face un ”adevărat serviciu literaturii culegând toate aceste documente caracteristice a stării noastre sociale omul de spirit simțea bine ce murdării culege, el a trebuit să le găsească o etichetă convenabilă, colecția poartă ca titlu «Spitalul amorului»”, Eminescu („finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”) și mulți alții care au înțeles destinul pe care Anton Pann l-a pricinuit și închinat culturii române.
Anton Pann trăia în Mahalaua Lucaci
Câți români cunosc astăzi că Anton Pann a impus mai mult decât oricare altul, cântarea în limba română în Biserică, prin publicarea tuturor cântărilor bisericeşti necesare stranei? Sau câți știu că el locuia în miezul mahalalei Lucaci într-un timp (pe la 1830) când în Bucuresti erau aproximativ 30.000-40.000 mii de oameni.
Aceasta lumea pestriță și ermetică a mahalalei l-a inspirat și i-a modelat percepția despre lume. Deși era un lăutar (într-o accepțiune nepeiorativă a termenului) era și un pasionat de muzică cultă.
Juca între două lumi având o ubicuitate de unde și-a înrâurit creația spre bucuria tuturor generațiilor, în special generația pașoptistilor și a unioniștilor.
Anton Pann a fost primul scriitor român care a trăit din scris
Vă veți întreba din ce a trăit acest mare om de cultură un spirit enciclopedic si observator subtil al mentalităţii oamenilor din popor, de obicei târgoveţi, locuitori al mahalalelor şi suburbiilor.
Anton Pann a fost un psalt (un intelectual al epocii care cânta în strană), un cântâreț bisericesc și apoi un rapsod care avea o cultură folclorică enciclopedică.
Dincolo de faptul că era un moralist neiertător care vehicula ”înţelepciunea stratificată în maxime şi vorbe de duh pentru a oferi temeiuri de meditaţie şi învăţătură”, Anton Pann a fost primul scriitor care a trăit din scris, având în casa sa din București, de pe strada ce astăzi îi poartă numele, propria tipografie.
Pann este şi astăzi un nume de referinţă în istoria culturii muzicale româneşti, iar corpusul de melodii antologate de el în colecții rămâne pentru cercetători și până în prezent o sursă importantă de documentare asupra fondului muzical românesc vechi.
Anton Pann este autorul imnului national ”Desteaptă-te, române!”
Profesorul Vasile Vasile atrage atenția în Revista Muzica din anul 2018 nr. 7 că Anton Pann este autorul imnului nostru.
În viziunea acestuia, imnul național este o adevărată sinteză a spiritualității românești ce trebuie cultivate și bine înțeleasă de noile generații care încă de pe băncile școlii sunt informați greșit în legătură cu paternitatea muzicală a imnului țării și cu istoria populară prin care s- plămădit România.
Beeei, Philimoane mitiv, și cu al tău Vasile (numai rrho~ voștri, cu care v-ați corcit, au două prenume în loc de nume și prenume!), chiar și copiii de școală generală știu că poezia „Un răsunet” este creeația ardeleanului greco-catolic Andrei Mureșianu. Iar familia lui a susținut atunci în epocă (cînd putea fi contrazisă dacă ar fi mințit, nu ca voi, ceaușijdii, în 1990 și pînă acum!) că tot el a fost și creeatorul melodiei pe care se cîntă versurile.
Pe cine vrei tu să credem? Pe tine, un cretin, și pe văsălie văsălie? …două nimicuri, în ton cu politica oficială șovină oltenească a P.C.R.?
Sau îl credem pe cel care a dat cîntecul?
Să te auzim, bă, NIMICULE!