Condamnarea la cinci ani închisoare a avocatului Robert Roșu, pentru a fi acordat asistență juridică unor împricinați ulterior, la rându-le, condamnați penal, a trezit o reacție fără precedent în lumea dreptului. S-a afirmat că, odată cu avocatul în cauză, la pușcărie a fost trimisă însăși profesia de avocat. Au apărut, însă, și voci care au formulat alte teze.
Unii au spus că nu ar fi vorba despre profesie, oricum compromisă, ci despre elitele ei supraviețuitoare, acceptate, în schimbul alibiului profesional oferit de ele, la masa hienelor, fără să fi fost hiene, pentru a da o față de onorabilitate și credibilitate festinului. Alții au susținut că orice nedreptate judiciară făcută unui avocat, de acea justiție infernală care a distrus destinele elitelor românești în tăcerea complice a celor care trebuiau să asigure, până la sacrificiul de sine, apărarea victimelor, este, de fapt, un act de dreptate morală care pedepsește oportunismul, lașitatea, colaboraționismul, conformismul, lăcomia, egoismul, trădarea, cinismul ridicate la nivelul unor trăsături de breaslă. Unde este adevărul?
CÂND HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREȘTI SUNT ARMA CRIMEI
Un element de speță, pe care nimeni nu îl contestă, este că „infracțiunea” comisă de avocatul Roșu a fost aceea de a-și asista clienții pentru punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești definitive, acoperite de principiul res judicata pro veritate habetur (lucrul judecat are valoare de adevăr). Procurorii (DNA) au socotit că acele hotărâri au recunoscut petenților drepturi care nu li se cuveneau din punct de vedere legal, ceea ce, prin ipoteză, putem admite.
Ce facem, însă, mai departe? Este DNA o instanță de „recurs extraordinar” care poate controla și casa deciziile puterii judecătorești, fără să existe vreo probă că acestea sunt produsul unei fapte întrunind, potrivit legii penale, elementele constitutive ale unei infracțiuni? Într-un stat de drept, nu. Într-un „stat de drepți”, se vede că da.
Audiați ca martori (deși tocmai ei, în baza unor „raționamente logico-juridice”, erau susceptibili a fi suspectați de comiterea unor fapte penale), autorii respectivelor hotărâri, pe care mă abțin a-i califica prin termenii prea puțin academici cuveniți, au recunoscut că între timp s-au deșteptat și că dacă ar fi în situația de a rejudeca speța, ceea ce, evident este imposibil, ar ajunge la alte concluzii. Prostia și incompetența magistraților, fie ele și recunoscute, nu sunt, însă, pedepsite de lege. Hotărârile proștilor (ceea ce nu exclude că prostia a fost simulată), fiind definitive, au rămas, deci, în picioare, drepturile acordate ilegal unora, prejudiciind, desigur pe cei de la care s-au luat (indiferent cine sunt aceștia, persoane fizice sau persoane juridice).
Ce trebuia să facă avocatul? Să rejudece el cauza și să refuze prestarea serviciilor avocațiale având ca scop aplicarea unor hotărâri bucurându-se de prezumția absolută de legalitate, pe care justiția nu le mai putea reforma? Exclus! Nimeni nu spune că toate hotărârile judecătorești sunt corecte, dar dacă s-ar accepta că fiecare poate alege care decizie este corectă și merită aplicată și care nu, s-ar ajunge la o teribilă insecuritate juridică, cu consecința unei instabilități sociale de nesuportat. Sunt atâtea hotărâri judecătorești vădit netemeinice și esențialmente nelegale – judecătorul Ionuț Matei fiind campion în materie – care se execută, distrugând vieți, familii, cariere. Cu ce argument tocmai acelea în executarea cărora a fost implicat Robert Roșu trebuiau ignorate?
Un raționament similar au făcut, desigur, avocații implicați în restituirea către Forumul Democrat al Germanilor din România, prezidat de Klaus Werner Iohannis, a bunurilor confiscate Grupului Etnic German potrivit tratatelor încheiate cu puterile învingătoare din cel de al Doilea Război Mondial, după ce o altă instanță judecătorească formată tot din judecători „proști” (deși erau din Sibiu) a admis că cel dintâi este succesorul celui din urmă, lăsat fără bunuri în mod „abuziv” (ce poate fi mai abuziv decât înfrângerea în război?), și că angajamentele internaționale ale României pot fi încălcate.
Documente din afacerea Grupul Etnic German – FDGR-ul lui Iohannis (II)
Documente din afacerea Grupul Etnic German – FDGR-ul lui Iohannis (III)
Mă gândesc ce o fi acum în sufletul acelor avocați, aflând că într-un sistem judiciar corupt hotărârile judecătorești devin corpuri delicte, arme ale crimei?! Faptul că necazul vine numai după ce beneficiarul deciziilor respective și-a pierdut protecția politică a sistemului subteran (așa cum s-a întâmplat cu „prințul Al României”, bricolat în atelierele serviciilor oculte spre a-l pune în umbră pe regele Mihai și a-i diviza pe adepții legitimității monarhice), este o foarte slabă consolare; cu precădere atunci când vezi că invocă nelegalitatea unor hotărâri judecătorești definitive chiar cel care este autorul unei sumedenii de asemenea hotărâri – este vorba despre același Ionuț Matei – și că o face printr-o altă hotărâre complet nelegală.
Judecătorul Ionuț Matei, în numele securității juridice, s-a opus admiterii contestațiilor în anularea deciziilor pronunțate de complete de judecată formate ilegal (ilegalitate rezultată chiar din includerea lui, fără tragere la sorți, în componența acestora), lăsându-i astfel pe unii să execute condamnări la închisoare lovite, potrivit CCR, de nulitate absolută, dar nu mai are aceeași opinie când este vorba despre trimiterea în pușcărie a unui avocat care a pus în executare hotărâri judecătorești necontestate și necontestabile sub aspectul nulității.
Insecuritatea juridică în care se află națiunea română este astfel perfect pusă în evidență. În acest vârtej creat pe un cerc vicios în care marșul nemerniciei este în permanentă accelerare, a fost prinsă, inevitabil, și avocatura.
BARONI ȘI IOBAGI; PROFITORI ȘI TRUDITORI; COMPLICI ȘI VICTIME
Timp de decenii, în care justiția a fost tot mai politizată, avocații au asistat în tăcere și acceptând toate umilințele, la deteriorarea actului de justiție până la falsificarea deliberată a adevărului judiciar.
În timp ce procurorii își beau nonșalant cafelele cu judecătorii și intrau în sălile de judecată pe aceleași uși pentru a se așeza superior pe podiumuri de aceeași înălțime, lăsându-i pe parchet (acolo unde prin definiție este locul procuraturii, căci de aceea instituția de numește „parchet”) doar pe avocați, aceștia își așteptau servil rândul, hălăduind ore în șir pe culoare prăfuite și întunecoase, cu câte o sticlă de apă sau un covrig în servietă. Desigur, toate acestea erau acceptate pentru că acasă averea creștea. Cel puțin în cazul unora. Condamnați sau achitați, clienții plăteau.
Și dacă tot cea mai mare parte a vieții profesionale se petrecea în afara sălii de judecată, pas cu pas s-a ajuns să se petreacă și în afara dreptului. Unii au ajuns la concluzia că procesele și, pe cale de consecință, clienții, se pot câștiga și altfel decât prin pledoarii, la mesele vezi din culisele puterii.
La fel cum s-a petrecut în istoria Mafiei, la început s-a apelat la mijloace neortodoxe pentru a se asigura obținerea unor drepturi la care clienții aveau vocație. După aceea, s-a trecut la dobândirea de câștiguri fără drept. Și dacă se pot obține asemenea câștiguri pentru alții și, eventual, pentru promovarea unor principii morale paralegale, de ce să nu se dobândească și pentru sine, fără vreo legătură cu principiile? Astfel s-a trecut la traficarea clienților, atât în procesele penale (prin înțelegeri cu procurorii), cât și în cele civile / comerciale (prin antante corporatiste).
Când aceste practici au devenit industrie, crima organizată a infectat conducerea barourilor.
Piața nu a fost deschisă, însă, pentru toți. Unii au devenit baroni. Alții au rămas iobagi. Între aceste două categorii se situează cei care au rămas fideli principiilor morale și profesionale, dar care, pentru a-și putea face meseria la nivelul decenței și al certei lor capacități personale, au admis, de multe ori fără să își dea seama, rolul de săgeată a baronatului, trimisă spre ținte pe cât de profitabile, pe atât de discutabile.
Cum nu este ușor să mergi prin noroi fără să te murdărești, această mică nobilime a avocaturii, adevărata aristocrație de sânge, iar nu de tarabă, este cea aruncată din nacelă devenind balast, atunci când balonul confreriei pierde din înălțime. În schimbul demnității provizoriu îngăduite lor, acești avocați sunt puși să plătească, nu pentru păcatele lor, ci pentru turpitudinile „nomenclaturii”.
Mulți, asemenea lui Robert Roșu, o știu și simt că se pune în aplicare principiul dominoului, fiind deja luați în cătarea puștii. Dacă în toată afacerea asta cineva trebuia totuși să răspundă cumva, acesta nu era Robert Roșu, ci aceia care astăzi exprimă din vârful buzelor „îngrijorarea” pentru soarta lui, înainte de a lua avionalul spre stațiunile de lux din alte țări mai calde.
Acasă, rămâne majoritatea avocaților care trăiesc din oficii și nu au după ce bea apă. Pe aceștia nu îi prea știe lumea și nimeni nu este gata să îi apere. Poporul îi știe doar pe cei cu vile, mașini, ospețe și vacanțe, în rândul cărora nu mai pot distinge între cei cu merite și cei cu noroc, între cei care sunt și cei care au, între cei de onoare și de caracter, și cei fără valori și fără coloană. Și pe toți îi pizmuiește, deși face apel la ei. De aceea este greu să îi aperi pe avocați, chiar și atunci când sunt merituoși și, în ciuda meritelor, sau tocmai din cauza lor, devin victime.
RISCUL CONFUZIEI ÎNTRE AVOCAȚI ȘI AVOCATURĂ
Acestea fiind spuse, trebuie să fim avertizați împotriva riscului de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor, de a arunca din covată copilul odată cu apa murdară și de a lăsa ca avocatura să fie arestată, în locul greșiților care ar merita un asemenea tratament punitiv.
Mecanismul justiției se bazează pe trei piloni principali: judecătorii, procurorii și avocații.
Pentru a folosi justiția ca armă politică, primii care au fost înregimentați au fost procurorii. Era cel mai simplu. În acest scop s-au creat și detașamente de „avangardă”, precum DNA, care, împreună cu anumite segmente ale comunității de informații și având sprijin, dacă nu chiar comandă externă, au format o putere subterană în competiție cu statul, în conflict cu democrația și în opoziție cu națiunea.
S-a constatat, însă, că fără judecători nu pot fi atinse ținte importante. Și s-a trecut la punerea acestora sub control. Este vorba în special despre cei plasați în poziții strategice, din punctul de vedere al macro-intereselor politico-economice: ÎCCJ și unele curți de apel.
În timpul acesta, avocații au fost lăsați în plata Domnului, să își vadă de ale lor fără a deranja mersul „justiției” în „statul de drepți”. Ei trebuiau să ofere un alibi pentru actul de justiție politizat. În rest, puteau face ce vor în cadrul sistemului propriu de organizare de tip feudal. Așa iobăgia s-a transformat în mafie.
Numai că mafia a început sa deranjeze „sistemul”, făcându-i un fel de concurență. Și nu este vorba de deranjul creat de avocații onești profesional și moral care nu s-au îmbogățit înlocuind pledoaria sau consultanța cu traficul. Aceștia puteau fi eliminați ușor. Era vorba de „rechinat”.
Într-un sistem de justiție bolnav în toate componentele lui, nu se putea ca avocatura numai să fie sănătoasă și neatinsă de metastazele corupției.
Dar, pentru a nu ajunge să fie „sistem” în „sistem” și astfel să funcționeze ca „antisistem”, suprastructura corpului avocațial trebuia să primească o lecție. Și nu prin pedepsirea exemplară a unuia dintre iobagi, ci a unuia dintre scutierii marilor baroni. Iar exemplul era cu atât mai eficient cu cât acel scutier nu era membru al Cupolei și chiar putea aduce argumente profesionale în favoarea sa, dar era instrument util al Cupolei, fie el și exploatat în orb.
Mesajul este: „dacă nu vă știți locul și credeți că, întrucât v-am lăsat să înotați în bazinul peștilor mari, sunteți altceva decât niște pești mici, vă arătăm că nu sunteți imuni și vă trimitem în iadul în care s-au dus toți cei care ne-au supărat; să nu cumva să vi-o luați în cap și să credeți că puteți scoate la lumină adevărul, făcându-vă agent real al dreptului la apărare!”
„Pentitii” (pocăiții) în lumea mafiei apar. În iad se nasc și sfinți. Sunt cei care din varii motive se satură să fie păcătoși și vor să iasă din slujba diavolului. În lume mai sunt, de asemenea, și oameni care fac fapte bune din motive rele. Toți aceștia trebuie prompt și exemplar pedepsiți. Ei nu pot fi tolerați, ci trebuie eliminați rapid pentru a nu face prozeliți.
Unde ar duce, în cazul nostru, acest prozelitism? La reabilitarea dreptului la apărare și, odată cu el, la renașterea principiului aflării adevărului prin procesul judiciar. Iată de ce eliminarea unora ca Robert Roșu, reprezintă un atac împotriva avocaturii în sensul ei cel mai bun.
TERORIZAREA AVOCAȚILOR VIZEAZĂ DEZARMAREA JUSTIȚIABILILOR
Condamnarea lui Robert Roșu, te cutremură nu atât pentru că este netemeinică și nelegală (nu ar fi prima de acest fel), ci pentru că este ostentativă. O ostentație de un cinism absolut care urmărește eficientizarea lecției.
Avocații nu sunt iubiți. Poporul știe de ce. Prin urmare oculta politică nu s-a temut să crucifice un avocat pentru că a îndrăznit să își facă datoria, calculând că poporul nu se va ridica împotriva călăilor acestuia. Asta cu atât mai mult cu cât clienții pe care i-a servit sunt, cel puțin în aparență, niște escroci notorii cu istorii personale dubioase.
Cunoscătorii vor înțelege integral mesajul și își vor putea da seama că acesta este nu doar un avertisment trimis nașilor Baroului, ci și o reconfirmare a statutului de iobăgie al avocaturii ca profesie. Există iobagi în comunitatea avocaturii, dar avocatura în ansamblul său, altădată comunitate de elită a profesiei dreptului, liberă, performantă și onorabilă, este, sau se vrea a fi, iobagul justiției.
S-a zis că prin condamnarea lui Robert Roșu profesia de avocat a fost ucisă. Asta ar fi însemnat că până la această condamnare trăia. Ceea ce este oarecum inexact.
Profesia este de mult în moarte clinică. Ceea ce s-a făcut acum a fost să se încerce desființarea secției de reanimare și închiderea aparatelor care o mai țineau cu respirație artificială.
Dacă înțelegem asta trebuie să ridicăm steagul revoltei și să ne solidarizăm cu Robert Roșu, în numele apărării unei profesii care, de fapt, nu se mai practica de mult decât episodic și marginal. Dacă am face-o ne-am oferi șansa de a transforma ceea ce ar putea fi înfrângerea din urmă, într-o primă contraofensivă. Și această șansă ar fi cu atât mai mare cu cât lupta ar beneficia de participarea cavaleriei grele a avocaturii, iar nu doar de aportul infanteriștilor din oastea țării.
Mi-e teamă, însă, că asta nu se va întâmpla. Exceptând focul de paie al protestelor venite din partea avocaților care fac parte din limitata categorie a victimei exemplare și care pot măsura acum pericolul cu propriile simțuri, cei din piscul structurilor instituționale, mahării, vor da rapid semne puterii că au înțeles mesajul și că se vor conforma, sistemul putând conta în continuare pe ei, în timp ce marginalizații se vor bucura că și membrii categoriei opresoare suferă, fie și numai prin reprezentați inocenți, aceleași umilințe cu cele rezervate până acum doar lor. Pe asta se și contează. Pe dezbinare.
După care se va reveni la afacerile obișnuite fără vreo legătură cu dreptul și dreptatea: „cu-aceeași balerină lângă el, / alt acrobat, alt salt mortal…”
Cred ca sentinta nu este inca motivata de judecatori ceea ce inseamna ca produce efecte juridice chiar daca o face levitand in asteptarea motivarii cu mentiunea ca,siguranta pe care o emana acest construct de presa poate lasa impresia ca autorul este si redactorul motivarii. Oare la acest moment ar putea fi luata in calcul si ipoteza potrivit careia motivarea sentintei, in cazul avocatului, este consistenta din punct de vedere juridic? Daca da, atunci situatia este mult mai grava. Mult, mult mai grava. In trecutul recent autorul acestui articol lua decizii care influentau prestigiul fiecarui roman si al Romaniei in ansamblu. Si nu sunt mandru de toate.
Este adevarat ca aau existat 2 hot.def. si irevocbile pe care av.R Rosu a cerut sa fie puse in executarea.Nu e mai putin adevarat ca sunt hot.in constatrea dreptului si nu in realizarea lui.In ac.situatie,avocatul Rosu avea calea de a se judeca in revendicare cu adevaratul proprietar al padurilor,care era Statul roman si trimis la plimbare-Niciodata Regele Carol II al carui mostenitor devenise Paul dupa Elenea Lupeasca de la care si cumparase dr.litigioase, nu a deventi poprietarul terenului,deoarece „donatia”facuta lui de Primaria Buc,nu a fost consfintita printr-un decret sau alt act de proprietate.Dar inainte de asta, Statul nu a revendicat si atunci Tuica,cei doi evrei,Paul s-au adunat la hoit,dupa cele 2 hot.judec.Paul strigand din gura de sarpe ca Truica ii da decat 1 mil.de euro-Truica a finantat „investitia”cu avocatii marii case de avocatura.Urmare recl.lui Paul,DNA i-a „saturat scurt”,Deca de la Brasov a chemat judecatorii care au confirmat ca „dr.constatat”de ei nu este in realizare, deci tb.revendicare,deci dom Robert Rosu s-a grabit el si „casa”de avocati de care tinea.Ionut Matei a vrut sa arate ca judecatorii Cojocaru si ispas au dat hot.cu picioarele si apoi in calea de atac,altii, deci St.Roman este spoliat cu nerusinare.Da, a subminat puterea judec.dar se observa ca ceva miroase urat,urat de tot.Calea era revendicarea de catre stat in opozitiei cu cele 2 hot.def.i irevocabile, Paul neavand titlu de proprietate.Articolul dlui Severin este exceptional,atinge precis si la obiect cam cum se sta cu „justitia”din toate partile,-procurori,judec.,avocati -Afacerea Grupul Etnic German – FDGR-ul lui Iohannis (II)(III)fiind alt exemplul de a fi jecmanita Romania,la singe.
Tocmai cei din piscul structurilor instituționale, mahării, au transformat avocatura in doua parti- „rekinatul” si iobageala propriu zisa .A fost condamnat dr.la aparare spun domanle Baltag si Evelina Oprina ,dar acest drept a fost condamnat demult.In 1997 ,decanul Nicolae Creveni se lauda ca a adus libertatea in avocatura si el,fost detinut politic a ainteles-o in a primi pe orcine din politie,securitatea,exjuzi la Fosta Curte Suprema, fosti proc.sefi la procuraturi, profi.univ, fiecare venit cu gasca si cum putea sa scape avocatura de „sfintele protocoale”?Toti avocatii intretin un Barou Buc.,cu taxe si contributii de pensii,nu stiu unde sunt si pe ce se duc banii,avocatii isi apara cel mai prost drepturile!Justitiabilii cauta pe cei cu relatii la instante,sa dea plicul fie pt.civil fie pt.penal unde se pune probl.liberttaii.Intre clienti si instante, avocatii nu isi mai fac profesia murdarita d e mafia suspusa,cei cinstiti sunt indepartati sau descurajati.Unii mor de foame,traiesc din oficii sau fac pe iobagii la politie,instante.”rechinatul”marilor”case”de avocatura au dus la slujirea exact a cercurilor de straini ,multinationale pe care le slujesc si le fac orice contract sau acte ,din acelea care spoliaza tara.Nu as fi crezut vreodata ca avocatii vor sluji impotriva tarii lor, si cred ca asa zisele societati de avocatura, controlate,apartin stabilor pusi de stabii securisti care nu fac avocatura ci pe fata slujesc impotriva tarii.O degradare imensa ,dr.la aparare a devenit o fantoma.Daca Robert Rosu provenea de la o mare „casa”de avocatura nu se facea atata iufa.
Articolul, o adevarata imbarligatura avocateasca din care este greu sa „discerni prea multe” dat fiind oftica lui Severin impotriva propriei „condamnari pentru MITA” din care nu au reusit avocatul sa-l scoata. Prea putine vorbulite despre „avocatul diavolului, acum de Craciun”, care au scapat de puscarie adevarati infractori violenti cu un pericol social extrem la adresa „libertatii si vietii” umane. De fapt, „al Romaniei – cum naiba a avut voie sa ne „spurce numele tarii adaugandu-l numelui lui” fara nici un drept legitim ???, greu de inteles – este miza problemei, miza care arata cat de usor „pot hotii de nicaieri veniti cu trenul, caleasca sau avionul”, pot in Romania sa puna mana ilegal pe averi imense, in timp ce „poporul roman”, vietuitor de-o vesnicie in tara lui, traieste in saracie, deposedat de propria tara pentru care „a trait, a suportat mizeriile si murit de sute de ani”. Despre asta, cand vorbesti d-le SEVERIN ?. Despre avocati, cati „mint si storc buzunarele amaratilor … numai Dumnezeu stie, eu stiu totusi cativa amarati care au fost „pacaliti in mod mizerabil” de „gargara avocateasca”. Ca or fi printre ei cativa si altfel, o fi …
„Catavencu” a ilustrat perfect modul de functionare al „justitiei” romane- o cloaca de interese meschine , populata de personaje din cele mai dubioase.Cu foarte putine exceptii, in magistratura, procuratura si avocatura sunt numai incompetenti, securisti si spagari prinsi intr-o hora a jecmanirii si condamnarilor la comanda!Plecati, fratilor, din tara, cat mai puteti!
Cand poporul se va „trezi”, risca sa constate ca Romania nu mai exista…
Mie mi se pare ca o parte, nu stiu cat de mare sau mica,din justitie a devenit o componenta a DSS.
Boborul, cel putin o parte buna din el, e analfabet institutional si nu are cum intelege aspectele acestea!De asta si pot actiona lejer, ca nu exista riscul vreunui raspuns!
Rezultatul acesta e posibil din cauza unei societati neinstruite,needucata,necizelata,etc!
Cu atat mai mult cu cat , la varf, unde este intelectualitatea,s-au facut compromisuri precum cele descrise!!
Lasa-i sa moara prosti!
Boborul roman in zilele de azi nu a depasit cu mult situatia taranilor romani de la 1907!Forma difera putin!
Dar daca prostii nu stiu istorie, nu citesc, li se sparanghelul normal!
Ce a facut guvernul atunci taranilor!
Si in justitie e la fel!Azi se duce lupta de clasa si politica in guwerner, injustitie !
Sa nu uiti, Darie !!In loc de Darie poate fi si….
Aceasta este o opiniune!
un impostor politic intr-o adunatura de promovati pe spiritul ge gasca, ciobanasul ovrei a fost o jena la niverlul reprezentarii unei Romanii tot mai terfelite. In rest, un analist cu condei, ar fi putut fi un gazetar sef de sectie ori chiar editorialist la o gazeta de rand. Generatia ponta/udrea/ si diva de… nu stiu unde/vanzatorul de bostani si acarator de cariere de marmujra de la romnul licentiat si marinerul dar nu numai, cu don pedro si altii ce au poreluat garda a doua din este ducand=o aidoma in vest, au terfelit un neam si o tara chnuita in imposturas si istorie trucata pana la scoaterea la lmina a castelor de profitori, lingai si titrati care mai de care…
Asa e ca longevivii traiesc mult ? Asa e nepoata !!!
unde erati stimabililor cand dupa 8 ani de procese, bani luati cu nemiluita de la client, acesta la ca brasov era ACHITAT, iar la iicj era condamnat cu executare, pt incompatibilitate de acu 17 ani?, nu am vazut niciun avocat sa-si sfasie hainele pt o astfel de nedreptate!, au tacut toti malc, omu si-a iesit din minti, a facut o boala ingrozitoare de atata stres si minciuna, iar voi, aparatorii hulpavi ati luat un nou caz, in care poate a fost altcineva distrus………nu mi-e mila de voi, ati fost mana in mana la jefuirea justitiabilului, eventual daca acesta a fost incarcerat, ati mers la departe. Deci speta cu ACHITARE la CA si condamare la iccj la cei cu nasu in suflet, este aproape banala in romanica, cu aparatori lasi ca voi
nenea fane gheorghiu , daca ai avea macar un nanogram de ( sa nu confunzi cu formula h2o ) obraz , ai ramine la umbra sa molfai avantajele obtinute pe spinarea amaritilor .
O mie de vorbe doi bani nu fac. Ce au patit judecatorul Matei si procurorii DNA in umrma incalcarii legii in vigoare?
unde erati cand,cei pe care ii reprezentati,oameni simpli,erau abuzati de justitiari?unde erati,cand judecatorii primeau plicuri galbele cu solutii impuse?atunci de ce nu v-ati rasculat?unde erati cand auzeati politicieni spunand ca cercetatii penal trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia si erau numiti ”penali” inainte de sentinta definitiva?unde erati cand guvernantii schimbau o lege,printr-o hotarare de guvern sau urgenta?cand principiile de drept,erau incalcate si unele inca sunt,unde erati?!este evident ca ceea ce a patit avocatul in cauze,este de neimaginat…dar totusi?UNDE ERATI!?
Din pacate 80-90% dintre avocati-procurori-judecatori-securisti sunt corupti=hoti=excroci de aceea actul de justitie a ajuns o bascalie!
Cand avocatii Baroului Constitutional au fost lapidati juridic de securitate avocatii oficiali au izbucnit in urale…
Impecabil elaborat, echilibrat si lamuritor scris! Din nou Adrian Severin face dovada doxei sale native si a invataturii sale. Cat de departe sunt de el juristii pluseristi pentru care stiinta dreptului a ramas o necunoscuta in ciuda diplomelor si titlurilor cu care-i prostesc pe cei ca ei.
Cine a putut face preferențial dreptul după 1990 dacă domeniul în care lucra a fost nimicit de democrație , angajații muribundelor Institute de cercetări sau cei din Armată, Poliție sau SRI? Cine poate intra direct în Avocatură sau Notariat sefii de promoție de la drept sau pensionații din structurile amintite cei suspendați magistratură?
La un proces avut prin 2005 m-am apărat sigur. Avocatul părții adverse era din famile de fost nomenclaturist. Am pierdut pe fond, am pierdut la cunoscuta Curte de Apel Iulia. Am ajuns la ICCJ cu judecător bărbat că de obicei sunt femei. Mi-a admis apelul. Între timp ministra Monica Macovei, societate civilă guvern Tăriceanu, după terminatorul Valeriu Stoica, groparul Juștiției a decretat că ICCJ se ocupă numai de marea corupție. Și m-au întors la Curtea de apel Alba. Aici am încercat un avocat. Mi spus: soțul meu este coleg de facultate cu avocatul advers și amândoi cu judecătorul. Facem o întâlnire și cădem la o înțelegere. Am refuzat și pierdut. Așa funcționează Juștiția Română.
O revelatie imi da tarcoale hotarata sa ma atraga in mreje: Dar daca aceasta speta care loveste indirect in Baseala o sa joace rolul unui precedent nu numai in cazul Mongolului, ci si sa-l vizeze pe…Kapo-ul din Deal si sentinta definitiva ILEGALA din dosarul „Patrimoniul JEG” restituit in mod criminal rebotezatei GEG? Astept recursul extraordinar cerut de statul roman prin guvernul lui Tac-su…
Dl Severin a inceput sa judece in stilul meu, ba chiar sa faca aceeasi comparatie a spetei cu cazul Kapo-uluidin Deal si raptul Patrimoniului GEG creat prin DONATII ale inregimentatilor in organizatia nazista si din deposedarea dusmanilor comuni cu ai LEGIONARILOR si ai lui Antonescu, EVREII, dar nu acesta este motivul pentru care ii salut analiza de exceptie din postura de jurist de exceptie! O singura problema am din intreaga analiza ce-mi da frisoane, cand s-a comis la ordin
marsavia configurarii unei constitutii republicane FARA CONSULTARE POPULARA PREALABILA, unei tari devenita republica
sub senilele tancurilor sovietice!!! Ce facea atunci Dl Severin si de ce nu a atras atentia ca procurorii sunt parchetari?
Si sa reaminteasca esentialul, procurorii fusesera magistrati in mod abuziv sub comunisti, prin aceasta calitate fiind investiti cu instrumente in slujba PCR si a romaniei inventate de acest partid criminal, nu a Romaniei generice. Deasemenea, toate celelalte elemente de continuitate consfintite peste vointa poporului si peste necesitatea istorica de reluare a formei de stat traditionale voievodal-monarhice acolo unde a fost franta in mod samavolnic…
Trebuia odata și odată să miroase urât justiția română. Când au fost condamnați judecători și fugăriți( vezi cazul Mustață), nu a protestat nimeni. Acum când a fost condamnat un avocat toți au sărit în sus. Huuo!
ești pe lingă Adrian Severin. Știi ce ne spuneai, foștilor colegi, in 1900, ca nu mai poți vorbi cu noi, ca tu ești om de stat. oare noi, ne mai permitem sa discutam cu tine? Și tu ai contribuit la degradare justiției, dacă nu cumva la crimiminalizarea unor rețele
Nu se va întâmpla nimic până cănd, după modelul practicat de ‘mama democrației’ (USA), procurorii nu vor sta la același nivel cu avocați si nu va exista o lege a răspunderii magistraților. CSM ar trebui să facă o cercetare în această cauză, pentru că, procurorii trebuiau să strângă dovezi și în favoarea urmăriților, îar judecătorii trebuiau să pretindă acuzării prezentarea acestor probe. În opinia mea, legiuitorul a introdus eronat sintagma ‘suspiciune rezonabilă’ întrucât termenul suspiciune se plasează între ‘adevăr’ și ‘neadevăr’ fără a înclina balanța de o parte sau alta iar ‘rezonabil’ are o valoare relativă (ceea ce pentru mine poate fi rezonabil pentru un altul poate reprezenta opusul) în lipsă ‘probei’ care vine să certifice pentru că fapta este cea supusă judecății .
La o parte din subiectul articolului am comentat la un alt articol pe Adevarul : „ Înalta Curte verifică dacă Dosarul Ferma Băneasa a fost repartizat aleatoriu sau nu. Întrebarea lui Dan Andronic: „De unde ştia Florian Coldea?”.
Pentru ca este o vedere din alt unghi … poate intereseaza :
„ Adevarata ticalosie este atunci cand nu se respecta procedurile …. stiind foarte bine ca …. nerespectarea procedurilor poate duce la anularea procesului . Adica am judecat ….cum ati vrut voi – opinia publica …. am condamnat … cum ati vrut voi – opinia publica …. dar a iesit cum am vrut noi – sistemul …. procesul se reia de la zero .”
si :
„ Adica ….hai sa vedem cum dregem busuiocul ….sau cum sa iesim din …. chestia aia turceasca .
Ca a fost condamnat Truica ….foarte bine – era PSD-ist … ca a fost condamnat avocatul …. aici e un pic de deranj …. dar serviciile rezolva problema .
Grav este ca au fost condamnati doi fii ai lui David … din tribul lui Moise …. si unul de sange albastru . Aici este deja o problema ….deoarece niste rude din tribul lui Moise …detin „ cheile inaltei porti ” … cum s-ar putea ca unele capete incoronate sa fie deranjate de condamnarea rudei lor .
Iar noi romanii suntem foarte atentii , deranjam numai pe cei ce vrea inalta poarta .
Ca atare …. este foarte probabil ca procesul sa se reia de la capat …. si sa se sfarseasca undeva prin 2040 …. cand lumea va uita . …cu achitare . …sau singurii vinovati vor fi cei ce vor muri pana atunci .