Vineri seară Arena Națională s-a îmbrăcat în tricolor pentru a sărbători alături de echipa națională atingerea a cel puțin două dintre obiectivele propuse de la venirea ca selecționer a lui Mircea Lucescu. Al doilea meci împotriva reprezentativei Kosovo se anunța mult mai greu și mai tensionat decât victoria de la Prishtina cu 3-0 dar românii erau convinși că Zidul galben nu poate fi nici măcar fisurat, dară-mi-te doborât.
Au fost în tribune ca într-un tunel al timpului generații diferite, de la cei abia veniți pe lume, ocrotiți de brațele mamelor până la cei cu tâmplele ninse, toți animați de aceeași bucurie a faptului că după ani de zile redescoperiseră legătura de suflet cu echipa națională.
Să fim sinceri și să spunem că, din păcate, echipa nu s-a ridicat nici un moment la nota maximă a publicului, ba mulți au fost chiar corigenți, dar cu toate acesta astrele au fost cu fantasticul veteran al porții noastre, Florin Niță, iar cum necum în loc de un firesc 0-3 tabela arăta în prelungiri nimic la nimic, dar totul pentru noi, care astfel câștigam oficial revenirea în a doua divizie a fotbalului european și garanția prezenței în urna a doua la tragerea la sorți pentru Mondialul din 2026.
Mai era rezolvată în procent de peste 90 la sută și intrarea tricolorilor în acel grup de cele mai bune patru naționale calificate pentru un eventual baraj prin poarta Ligii Națiunilor, dacă nu ne-am clasa pe unul dintre primele două locuri ale preliminariilor CM.
În acel moment kosovarii au declanșat planul de rezervă în cazul în care nu ne pot răpune pe teren cu goluri. Au urmat momente ireale, în care și pașnicul public, inclusiv copiii, au beneficiat de răspunsurile de o obscenitate de neimaginat ale oaspeților, care conduși de comandantul paramilitar Rrahmani, investit cu banderola de capitan, au luat-o spre vestiare, pretextând că au primit jigniri la nivel național cu scandarea Serbia, Serbia.
Oamenii cheie care puteau evita acest circ dezgustător, aplicând pas cu pas regulamentele UEFA în cazul în care o echipă decide de la sine să părăsească terenul și nu arbitrul hotărăște acest lucru erau centralul partidei, danezul Morten Krogh și observatorul forului european, care, cum s-o fi nimerit, era un muntenegrean, adică un presupus prieten al Serbiei.
S-a stat la cabine, ajungându-se la scene ireale, care l-ar fi făcut invidios și pe maestrul absurdului, Franz Kafka, cu arbitrul și trimisul UEFA implorându-i pe kosovari să revină pe teren. Iar germanul Foda, cumpărat de kosovari cu rolul de selecționer a avut tupeul să declare că ei ar fi vrut să revină pe teren, dar românii continuau să scandeze Serbia și atunci au renunțat.
Incredibilă expiicație, pentru că de la vestiare nu se putea auzi așa ceva decât dacă ar fi urlat din toți rărunchii celi 50.000 de oameni din tribune. Ori, din cauza frigului, până la final au mai rămas cel mult 3000 de spectatori și era liniște deplină sau cel mult se striga România, România!
Conform regulamentului, explicat după meci de fostul purtător al ecusonului FIFA și UEFA, Cristi Balaj, Morten Krogh trebuia să aștepte nici măcar un sfert de oră să vadă dacă echipa kosovară revine pe teren, ci numai trei minute. După care, de comun acord cu reprezentantul UEFA intra pe teren, cum s-a întâmplat, cu echipa României prezentă și fluiera finalul partidei. El însă a fost slab de înger, la fel și observatorul UEFA și s-au compromis, stând la ușa kosovarilor pentru a se ruga de ei să revină pe teren.
Cheia judecății la UEFA este faptul că nu arbitrul a aplicat procedura de oprire a jocului pentru scandări nepermise ci a fost strict o decizie a echipei adverse, care nu poate fi tolerată în nici un fel și care va aduce sigur sancțiuni dure pentru Kosovo.
Întotdeauna voi respecta performanțele obținute de Simona Halep dar omul Halep pentru mine nu mai există din clipa în care a făcut lobby pentru vaccinare.